Darius....nu am cum sa-ti multumesc pentru conferinta aceea.
irina, nu stiu daca ii poti schimba tu. Darius a zis bine...lasa-i sa se uite la tine si sa-si doreasca sa fie ca tine.

da...ii dau dreptate monicai....deosebita pilda vamesului si a fariseului....ne obliga sa evitam mandria>>>>>>>>>>>>;)

Darius, spui ca noi ne rugam si tinem post numai pentru noi. Dar ce te faci cand le spui celor din jur asa cu calm si cu intelegere, iar ei mai mult te iau peste picior si spun ca astea sunt prostii si vrajeli, ca sunt imbuibari de la preoti si abureli ale bisercii numai ca sa ne controleze si sa ne faca sclavi?? Pai eu daca as incerca sa ii spun lu fratimiu sa tina a post, imi spune simplu in fata ca nu tine si gata, el nu vrea asta pentru ca vrea sa isi traiasca viata asa cum vrea el, si nu ghidat de reguli exagerate ale bisericii. Tu poate nu traiesti printre persoane de genu asta, dar eu traiesc zilnic, si nu le mai spun nimic, ca nu are rost, oricat le-as spune, nu pot sa inteleaga, plus ca imi mai spun sa ii mai las ca si asa au destule probleme si sa nu ii mai iau cu religia ca ii stresez. Asa ca Darius, ce vrei tu e cam imposibil, daca ai inteles ce am vrut sa iti explic.

Irina, trebuie sa facem fata si sa nu ramanem in intristare ca am fi singuri. pentru ca nu suntem singuri, Il avem pe Dumnezeu pe care noi vrem sa Il urmam, cei care nu cred prea mult sau prea tare, nu se au (deocamdata..) decat pe ei insisi si unii pe altii, si probabil ii intimideaza curajul nostru de a le face fata insulteor si atitudinii care devine chiar violenta dupa un punct. de acei oameni Dumnezeu este cunoscut ca un tartor care ne pedepseste atunci cand gresim, sau ca un ipocrit care ne cere sa venim dupa El ca apoi "sa ne dea teapa" - asta e teama irationala a celor care vor sa ne descurajeze, si pentru ca reusesc ei continua pentru ca altfel nu stiu cum sa relationeze cu noi. cred ca noi putem sa ii iertam pentru "gestul" lor de a renunta la Domnul si sa nu ne lasam descurajati. Dumnezeu sa ne intareasca si Maicuta Domnului sa ne pazeasca in drumul nostru catre Fiul ei!

"gestul" lor de a ne face/determina sa renuntam la Domnul*

Veilur, ai dreptate. Iti spun ca nu sunt calugar si stiu ce se petrece in lume. Am si eu aceleasi probleme cu oamenii pe care le au toti. Este foarte greu sa explici cuiva ca trebuie sa-l iubeasca pe soferul de autobuz care face slalom cu vreo 120 de suflete printre masini. Tocma am problema asta dimineata. Cu atat mai greu e sa il faci pe sofer sa inteleaga pe cine duce in autobuz.
Eu sunt unul dintre cei care nu sunt nemultumiti de majoritatea mesajelor lipsite de aplicabilitate in lumea reala. De aceea incerc sa gasesc raspunsuri in strada. Iar expresia care am adoptat-o de "transeele comuniunii" mi se pare adecvata. Lumea reala e cea in care traiesc si eu si tu si majoritatea, care ne trezim cu greu dimineata la ora 6 si printre gene reusim sa zicem rugaciunile de dimineata si un acatist. E ceea ce putem noi oferii la ora aceea lui Dumnezeu, dar o facem. Suntem cei care ne suim in autobuzul condus de un neandertalian, cred ca asa se scrie, iar geanta vecinei de inghesuiala te loveste la fiecare curba si tu calci pe vecinul pe o batatura pe care habar nu ai ca o are si ca il doare. Suntem cei care mergem la servici cu colegi protestanti care arunca cate o privire uracioasa iconitei de pe biroul tau, uitand ca si el are una cu copii sau parintii lui si o saruta de cate ori nu-i vedem. Nu mai vorbim de altele si altele. Cand seara dupa o zi de slujire celui de langa tine, indiferent cine e, daca avem taria sa o facem mergem sa ne facem pravila incercand din rasputeri sa ne tinem de programul Pr. duhovnic care ti-a spus ca 5 ore de somn ii e suficient unui om sa doarma pe noapte, dar tu dupa o zi de alergare te dor toate oasele de oboseala. Pe langa iubitii tai din casa, pe care trebuie sa-i slujesti dupa porunca si sa faci rugaciuni cu cei mici, iar dupa ce pleaca sa iti continui rugaciunile cu nadejdea ca Dumnezeu nu ii va lasa sa rataceasca asa cum vezi la televizor ca se intampla.
Ne-am format, dupa parerea mea, o conduita foarte pedagogica. Dupa parerea mea, pentru ca spunea Sf. Ioan Scararu "ce e pentru unii medicament pentru altii e otrava". Noi vrem sa le dam vestea cea buna. Asta o fac protestantii. Vestea cea buna este deja in ei. Ei trebuie sa si-o descopere. Pentru ca fiecare fiinta are mesajul ei particular din partea lui Dumnezeu. Varietatea cailor de mantuire este asa de mare, incat ramai uimit de frumusetea lucrarilor lui Dumnezeu. Noi trebuie sa aratam cine/ce trebuie sa fie ei si cum trebuie sa fie. Daca in mesajul nostru comportamental incape si un cuvant este foarte bine. Dar unul dintre pacatele pe care noi nu il realizam este acela ca dam exemplu negativ. Si nici nu il spovedim.
Nu trebuie sa ne transformam in pedagogi. Cui ii plac? Sa fim cinstiti. Avem noi, vorbesc de noi, nu de ei, harul cuvantului ca si Danion sau Pr. Necula, sau Maica Siluana, sau etc.? Ca sa nu mai vorbesc de dulcele PR. Teofil Paraianu. Nu. Noi in alt mod trebuie sa dam marturia. Prin cuvinte chiar stricam. Noi nu stim ca un bine facut se poate transforma intr-un rau din cauza mandriei noastre, netemperate, macar, in suficienta rugaciune. Cum crezi ca ma simt eu cand sora mea, Dumnezeu sa o lumineze, imi spune ca merge la Sf. Liturghie, dar este o practicanta de grd. 2 la Reiki, sper ca nu m-am exprimat gresit, si crede in reincarnare. Evit discutia sa nu fac greseli care sa ii intareasca convingerea ca e bine ce face si o astept la colt, pomenind-o si rugandu-ma incontinuu pentru ea. Daca Dumnezeu va vrea odata ca eu sa ridic glas de marturie, atunci voi sti pana in strafundul celulelor mele. Sper ca m-am facut inteles. Daca e ceva gresit in ceea ce gandesc as fi foarte nerabdator sa ma indrept, ca atare nu ma supar de replica.
Dumnezeu sa ne ajute.

