|
Cer iertare fratilor!
Link-ul spre albumul de fotografii al Sfantului Ierarh Ioan Noul Factor de minuni este: www.saintjohnwonderworker.org/photos/photos_1.html |
Link-ul corect spre site-ul unde sunt descrise minunile Sfantului Ioan Maximovici:
www.saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2008.htm |
Frati intru Hristos,
Observand ca nimeni nu-si ia inima in dinti sa ne vorbeasca despre minunile Fericitului Ierarh Ioan (Maximovici), Noul Facator de minuni, incerc, eu, cel mai mic si mai pacatos dintre crestini, desi Domnul stie ca nu sunt vrednic de aceasta, sa fac cunoscute unele dintre acestea, savatsite atat inainte cat si dupa moartea pamanteasca a Vladicai Ioan. MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI 1. VLADICA IOAN SALVEAZA DE LA MOARTE PRIN INEC In august 1988 eu si cu sotia mea am plecat intro vacanta in Hawaii pe insula Kuai.. Fusesem acolo de multe ori, acolo fiind un loc potrivit pentru inot. Eu si sotia mea suntem amandoi buni inotatori, drept pentru care nu ne facem griji unul pentru altul atunci cand mergem sa inotam in ocean. De data aceasta, in seara venirii noastre, un uragan a maturat insula. Cu toate acestea , in acea zi am fost totusi la inot ca de obicei. Sotia a stat aproape de tarm, in timp ce eu m-am indreptat catre ape mai adanci pentru a inota mai bine. Deodata, de nicaieri am fost lovit de un val urias , fiind dus in larg de catre curent. (Mai tarziu aveam sa aflu ca dupa uragan se produce un curent de fund.) Dandu-mi seama ca este inutil sa ma lupt cu un astfel de curent, am inceput usor-usor sa inot pana la suprafata, incercand sa ma indrept catre tarm. Am continuat sa inot ,pana ce, cand m-am ridicat pe picioare, apa imi venea pana la sold, de aceea am inceput sa merg catre tarm. M-am trezit pe neasteptate cu un alt val care m-a invaluit cu totul, ducandu-ma la fund. Desi dupa primul val nu mai aveam multa putere, am reusit cumva sa ajung la suprafata. De data aceasta fusesesm purtat si mai departe de tarm. Vazand ca, in ciuda tuturor eforturilor mele, nu voi fi in stare sa ajung la mal inotand impotriva curentului, am incercat sa atrag atentia sotiei mele, dar ea era pe plaja, stand cu spatele la apa. Vazand moartea cu ochii, am strigat: "Vladica Ioan, ajuta-ma!". Sotia mea s-a intors numaidecat, vazand primejdia in care ma aflam. A alergat catre grupul de hawaiieni de pe plaja si a cerut ajutor. Apucandu-si talpicii pentru surf si franghiile, au vaslit catre mine, m-au pus pe talpici si m-au adus la tarm. Cred cu tarie ca fara ajutorul Vladicai Ioan acum as fi fost pe funduloceanului si nimeni nu ar fi observat. Alexis Cattel, San Francisco |
MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI
2. VINDECAREA DE BOALA DUPA UNGEREA CU ULEI DE LA MORMANTUL VLADICAI IOAN s-a intamplat pe la sfarsitul anului 1977. Sotul meu, preotul Mihail Konstantinov, a zburat peste mari pentru a-si vizita unchiul care era foarte bolnav, in vreme ce eu stateam acasa cu mcutii nostri copii. Cat timp a fost plecat, doctorii mi-au spus ca glanda tiroida mi se marise ingrijorator de mult, fapt ce necesita o operatie. Eram foarte suparata; mi-era teama sa-mi fac o operatie chirurgicala la gat. Framantarea crestea pe zi ce trece, mai ales si datorita faptului ca sotul era plecat. Ma duceam des pe la manastirea noastra, Noul Samordino, unde imi impartaseam necazul staretei Elena, acum raposata. M-a sfatuit sa iau untdelemn sfintit din candela de priveghere de la mormantul Vladicai Ioan de Shanghai, sa-mi ung gatul in semnul Crucii si sa fac rugaciuni catre Vladica Ioan. Am facut intocmai. La a treia mea vizita la doctor, analizele au aratat ca tumoarea se micsora de la sine, drept pentru care nu mai era nevoie de operatie. Doamne, cat de fericita eram ca puteam sta acasa cu copiii si ca am fost vindecata prin rugaciunile Vladicai Ioan din Shanghai. De atunci incoace, ori de cate ori iau avionul spre San Francisco, ma duc sa ma inchin la sfintele lui moaste, ca sa-mi arat recunostinta pentru mila lui catre mine mine, pacatoasa. Preoteasa Irina Konstantinova, Sydney, Australia Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni! ------------------------------------------------------------------------------------------------------- Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! ------------------------------------------------------------------------------------------------------- Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste! |
