In Pateric vei intalni cele mai potrivite cuvinte ziditoare, mai ales pentru aceasta tema. Unele rastoarna sistemul nostru de valori pentru ca sunt produse de minti induhovnicite. Spre exemplu,:" Un frate merge la un parinte si ii spune ca L-a rugat pe Dumnezeu sa indeparteze de la el orice suferinta sau necaz, iar parintele ii spune: sa mergi si sa-I ceri lui Dumnezeu suferinta si necaz pentru ca prin acestea ne vine noua mantuirea".

Daca tinem cont de pedagogia lui Dumnezeu vom observa ca in lumea cazuta, raul poate sluji unui scop care sa fie pozitiv si chiar necesar> Asa cum otrava este folosita ca medicament, tot asa si raul si suferinta pot sa functioneze terapeutic.

:( Ai dreptate din pacate Sunt multe rautati si oamenii nu fac nimic sa se schimbe si asta este cel mai dureros

Viata este un dar


Viata este un dar de la Dumnezeu

Si tu o irosesti mereu

Prin lucruri lumesti.

De parca mii de ani tu o sa traiesti!


Mai indreapta-ti ochii si in spre cerul senin!

De unde a venit Dumnezeu lin,

Lacrima Lui incet Ii curge

Ca vede multe rele si incepe a plange.


Si te mai cheama bland

Sa asculti al Lui cuvant;

Si sa nu mai faci rau

Sa iubesti pe aproapele tau.

Si sa fii cu Dumnezeu mereu.

Sper sa va placa:)

Cata dreptate ai...Probabil pentru ca suntem asa slabi,ne mai ingaduie Dumnezeu

Dupa cum am mai spus in alte randuri, consider boala trupeasca, deopotriva si cea sufleteasca, trasaturile cele mai importante ale vietii pamantene, din ele sustragand in modul cel mai viu intelepciunea si sensul real al existentei . Durerea, sub orice forma s-ar afla ea, trezeste constiinta la o dimensiune mult mai benefica, chiar daca in substratul ei zace suferinta si supliciul unui zbucium, parca, de nestavilit.
Oricum am spune-o, este usor a ne afla in treaba atata timp cat ne traim viata la cote normale .
Personal, din durere am invatat sa simt fericirea incepand de la cele mai infime forme, si nu doar sa vorbesc despre ea ca despre fictiunea ideala.

Cred ar fi corect sa abordam cauzalitatea bolii nu DOAR din viziunea crestina-ortodoxa. Oare nu si evreii sau musulmanii sau triburile din te miri ce colt al lumii se imbolnavesc? Credinciosi sau atei, toti ne imbolnavim. Desi STIU ca toti perii ne sunt numarati, cum se explica atunci cele de mai sus? Vrem nu vrem ajungem la concluzia logica ca boala nu vine neaparat din necredinta...(blasfemie?). Unele boli zic eu ca vin din nerespectarea sa zicem a "manualului de utilizare a omului", adica prin faptul ca nu acordam atentie modului cum ne hranim, gandim, dormim, simtim, vorbim, indiferent de credinta. Practic noi nu mai ne folosim rational, ci gresim de multe ori fara sa ne dam seama fata de noi insine si apoi fata de tot ce ne inconjoara. Toate se rezuma la iubire ( de sine si aproapele) in enumerarea de mai sus. Nu iubire in sens strict crestin fata de crestin, ci iubire la modul universal, iubire fata de toata creatia lui Dumnezeu. Nici parintii, nici societatea , nici biserica ( decat asa, vag) nu ne educa din acest punct de vedere si pe cand aflam regulile, dupa eforturi de cunoastere pline si de durere, e cam tarziu: buba s-a spart. Zicem: Doamne ajuta-ma, desi singuri ne-am facut-o! Cred cu TARIE, ca acest tip de educatie este determinant pentru fericirea omului, dar nimeni nu doreste sa fie facut sistematizat, pe scara larga, altfel din ce ar trai fabricile de medicamente sau cele de mancare de slaba calitate ce se vinde tot mai mult. Nu exista preventie, gradul de cultura civica, morala sau sociala e la pamant. Pana si mancatul de post este nesanatos, deci cum sa elimine corpul toxinele, cand ii dam margarina sau pateu vegetal cu enspe mii de E-uri. Va rog pe toti colegii de forum sa deschidem rubrici, topicuri speciale pentru aceste probleme enuntate de mine, pentru sanatatea tuturor. Sa aratam experienta oamenilor de pretutindeni (bine, nu in sensul ca mancati broaste vii sau alte bazaconii) unde este cazul, cu bun simt si discernamant despre alimentatie, somn, exercitii fizice, gestionare a gandurilor si emotiilor( de fapt principala cauza a imbolnavirilor!), raportarea la natura si Dumnezeu, dar va ROG, cat mai practic. Unde considerati necesar puteti da doar linkul, deoarece sunt convins ca va iesi o cantitate uriasa de informatie, care nu are rost sa o depozitam aici pe forum. Demersul meu este total dezinteresat, sper ca prin materialele care vor apare sa nu se considere ca vrem sa facem reclama cuiva, ci doar sa promovam binele pentru toti.
Doamne-ajuta!

