Daca parintii trupesti nu sunt crestini practicanti (nu se duc cel putin in fiecare Duminica la liturghie) atunci cred ca trebuie sa ascultam de ei intr-o mica masura,in nici un caz sa nu ascultam de ei in lucruri duhovnicesti.parerea mea

pai daca nu sunt crestini practicanti nu prea vad ce sfaturi duhovnicesti ar putea da, eventual daca ei nu merg la Biserica sa nu-l opreasca si pe copil

Cat este necesar si folositor pentru ambele parti .

ca sa raspund si eu la tema: cred ca mai rau e atunci cand nu te mai sfatuiesc si te lasa pe tine sa iei toate deciziile, de aceea cred ca un copil ar trebui sa se bucure cat mai e sub protectia parintiilor, pentru ca mai apoi el ia o decizie, el suporta consecintele..

nu stiu cum sa zic, dar prefer un esec din cauza mea decat din cauza altora... :)
poate altii se simt mai bine stiind ca nu sunt ei "vinovatii"..

Da, corect ,dar si copilul, adolescentul trebuie incurajat sa ia singur anumite decizii sa devina incet , incet responsabil de ceea ce face. Idealul este ca relatia parinte copil sa fie una de adevarata prietenie fara ca una din parti sa se impuna "brutal" pe o pozitie de superioritate .

Poate ca daca nu sunt crestini practicanti si nu dau sfaturi DUHOVNICESTI asta nu inseamna ca vor raul copilului si ca..gata...daca nu sunt credinciosi sa nu asculti de ei.Parintii sunt parinti si trebuie ascultati.(NU ma refeream la cei care ar interzice copiilor sa mearga la Biserica).

Pai daca nu sunt crestini practicanti- unii sunt chiar atei,sau necredinciosi-au niste idei gresite ,nu privesc viata si existenta din punct de vedere crestin,nu se raporteaza la cuvantul Bibliei,nu tin cont de scrierile Sfintilor -poate nici nu cred ca Sfintii sunt Sfinti ii considera niste oameni obisnuiti-si atunci,respectivii parinti,pot sa dea o orientare gresita copiilor lor chiar daca ei le vor binele.
Binele pe care parintii il doresc copiilor poate sa nu fie intotdeauna bine pt sufletul lor.Oricum lucrurile sunt complexe sunt parinti si parinti ,copii si copii.

Eu cred ca parintii care nu sunt credinciosi trebuie respectati,trebuie sa ne rugam pt ei,si trebuie sa-i ascultam in lucruri care ne sunt folositoare pt viata,profesie,cariera (sa-ti termini o facultatew etc).Eu cred ca ascultarea se face doar de duhovnic (bineinteles tb intai ascultarea fata de Dumnezeu,Sfinti).Pt ca duhovnicul il indruma duhovniceste pe respectivul copil,tanar.

nu, nu inseamna ca ii vor raul copilului, dar daca ei nu practica religia atunci cum l-ar putea sfatui pe copil in privinta religiei, cum l-ar putea orienta ei spre Biserica? eu la asta m-a referit

Poi daca inainte de a asculta de parintzi nu ascultzi de Hristos, nicicum nu ai sa-i potzi iubi dar atunci sa-i mai shi ascultzi... ca "cel ce asculta pe tatal sau mama sa, pe fiul sau fica sa ori ii iubeshte mai mult decat pe Mine, acela nu este demn de Mine", asha ceva ne spune Hristos, adica de Imparatzia Cerurilor... fiindca pe unul il va iubi iar pe celalat il va necinsti, sau pe unul il va ura shi pe celalat il va nesocoti... ca nimeni nu poate sluji la doi stapani... la Dumnezeu shi Mamona lumii asteia. :)