Ai dreptate Elena, iti multumesc ca ai scris...

tre sa spui de cite ori ai facut fiecare pacat [ex. de 2 ori...am...spui pacatul,de 5 ori am... spui pacatul ,dar nu spui si persoana impotriva caruia l-ai facut sau ai gindit rau ,adica numele persoanei si modul de a-l face nu se spun,ca nu e de folos E imp sa nu dai vina pe altul ,cum a facut ADAM CA a dat vina pe EVA ...si asa a fost izgonit din rai Spovedania tre sa fie sincera si dc e generala sa scrii pe o hirtie un fel de ghid ,ca te mai uiti pe el ca cel viclean cauta sa te faca sa uiti unele pacate sa le spui si apoi ti le aminteste dupa spovedanie.E important ca spovedania sa fie cit mai completa ,fara dezvinovatiri pe parcursul ei si insotita de dorinta de a nu mai repeta acele pacate niciodataE f.pmportant sa MRDITEZI ACASA LA MODUL CUM TE VEI SPOVEDI,SA LE SPUI INGIND LUI dUMNEZEU ,CU PARERE DE RAU DC POTI ,CA APOI SA-TI FIE MAI USOR SA LE SPUI LA DUHOVNIC DUMNEZEU SA TE AJUTE SA MERGI PE CALEA CEA BUNA.:)

Preotul in spovedanie nu asteapta ca omul sa-i citeasca o lista cu pacate. Daca doar la aceasta ar trebui sa se limiteze spovedania, atunci i-ar putea trimite lista prin posta.

La spovedanie omul este precum bolnavul care merge la medic. Dupa cum omul bolnav simte ca este ceva in neregula cu organismul sau si cauta vindecare, la fel si omul venit la spovedanie simte ca au aparut lucruri nefiresti in viata sa si doreste sa scape de ele.

Preotul pune intrebari in cadrul spovedaniei, pentru ca auzind pacatul pe care l-ai savarsit, realizeaza ca pierzi legatura cu Dumnezeu si doreste sa vada de unde vine instrainarea de Dumnezeu, care este cauza pacatului.

Dupa cum nu este de ajuns sa rupi o buruiana, ci trebuie sa o smulgi din radacina ca ea sa nu mai incolteasca, la fel trebuie sa faca si duhovnicul.

Asa ca pe duhovnic nu-l intereseaza "scenariul", ci ceea ce l-a indemnat pe om sa faca acel lucru. Ce a stat la baza pornirii lui spre pacat.

Eu zic ca e buna si o lista de pacate ca sa nu uitam unele... dar asta nu presupune o lipsa de dialog intre duhovnic si penitent.

Cand mergem la medic ii spunem ce ne doare si cum ne doare!Nu ii spunem dor „ma doare stomacul” ci ii spunem si simptomele care le avem...asa e si cu spovedania trebuie sa ii marturisim duhovnicului pacatul, dar si in ce context a fost savarsit ...pt ca duhovnicul sa stie cum anume sa procedeze. Cand mergem la spovedanie nu mergem inaintea preotului ci inaintea lui Dumnezeu.

Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci „ inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”

Ca regulă generală, condiţiile din partea penitentului pentru ca o spovadă să fie bună (=validă) sunt:
- conştientizarea păcatului prin examen de conştiinţă (=cercetarea cugetului).
- căinţa. Prin "căinţă" se înţelege nu numai părerea de rău faţă de păcatul săvârşit, ci şi hotărârea de a nu mai păcătui. (aceasta este o eroare frecventă! Spovada NU este validă dacă penitentul nu a luat, la momentul spovezii, hotărârea de a nu mai repeta cel puţin acele păcate).
- trebuie spuse păcatele atât în specie, cât şi în număr. (De exemplu: "am furat de 5 ori" şi nu doar "am furat"). În cazul în care numărul nu este cunoscut, ceea ce se întâmplă des în cazul viciilor (împietrirea în păcat), se va spune "de numeroase ori" sau "de atâtea ori, că numai Domnul mai ştie".
-trebuie spuse TOATE păcatele de care ne amintim la momentul spovezii.

Până unde mergem cu amănuntele ? Vom relata amănuntele care ar avea importanţă pentru calificarea păcatului ca specie sau gravitate şi numai pe acelea. Dar, vom răspunde întrebărilor preotului care ar cere lămuriri.
Exemple:
-vom spune "am înjurat de cele sfinte" şi nu doar "am înjurat", fiindcă înjurătura de cele sfinte este păcat grav, incompatibil cu mântuirea (şi cu împărtăşirea), pe când "simpla" înjurătură este păcat lesne iertător, pentru care căinţa bună este suficientă.
-vom spune "am furat mere" şi nu "am furat", deoarece materia furtului este importantă. Furtul unor mere ar putea să nu fie păcat grav.
-NU vom spune "mi-am înşelat nevasta făcând sex oral cu vecina Nuţa", fiindcă împrejurarea "cu cine mi-am înşelat nevasta" este irelevantă: din moment ce am înşelat-o, e păcat grav contra poruncii a şasea. Dimpotrivă, vom spune "am făcut sex oral cu nevasta", fiindcă "a face sex oral" poate să fie păcat sau să nu fie păcat dacă e făcut cu nevasta, pe când dacă e făcut cu vecina Nuţa este păcat întotdeauna.

Nu trebuie să uităm că mărturisim păcatele noastre şi NU ale altora. De exemplu, nu vom spune "mi-am înşelat nevasta cu vecina Nuţa, care şi ea îşi înşeală bărbatul adesea", fiindcă astfel nu o ajutăm deloc pe vecina Nuţa: nu putem spovedi şi păcatele ei.

Din respect faţă de timpul şi nervii preotului, precum şi a fraţilor şi surorilor care stau la coadă, nu vom mărturisi simplele ispite sau păcatele uşoare. Totuşi, dacă avem chiar şi cel mai mic dubiu asupra caracterului grav sau uşor al unui păcat, îl vom spovedi şi pe acela. Aceeaşi regulă se aplică dacă suntem mai la început în exerciţiul vieţii creştine.

Mai ales dacă nu ne-am spovedit de un timp mai îndelungat, să ne folosim de îndreptare de spovadă.
Este bine să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne amintească păcatele pentru o bună spovadă. La sfârşit, să Îi aducem rugăciune de mulţumită fiindcă ne-a iertat.

În sfârşit, trebuie să fim siguri că am înţeles care este canonul de pocăinţă şi să nu uităm să îl împlinim.