Citat:
|
Citand mirelat
Citat:
Mirela, Mare dreptate ai. Invataturile si pildele oricarui sfant sunt ziditoare de suflet si abia in al doilea rand minunile. Fiind acum in Postul Pastelui, cu voia Domnului, a ta si a celorlalti credinciosi ortodocsi voi posta mai jos cuvantul de invatatura al Sfantului Ioan Maximovici de Sfintele Pasti. CUVANT DE SFINTELE PASTI, SFANTUL IOAN MAXIMOVICI Hristos a inviat! Unde ti-e, moarte, boldul? Unde ti-e, iadule, biruinta? Veniti, oameni, sa-I cantam si sa ne inchinam lui Hristos, sa slavim invierea Lui din morti! Astazi este mantuirea lumii: nimicitu-s-a si s-a infrant vrajmasul cel temut si neinfrant al neamului omenesc si al intregii lumi - moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar pacatul l-a lovit cu moarte. Multi oameni traiau la inceputul lumii cu sutele de ani, dar si lor le venea sfarsitul. Erau barbati puternici care-si invingeau toti dusmanii, care supuneau tari si popoare, dar niciunul dintre ei nu a reusit sa biruie moartea. Altii, prin intelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se imbogateau de cunostinte, descopereau tainele naturii, dar nimeni dintre ei nu a reusit sa omoare moartea. Chiar si dreptii, cu intristare, se coborau cu sufletele la iad, simtind ca totul in viata e desertaciune si chin sufletesc, care se prelungea pana la moarte. Dar astazi moartea a fost biruita. Caci Hristos a inviat. S-a ridicat Hristos, primul dintre cei inviati. Nu pentru Sine a gustat moarte si a inviat Hristos, Fiul Dumnezeului vesnic Viu, ci ca sa biruie moartea in El insusi, iar noua, oamenilor, sa ne deschida portile vietii vesnice, El a primit moartea si ingroparea si, inviind din morti, a devenit biruitorul mortii. Singur inviindu-Se pe Sine cu puterea Sa dumnezeiasca, El le daruieste tuturor celor ce merg catre El si în urma Lui viata vesnica si nemurirea. El îi hraneste pe credinciosii Sai cu Trupul si Sangele Sau cel înviat, turnand în ei suvoiul vietii. El ne conduce spre viata plina de bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slava. Asemeni lui Hristos, Care doar pentru scurta vreme a gustat moartea, mor si astazi oamenii, ca sa invie din morti si sa fie împreuna cu El în imparatia Lui. Astazi e ziua invierii. Cu bucurie sa o praznuim, oameni buni! Se veselesc si cei trecuti în lumea cealalta, parintii si fratii nostri, vazand lumina Invierii si pregustandu-si propria înviere, când se vor satura si mai mult de slava dumnezeiasca. Bucurati-va, toti cei bolnavi, cei intristati si suferinzi. Va veni si pentru voi vremea unei vieti pline de bucurie. Praznuiti, veseliti-va toti oamenii, batrani si tineri, bogati si saraci, puternici si neputinciosi, cei ce munciti si cei ce nu va gasiti de lucru, locuitori în orase, în sate si în pustii, calatori si intemnitati! Toti sa ne bucuram acum! Sarbatorim omorarea mortii, a iadului nimicire, inceputul unei vieti noi. Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le. Hristos a înviat! Doamne ajuta si o zi buna intru Domnul! Sarut mana, Mirela. Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni! ------------------------------------------------------------------------------------------------------ Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! ------------------------------------------------------------------------------------------------------ Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste! |
O a doua invatatura a Sfantului Ioan Maximovici pe care cu voia Domnului si a credinciosilor ortodocsi prezenti pe acest forum o voi prezenta este Epistola la Nasterea Domnului, scrisa la Shanghai in anul Domnului 1947:
