Nu stabilesti tu ce mi se potriveste si ce nu. Poate tu ai o viziune deformata asupra crestinismului, te-ai gandit la asta?
Eu unul dezaprob total automutilarea si autoschingiuirea in numele lui Hristos, mi se pare imorala si de-a dreptul perversa. Si nici nu cred ca vine din pocainta si smerenie, ci din vanitate si chiar placere. Cred ca la mijloc, in cazul automutilarilor si schingiurilor, sunt unele tulburari de personalitate mascate sub forma credintei.
Mi se pare absolut aberant sa consideri ca Dumnezeu te-ar aprecia in vreun fel pentru ca te schingiui ca un dement. Ar insemna sa cred intr-un Dumnezeu al raului, nu al bunatatii si iertarii, daca as crede ca se cere asa ceva de la oameni.
De asemenea, fac distinctie intre basmele medievale si credinta, adica intre credulitate si credinta. Iar credulitatea multora cred ca nici macar nu este sincera, ci simulata. Povestile acelea cu Maica Domnului care tot vine si ii indruma pe unii sau altii sunt mult prea frecvente la noi si la rusi. Mie tare-mi miroase a altele decat a evlavie - mai degraba a ars - in cazul sursei unora dintre aceste basme.

Nu vreau sa deschid o polemica. Pentru ca dialog nu cred ca putem avea, tinand cont de postarile tale. Ce ma deranjeaza este atitudinea ta sceptica fata de anumite minuni, ca si cum noi orbi fiind, incercam sa descriem lumina celor care se bucura de vedere. Sa avem evlavie fata de taina. L.Blaga spunea: "Cand esti in fata unui mister nu cauta sa-l desluseti, ci cauta sa te adancesti". V. Lossky "Nu cauta sa cobori taina la nivelul ratiunii, ci cauta sa ridici ratiunea la nivelul taine".

Dar trebuie mai intai sa fii in fata unui mister. Sa zicem ca intamplarile din vechime nu le mai putem cerceta, dar cele care implica pe sfintii sau oamenii mai apropiati de noi puteau fi atestate. Exista vreun martor ocular la intalnirea dintre Arsenie Boca si Maica Domnului, sau intalnirile dintre Serafim din Sarov si Maica Domnului?
Ce mistere, misterele presupun intamplari, fapte inexplicabile, dar trebuie sa existe faptele. Niste povesti (anonime in cazul lui Arsenie Boca) nu sunt nici un mister.
Iar cat despre mister, taina, in sensul de dogma inaccesibila mintii omenesti - nu cred ca povestile acelea au fost ridicate la rangul de dogme crestine, din fericire.

De ce, de cine sa-mi fie frica?:|
Ironia aceea nu mi s-a parut batjocura ci mai degraba un punct de vedere...care dupa parerea mea contine o boaba de adevar...Evlavia si credinta, nici chiar smerenia nu se masoara dupa nevointele cuiva ( nevointele sunt doar mijloc)...cititi-l pe Sf. Pavel, pe Steinhardt...pe cine vreti. Daca faci astfel de masuratori ajungi sa faci un fel de "campionat" dupa cum bine spunea cod_gabriel

Totusi nu neg smerenia Sfantului...

Probabil ar trebui sa te gandesti la Sfantul Ioan Botezatorul care purta haina din par de camila, care traia in pustie doar cu lacuste si miere...si Mantuitorul nu l-a certat pentru asta, ba a spus despre el...stii ce a spus despre el?:)

Dar ai vreo informatie ca se si schingiuia?
El nu s-a izolat complet de oameni, desi traia in desert, ci ii boteza, nu? Nu s-a izolat cautandu-si doar propria mantuire in nevointa, in varful unui stalp. Ci a predicat.
Ar fi fost o bataie de joc sa se chinuie singur, cand il astepta martiriul. Suferinta pentru Hristos, martiriul, e una, iar suferintele pe care ti le provoci singur sunt cu totul altceva. In astea nu vad nimic onorabil, daramite sfant. Suferintele vin ele, trebuie sa le suportam cu demnitate, nu sa ni le provocam singuri.
Daca apostolii s-ar s-ar fi retras cautandu-si mantuirea in pesteri sau pe stalpi, astazi nu ar fi existat crestini.

Pai haina din blana din camila ii jupuia pielea...asta nu e o forma de schinguire?
Si in legatura cu apostolii...nu toti sunt chemati sa fie apostoli...fiecare cu rolul sau. Pustnicii se roaga pentru lume...

Acum aud prima data ca blana de camila ii jupuia pielea. N-as putea sa ma laud ca am purtat asa ceva, dar parul de camila se foloseste si azi pentru imbracaminte si este un material calduros si usor. Era folosit in mod curent de pastori. In noptile reci ale desertului, parul de camila le era cu siguranta de folos. In plus, imbracamintea din par de camila trebuie sa fi fost si foarte trainica, lucru util cuiva care-si duce viata in desert.

Apoi nu stiu...eu intotdeauna asa am auzit ca parul de camila e foarte aspru si zgarie pielea. Ceea ce ai spus tu e par de camila prelucrat...nu cred ca Ioan avea asa ceva
Uite ce am gasit pe wikipedia
"Camel hair is, variously, the hair of a camel; a type of cloth made from camel hair; or a substitute for authentic camel hair; and is classified as a specialty hair fiber. When woven into haircloth, using the outer protective fur called guard hair, camel hair is coarse and inflexible. However, other varieties of camel hair cloth—especially those that blend camel hair with wool— or from the pure under coat are soft and plush. Pure camel hair, frequently used for coats, is gathered when camels molt in warmer seasons. This under coat is very soft, and is separated from the dense, coarse guard hair for cloth use."

Daca intelegi engleza...