A avea caine nu e numai o bucurie ci si o obligatie: aceea de a-l tine curat, de a-l plimba zilnic, de a-l ingriji si de acutata in urma lui.
Ma intreb cum sa avem dragoste adevarata, daca nu putem iubi un animal? Mai ales pentru ca acesta iti umple viata de bucurie. Am vazut oameni, care nici sa se atinga de un animal nu pot. Gasesc ca e un handicap. Noi, cei care ne-am luat un caine am invatat sa iertam si sa iubim de la caine, care nu conditioneaza iertarea de gesturi deosebite din partea noastra. El doar iubeste si atat.
Da, cainele sas stea in curte cand e caine de curte, dar maltezul de exemplu e de 3-4 kg. Are o blana alba, care trebuie pieptanata zilnic; ce sa faca el in curte, cand fuge de primii stropi de ploaie? Are intr-adevar un glas puternic, dar cine sa se sperie de un caine cat o jucarie?

"Numai cine nu a avut caine poate spune ceva rau despre caini"

Cata dreptate ai! Si cat bine fac animalele oamenilor, cred ca avem ce invata de la ele. Nu degeaba sunt si atatea terapii cu animale. Zambeam cand am citit ce a scris urzicuta(cainele sa stea in curte), uitandu-ma la catelulusa mea ce trona fericita in patul meu si dadea din coada ca ii acordam atentie. Mi-a placut mult cand ai zis ca un caine nu e animal de companie, ci membru cu drepturi depline. Si cred de asemenea ca un caine ajuta mult in dezvoltarea unui copil,il invata sa fie responsabil. Nu am zis sa imbraci un catel in matase sau alte aberatii, acestea sunt exagerari penibile si frecvente la hollywood, mai rar in viata de zi cu zi.(si asta nu presupune dragoste).

Sunt rase de caini mai sensibile....(spre exemplul bichonul); o raceala le poate fi fatala; si catelul meu are haina de iarna, tocmai pentru ca a fost la un pas de moarte dintr-o raceala la plamani. Nu mi se pare nimic anormal. A avea un caine nu este acelasi lucru cu a avea un copil.

???erzbet,m-am ofilit de tot cand am citit postarea ta..nu merita sa te mai contrazic.Iti spun doar ce zicea Sf.Siluan Athonitul despre care se spune ca iubea si el Creatia lui Dumnezeu"nu trebuie sa vorbim cu animalele caci astfel coboram la treapta lor de necuvantatoare."...daramite sa-si faca culcus cu noi in pat...
Foarte trist sa ne vedem semenii,slujind ei insisi animalelor,dormind cu ele in pat,pieptanandu-le,facandu-se cu voia lor rob animalelor.este ridicol sa vezi domni si doamne altfel cetateni respectabili facand munca de a scoate afara in lesa sau purtat pe brate ca un rege un mic latrator ca sa-si faca nevoile sau programul de miscare..un om in suferinta,un paralizat dintr-un camin de batrani le-ar intoarce stomacul pe dos.
De fapt animalele in cauza sunt numai obiectul patimiial carui subiect e omul si care slujeste patimii sale...prin ea diavolului care a starnit-o si care o intretine.Dragostea pe care omul in mod normal este dator s-o aiba catre aproapele(indiferent cine e),este indreptata catre un animal....acel om e in afara poruncii.
Anca tu spui ca ai invatat sa ierti si sa iubesti de la caine...e un lucru trist ..si grav.imi pare rau daca asa stau lucrurile,te pot intelege,desi nu aprob si stiu ca tu nu ai nevoie de aceasta aprobare ... numai in oameni salasluieste Hristos.Sfantul siluan subliniaza ca in toata viata Sa oamanteasca ,conform Evangheliilor Mantuitorul nu si-a oprit niciodata atentia asupra animalelor,desi iubea cu siguranta toata creatia.Cei care poseda animale se taseaza atat de tare de obiectul patimii lor,incat sufera la pierdereaclui mai mult decat pentru oamenii apropiati..incep sa creada ca numai animalul i-a iubit neconditionat..dar cate cheltuieli a suportat stapanul facand mofturile catelului???