Epistola la Nasterea Domnului "In pestera Te-ai salasluit, Hristoase Dumnezeule, ieslea Te-a primit, pastorii si magii Ti s-au inchinat" (Stihira la stihoavna) Sf. Ioan Maximovici Shanghai, 1947 Vazand neamul omenesc pierind din pricina pacatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoara pe pamant. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, Unul-Nascut. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere" (Gal. 4, 4-5). Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a coborat El din ceruri pe pamant. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omeneasca, pentru ca pe om sa-l uneasca din nou cu Dumnezeu. El a coborat pe pamant cand omenirea ajunsese la cea mai josnica decadere morala, cand oamenii se chinuiau nevazand nici o iesire. Iudeii il asteptau pe fagaduitul Mesia. Si paganii asteptau ceva extraordinar, care trebuia sa preschimbe totul. "Sau Dumnezeu va veni pe pamant, sau lumea va pieri" - a spus celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca. Dupa proorociri, iudeii puteau vedea limpede ca venise vremea implinirii [fagaduintei] lor. Se sfarseau cele saptezeci de saptamani [de ani] de la refacerea Ierusalimului, cand - asa cum i-a vestit Arhanghelul Gavriil profetului Daniel - va veni vremea sosirii Unsului lui Dumnezeu si a sfarsirii Vechiului Legamant (vezi Daniel cap. 9). Dar, in pofida suferintei duhovnicesti de obste si a asteptarii neobisnuitului prunc, prin a carui nastere urma sa inceapa "veacul de aur" pe pamant, mult-asteptatul Prunc a fost recunoscut si salutat de putini atunci cand s-a nascut. Mai mult, nici loc nu s-a gasit pentru El in casele oamenilor. Maria a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei (Lc. 2, 7). Si cand pastorii, auzind cantarile ingeresti, venira sa-l vada pe Cel pe care cerul il proslavea, ei "au aflat pe Prunc culcat in iesle “. Cu multa vreme inainte de venirea lui Hristos, stand la dumnezeiasca priveghere, a prevazut aceasta cu ochii sai duhovnicesti de Dumnezeu cuvantatorul Avacum: Doamne, am inteles lucrurile Tale si m-am ingrozit: intre doua animale vei fi cunoscut(Avacum 3, 2-3). Intre dobitoace statea culcat imparatul intregii lumi, venit sa mantuiasca lumea, intrucat oamenii se departasera de El foarte. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti (Ps. 138, 8), striga odinioara Psalmistul. Doar in oamenii inrobiti pacatului nu locuieste Dumnezeu. Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup (Fac. 6, 3), a spus Domnul Dumnezeu, cand pamantul s-a stricat si s-a umplut de nedreptate, inainte de potop. Si iarasi omenirea a devenit "trup" inainte de venirea Mantuitorului pe pamant. Cea mai mare parte a omenirii "cugeta pamanteste", unii dedandu-se fara frau placerilor trupului si altor pacate, iar altii chiar si in cele mai bune nazuinte ale lor cautand doar cele pamantesti. Putini erau cei care cautau imparatia lui Dumnezeu, pregatita oamenilor de la facerea lumii. De aceea, nu s-a gasit loc in casele oamenilor pentru imparatul cerurilor, ci L-au primit dobitoacele necuvantatoare, care au ramas credincioase firii lor. "Fiul omului nu avea unde sa-Si plece capul" nici atunci cand mii de oameni mergeau in urma Lui si toti incercau sa se atinga de El, pentru ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti (Luca 6, 19), iar El satura cu cateva paini o multime de oameni. Pentru ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, Iisus a patimit in afara portii (Evr. 13, 12), caci vierii iudei L-au scos afara din cetate de Fiul lui Dumnezeu, ca sa-L rastigneasca. Dar Mantuitorul Cel inaltat de pe pamant pe Cruce le-a atras pe toate la Sine. Asa cum pastorii cei cu inima neintinata si magii pregatiti sa dea totul pentru Adevar L-au recunoscut pe Cel culcat in iesle, la fel toti cei ce cauta mantuirea L-au recunoscut pe Dumnezeu in Cel Rastignit. Si la fel cum Pruncul nascut la Bethleem de Preacurata Fecioara a fost prigonit, tot asa a fost prigonita si