asta mi se intampla si mie cu toate ca nu par o persoana religioasa,insa am invatat sa vorbesc atunci cand trebuie si cui trebuie.nu-i poti vorbi oricui de trairile pe care le avem atata timp cat ei traiesc ancorati decat in teluric.cred ca este ceva firesc ca ei sa nu ne inteleaga pentru ca le lipseste acel duh care sa-i faca sa simta ceea ce noi traim.ei nu au cum sa inteleaga fericirea noastra pe care o dobandim in urma unor experiente minore(pentru ei),cum ar fi spovedania,rugaciunea,ajutorul unei persoane,etc daca ei nu au trait aceasta experienta cu adevarat.
spun ca este firesc pentru ca si eu,in perioadele mai proaste ,in care am pierdut legatura cu Dumnezeu,ma irita piosenia in exces a unora,cu toate ca si eu,la un moment dat,trecusem prin aceasia stare de religiozitate.insa eu nu-i mai puteam intelege pe ceilalti pentru ca imi lipsea acel Duh Sfant care ne inconjoara in urma rugaciunii si a faptelor de iubire si credinta.de-abia dupa ce mi-am analizat propriul meu comportament,mi-am dat seama ca nu este bine sa-i judec pe ceilalti pentru faptul ei ca nu cred si nu-i intereseaza de ceea ce este mai important pe lume-Dumnezeu.credinta si fericirea duhovniceasca sa dobandesc numai cu multa rugaciune-din suflet.ca sa ajungi la aceasta stare,trebuie sa faci un efort care nu este la indemana oricui.
oricum,trebuie sa sti ca nu esti singura,asta este clar.societatea noastra este bolnava si nu noi.tot ce se intampla in societatea de astazi(presa,televizor,filme,reportaje,viata publica,democratia excesiva) duc la distrugerea moralitatii.de aceea si oamenii au alte prioritati.

Da Darius, in ultimul tau mesaj te-ai facut inteles, adica eu am inteles sitatia explicata de tine, ;).

Citand Darius
Te rog, cauta cartea "Despre reincarnare si invazia extraterestra" de Danion Vasile.Daca vrei se gaseste si pe Internet gratis, la www.scribd.com-momentan, nu este disponibila, nu stiu de ce, dar eu de acolo am citit-o si e interesanta.Poti sa i-o dai sa citeasca, poate isi schimba parerea...:rolleyes:

am sa caut si eu aceasta carte. Multumesc pentru raspunsuri, parca m-m mai linistit putin. Desi cred ca puterea de a face anumite actiune sau de a nu le face tot in mine trebuie sa o caut. Cineva imi spunea la un moment dat ca poate nu ar trebui sa insist atata sa ii conving pe unii oameni ca acolo undeva e un Doamne Doamne care ne vegheaza si sa tin in mine ca nu cumva prin exteriorizare sa fiu luata peste picior. Dar ca de obicei nu ma pot abtine mai ales cand vad si asist la tot felul de grozaveni. Este adevarat ca trebuie sa ai grija de propriul suflet sa nu fii smintit dar parca nici pe ei nu ii poti lasa asa sa se osandeasca de unii singuri