Deci, atat timp cat Hristos ma cheama la El si prin suferinta, nu ma simt nedreptatit, nu ma uit in stanga si in dreapta sa vad ce se intampla cu ceilalti, ci merg spre El. Nu ma opresc si nu ma plang. Stiu ca indreptandu-ma spre El ies biruitor.:)

"Dumnezeu, spun Sfantul Ioan Gura de Aur si Avva Varsanufie, stie mai bine decat noi de ce anume avem nevoie si da fiecaruia ceea ce-i este duhovniceste de folos. El il tamaduieste si-l mantuieste pe fiecare om intr-un anume fel, pe potriva firii, starii si situatiei lui speciale, spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Si daca uneori se foloseste de boala spre binele nostru, o face pentru ca prin insasi natura ei boala este un mijloc foarte potrivit pentru a-l trezi pe om din lancezeala pacatului, ducandu-l prin raul suferit cu trupul la simtirea raului ascuns care-i macina nevazut sufletul si pe care altfel nu l-ar simti sau abia daca i-ar da atentie, spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Ca si Avva Isaac Sirul, Sfantul Ioan Gura de Aur subliniaza in alt loc puterea pe care o are boala de a-1 face pe om activ si treaz din punct de vedere spiritual."

http://www.crestinortodox.ro/sanatat...sti-72680.html

Cum se face atunci ca aceiasi suferinta ii face pe unii mai buni,pe altii mai rai???
Am pe cineva in familie care a suferit de mic copil de o diformitate fizica,cu chiu cu vai a scapat de ea prin operatie,apoi au aparut alte probleme(nu neaparat ceva iesit din comun);dupa toate aceste experinte,combinate cu faptul ca a atins vreo 40 de ani fara sa se marite,a devenit o persoana f rea,nimeni nu vrea sa-i stea prin preajma.
Se ia la cearta cu oricine arata mai mult succes decat ea,este invidioasa,sadica si in acelasi timp masochista,ii place sa pozeze in victima desi ea este cea care initiaza atacurile.
Rareori initiativele noastre de a o ajuta au dat roade(in ultimii 12 ani nu a avut un serviciu stabil,mai mult somera,muritoare de foame)
Totusi atitudinea ei este a unui caine turbat,pe care vrei sa-l ajuti de mila insa el nu are incredere ci te musca de nu te vezi!!!

Viaţa care ne este dat să o trăim aici pare a fi menită lămuririi sufletului nostru în sensul în care aurul se lămureşte în foc, separându-se de zgură. Focul suferinţei, al necazurilor, poate curăţi sufletul, eliberându-l de patimi, dar numai dacă o primim cu smerenie. Dacă suntem mândri, ne revoltăm împotriva tuturor, chiar şi a lui Dumnezeu.