Neprihanita Lui Mireasa, Sfanta Biserica, in zilele prunciei ei, iar cei ce i se inchinau erau nevoiti sa se ascunda de stapanitori, ca magii de Irod. Era nevoie de un nou semn pe cer, pentru ca Biserica sa triumfe asupra prigonitorilor; si, in locul stelei de la Bethleem, pe cer aparu Crucea, prin care cerul le propovaduia tuturor pe Cel Rastignit si pe regi ii aducea la Hristos, ca sa i se inchine cu credinta, "intreg pamantul s-a umplut de cunoasterea lui Dumnezeu" si nu numai "din toata Iudeea si din Ierusalim si din partile Tirului si ale Sidonului", ci si din toate colturile lumii o multime nesfarsita de oameni se grabea sa asculte si sa implineasca invatatura lui Hristos, tamaduindu-se nu atat de neputintele trupesti, cat de cele sufletesti, biruind duhurile necurate si facandu-se infricosatori pentru ele. Insa stapanitorul lumii acesteia nu voieste sa renunte cu usurinta la stapanire si isi aduna toate fortele ca sa-i tina pe fiii oamenilor in jurul sau. Pretutindeni seamana neghina, pentru ca, prin ea, sa inabuse graul lui Hristos, pentru ca sa starneasca patimi pacatoase in inimi cucernice si mai ales sa-si asmuta supusii ca sa urmareasca tot ce poarta numele lui Hristos. Lupta dintre Cel ce a adus pe pamant pacea cereasca si stapanitorii intunericului veacului acestuia, duhurile rautatii cele de sub cer, inceputa la Bethleem, se desfasoara fara intrerupere si cu putere tot mai intetita. Ea este purtata in toata lumea, in fiecare loc. Ea imparte omenirea, ea ii desparte pe oamenii care au fost mai inainte prieteni, ea are loc inlauntrul fiecarui om, pana cand nu va birui definitiv in el binele sau raul. Astazi mai mult ca oricand poate fi resimtita dezbinarea (Luca 12, 51) pe care a vestito Cel proslavit acum de cantarea ingereasca: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu Si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (Luca 2, 14). Sabia adusa pe pamant de Pruncul culcat in iesle (Matei 10, 34) desparte si dezbina pe tata de fiu, pe mama de fiica, pe soacra de nora. Cu adevarat se implinesc intocmai cuvintele: dusmanii omului (vor fi) casnicii lui (Matei 10, 36), prevestite inca de profetul Miheia, care a prezis nasterea lui Hristos la Bethleem (Miheia 5, 2; 7, 6). Nici in ei insisi oamenii nu-si gasesc pacea, chinuiti fiind de lupta launtrica nu numai dintre carne si duh, dar adesea simtind o dedublare si in nazuintele lor, prabusindu-se si neavand un reazem inlauntrul lor. Si se pare cateodata ca si acum locul cel mai potrivit pentru Pruncul Hristos ar fi mai degraba ieslea necuvantatoarelor, inca ferita de toate "realizarile" distructive ale vicleanului veac de acum, decat societatea omeneasca! Dar nu pentru propria Sa liniste a venit pe pamant Fiul lui Dumnezeu, ci ca sa tamaduiasca rana lui Adam. Inchinandu-se lui Hristos, "s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu" (Luca 2, 20) si magii care L-au gasit "s-au bucurat foarte cu bucurie mare". Bucuria duhului si veselia inimii i-au cuprins pe pastorii si pe magii care venisera la Hristos. Numai El Singurul este pacea noastra (Efes. 2, 14), numai El este "Calea si Adevarul si Viata" (In. 14, 6). Ca si fiecare om in parte, intreaga omenire numai in Lumina Lui va vedea lumina. Departandu-ne de desertaciunea pamanteasca, sa ne alipim cu mintea de pestera din Bethleem si sufletul nostru va simti bucurie nepamanteasca, iar gura va slavoslovi impreuna cu ingerii: "Slava pogorarii Tale, Unule Iubitorule de oameni". Hristos S-a nascut! Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni. --------------------------------------------------------------------------------------- Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! ---------------------------------------------------------------------------------------Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste! |
MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI IOAN