draga urzicuta,cind am citit parca am vazut-o pe mama .Toata viata ne-am rugat de ea sa ne de-a voie sa avem un ciine,dar ea...ciinele sa stea in curte!Acum ii dau lacrimile cind (dupa o vacanta)vin sa-mi iau catelul de la ea,si sa stii ca e mai haioasa de cind habiteaza cu catelul meu.il iubesc enorm si el ma iubeste f mult cit am fost plecata afara (citeva luni)s-a imbolnavit de ficat ,daca s-ar intimplaceva cu el...Pt ca e... ca o jucarie vie (are1,50 kg)si te iubeste neconditionat,cind esti trist nu stie ce sa mai faca sa uiti si sa zimbesti din nou.Eu ama suferit enorm ca nu am avut ciine si cum mi-am cistigat independenta financiara mi-am luat ciine,prb e ca trebuie sa faci ciratenie mai des din cauza parului dar...se compenseaza.Sotul meu tot educatie spartana a primit dar intr-o luna au ajuns prieteni pt ca nu poti sa nu-i iubesti desi il enerveaza ca e gelos pe el si sare la el daca vine brusc sa ma ia in brate,i-a aratat"si certificatul de casatorie dar ,tot la muscat"si cu toate astea il iubeste cae un"narod si jumatate".iar iarna il imbracam ca este-i este frig cu flanelute tricotate de mama.deci ce sa-ti spun ii iubesti pt ca nu poti sa nu-i iubesti :thumbsup:

Spre deosebire de oameni, animalele nu au liber arbitru. Ele fac ceea ce au fost invatate sa faca. Sunt si ele creatia lui Dumnezeu.
Urzicuta, ceea ce spui tu e teo´rie, caci nu ai simtit cum te iubeste un caine. Incearca si vei vedea cum ti se inmoaie inima. Asa buni si blanzi ne vrea Dumnezeu si pe noi, dara noi din cauza mandriei nu putem fi, dar avem ocazia sa vedem cum ar trebui sa fim, avand un caine.
E ca si cu copiii: poti fi tare la teorie, dar daca nu ai practica, tot nu poti intelege pe deplin.
Iti recomand bichonul maltez. Mergi si-l vezi la magazinul de animale. Te "indragostesti" pe loc. Garantat.

:Dtot mai sper ca postarile voastre sunt niste glume..ma uit in calendar si nu 1 aprilie...ce e de facut..cred ca maine o sa-mi cumpar si eu vreo doi caini si vreo trei pisici...si neaparat o duzina de gandaci de bucatarie ca-s ieftini

astept si parerile celor care nu sunt posesori de prieteni cu blana(fulgi,solzi...):cool:

am si eu o pisicuta miniona tricolora, metis de siamez, la care tin foarte mult. noi nu avem copii si pisicuta aceasta este o bucurie pentru noi, este foarte sensibila si are unele gesturi aproape umane, de ex. cand intinde labuta spre clanta ca sa i se deschida o usa inchisa, si altele. Chiar si mama, la care am lasat-o in grija de cateva ori, a ajuns sa o indrageasca chiar daca noi acasa nu am avut niciodata animale de companie si in principiu nu agrea asa ceva.

in ceea ce privesc drepturile, nu cred ca cele ale animalelor le vor intrece vreodata pe cele ale oamenilor. iar in cazurile izolate cand unii oameni bogati prefera sa isi lase "mostenitor" animalul preferat in loc de vreo ruda vanatoare de averi, asta ar trebui sa le dea de gandit celor din urma...

urzicuta, aurolacii vor exista atata timp cat cei in masura sa regularizeze situatia lor nu se ocupa de asta, ci o ignora; nu are legatura cu prezenta cainilor pe strada, fie ei maidanezi sau de rasa. nu ma indoiesc ca exista oameni cu suflet si cu bani, inclusiv din categoria celor posesori de animale de companie, care ar contribui financiar la sustinerea unei campanii de reglementare a situatiei copiilor strazii. insa nu este obligatia lor, ci a statului roman, sa organizeze astfel de campanii.

ma indoiesc ca asta e cauza. animalele sunt un prieten bun pentru cei singuri, mai ales. si pentru sufletele foarte sensibile, ranite poate de multe ori de semenii din rasa umana.