Anamaria, iti scriu cateva versuri care imi plac tare mult.
Cand dragsotea te cheama urmeaza-o,
Chiar daca drumul catre ea, e lung si greu..
Si cand te cuprinde cu aripile ei, cedeaza-i.
Chiar daca pumnalul ascuns in aripi te va rani..
Cand dragsotea iti va vorbi, ai incredere in ea
Chair daca vocea ei iti va spulbera visele,
Asa cum vantul ravaseste gradina..
Dragostea ne inalta dar...ne si crucifica..
Asa cum stie sa te urce la cer,
Si sa iti mangie cele mai tainice rani
Ascunse de razele soarelui..
Tot asa, coboara la radacinile tale
Si iti intareste dragsotea catre EL..

Annamarria, tu ai auzit de ispite? A te indragosti de cine nu trebuie, caci e "dat", eu o consider o ispita si nu trebuie urmat glasul inimii, caci nimic bun nu poate aduce. Sub nici o forma nu trebuie dat curs.
Daca totusi se intampla, atunci trebuie sa iei distanta de la toata situatia. Gandurile trebuiesc putin cenzurate si dupa ce trece indragosteala, te vei intreba singura ce ai gasit la persoana respectiva de care te-ai indragostit. Succes!

Indragostirea duhovniceasca incepe acolo unde sfarseste indragostirea lumeasca.

Ai gasit leacul? Da-mi si mie reteta

Cine este autorul versurilor pe care le-ai scris?

Zorica Latcu Teodosia,monahie..?

..cui pe cui se scoate:)

???

nu l-am gasit

singura solutie ar fi sa-ti consumi o parte mare din puterea sufletului la rugaciune..cred(teorie)