3. VLADICA AJUTA LA NASTERE Pe 12/25 februarie (Duminica Iertarii) anul acesta (1990), sotia mea a dat nastere celui de-al doilea fiu al nostru. Eram amandoi ingrijorati de aceasta nastere, din pricina ca primul copil, nascut in 1988, era sa moara la nastere (slava Domnului, acum e bine), si sotiei mele i se spusese ca pentru sarcinile viitoare va fi nevoie sa suporte o cezariana. Cu cateva zile inainte de nastere, am uns-o cu untdelemn de la mormantul Fericitului Ioan, iar rugaciunile lui pentru noi dinaintea tronului lui Dumnezeu au fost ascultate. Sotia mea a nascut normal (nu a fost nevoie de nicio operatie), travaliul durand numai trei ore! Totul s-a intamplat atat de repede... (la primele ore din Duminica Iertarii), incat am fost cu totii luati prin surprindere, incluzandu-i pe doctori, care in acea zi se pregateau de operatie. Copilul a fost mai mare decat cel dintai, fapt care a contribuit o data mai mult la nedumerirea doctorilor, care erau siguri ca sotia mea nu va mai putea niciodata naste pe cale normala. La aproape o luna dupa aceea, sotia mea, care hranea pruncul la san, a inceput sa manifeste unele simptome ce indicau un abces la san. Avusese unul foarte periculos, dupa nasterea primului nostru fiu, sfarsind prin a suferi doua operatii si alegandu-se cu o septicemie care i-a inrautatit boala. Am mai uns-o o data si, in decurs de patruzeci si opt de ore, au disparut toate simptomele! Cu adevarat, Dumnezeu Se slaveste prin Sfintii lui. Cum e si firesc, suntem foarte recunoscatori si, cu toate ca Fericitul Ioan nu a fost oficial canonizat, l-am botezat pe fiul nostru Iain (echivalentul galic pentru Ioan). Nevrednicul preot Ian Prior, Aberdeenshire, Scotia Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! --------------------------------------------------------------------------------------- Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau! |
CUVANT DESPRE POCAINTA, IN PRIMA SAPTAMANA A MARELUI POST
SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006) „Deschide-mi usile pocaintei, Datatorule de viata! “ Cuvantul grecesc pentru pocainta este „metanoia”. In sens literal acesta inseamna schimbarea mintii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocainta este schimbarea atitudinii, a modului de a gandi, schimbarea omului launtric al sau. Pocainta este revizuirea parerilor omului, este schimbarea vietii lui. Cum poate să aiba ea loc? La fel cum se intampla atunci cand un om ajunge intr-o camera intunecata, care deodata este luminata de razele soarelui: cat timp a privit camera in intuneric, i se părea intr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu presupunea ca se afla acolo. Multe lucruri si le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se miste cu grija, intrucat nu stia unde se afla obstacolele. Dar iata, camera se lumineaza, el vede totul limpede si se misca liber. Acelasi lucru se petrece si în viata duhovniceasca. Cand suntem cufundati in pacate iar mintea noastra este ocupata numai de grijile lumesti, nu luam aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepasatori la starea noastra launtrica si mergem neîncetat pe o cale gresita, fara sa ne dam seama de asta. Dar iata, o raza a luminii dumnezeiesti patrunde in sufletul nostru. Cata murdarie vom vedea atunci in noi insine! Cat neadevar, cata minciuna! Cat de dezgustatoare ne vor aparea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le inchipuisem ca sunt stralucite! Vom intelege limpede ca mergem pe cai gresite. Si vom intelege clar care-i calea cea buna. Daca vom constientiza nimicnicia duhovniceasca, pacatosenia noastra, si vom dori din tot sufletul sa ne indreptam, suntem aproape de mantuire. Din adancul sufletului vom striga către Domnul: „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma după mila Ta!”, „Iarta-ma si ma mantuieste!”, „Da-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu!”. O data cu apropierea Marelui Post, sa ne grabim sa ne iertam unul altuia toate supararile si mahnirile. Fie ca intotdeauna sa auzim cuvintele Evangheliei din Duminica Iertarii: „Ca de veți ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si vouă Tatal vostru Cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14). |
[size=3][color=red]INVATATURA FOLOSITOARE PENTRU TINERI, DIN PILDA FIULUI RISIPITOR[/color][/size] SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006) Și i-a spus tanarul tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. In Pilda fiului risipitor (ratacitor) este continuta cea mai ziditoare lectie pentru tineri. Intr-adevar, in fiul risipitor vedem întregul tablou al tineretii usuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patima independentei - intr-un cuvant, tot ce caracterizeaza cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut in casa parinteasca. Ajungand la anii tineretii, si-a închipuit că deja casa parinteasca era prea stramta pentru el. I se parea neplacut sa traiasca sub conducerea tatalui si sub supravegherea mamei, dorea să-si imite colegii, care se dedau galagioaselor placeri ale lumii. „Sunt mostenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dacă mi-as primi chiar acum partea cuvenita? Voi putea să-mi chivernisesc bogătia altfel decat o face tatal meu.” Si usuraticul tanar se lasa amagit de stralucirea inselatoare a placerilor lumii si hotari să arunce de pe umerii sai jugul ascultarii si sa plece din casa parinteasca. Oare nu sunt similare imboldurile care ii fac pe multi astazi să paraseasca, daca nu casa parintilor pamantesti, atunci casa Tatalui Ceresc, adica să iasa de sub ascultarea Bisericii? Mintilor necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu si poruncile Lui, anevoioase. Ei cred ca nu exista vreo nevoie anume ca sa asculte ceea ce ne porunceste Dumnezeu si Sfanta Sa Biserica. Putem sluji lui Dumnezeu – li se pare lor - fara a refuza să slujim lumii. „Suntem destul de puternici - spun ei - ca sa rezistam tentatiilor pierzatoare si ispitelor. Putem si singuri să ramanem fermi in adevar si in învatatura cea sanatoasa. Dati-ne sa ne desavarsim gandirea cu informatii multilaterale! Dati-ne posibilitatea sa ne intarim singuri vointa in mijlocul ispitelor si al tentatiilor! Si fie ca simturile noastre sa se convinga prin experienta nemijlocita de hidosenia pacatului!”. Cu ce sunt mai bune aceste dorinte decat cererea necugetata pe care i-a facut-o fiul cel mic tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere”? Si iata ca fiul cel usuratic înceteaza să mai asculte de legile si de sfaturile Sfintei Biserici, inceteaza sa mai studieze cuvantul lui Dumnezeu si invataturile Sfintilor Părinti, ci isi pleacă urechea la teoriile mincinoase ale falsilor invatatori si isi omoara cu astfel de ocupatii cele mai bune ceasuri ale vietii, incepe sa vina mai rar la dumnezeiasca biserica sau sta neatent, imprastiat in biserica. Nu gaseste posibilitatea să se ocupe cum se cuvine cu lucruri evlavioase si să se exerseze în fapte bune, intrucat cea mai mare parte a timpului o foloseste ca să mearga la spectacole, la petreceri publice si asa mai departe. Cu alte cuvinte, cu fiecare zi se deda tot mai mult lumii si, in sfarsit, pleaca in tara indepartata. Unde se ajunge după o asemenea indepartare de Sfanta Biserica? Tot acolo unde l-a adus pe fiul risipitor plecarea din casa parinteasca. Tinerii usuratici îsi consumă foarte repede minunatele lor puteri si capacitati sufletesti si trupesti si distrug tot ce facusera bun mai înainte pentru vremea vesniciei. Iar intre timp vine „o foamete mare in tara aceea”, apare pustiirea launtrica si nemultumirea - urmari inevitabile ale placerilor zgomotoase; apare setea de desfatari, care se întareste si mai mult prin satisfacerea patimilor pacatoase si devine, in sfarsit, de nepotolit. Si cat de adesea se intampla ca nefericitul petrecăret recurge, pentru satisfacerea patimilor sale, la îndeletniciri josnice și rusinoase, care nu-l fac să-si vina în fire, ca fiul risipitor, si nu-l întorc pe calea mantuirii, ci îi desăvârșesc pieirea, cea vremelnica si cea vesnica! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:41:21. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.