19. Aceasta porunca si indemnare apostoleasca am adus-o in folosul vostru si o trimitem prin voi si intregii obsti Ortodoxe, in orice parte a pamantului s-ar afla, Preotilor si Ieromonahilor, Ierodiaconilor si Monahilor, intr-un cuvant, intregului cler si poporului credincios, carmuitorilor si carmuitilor, bogatilor si saracilor, parintilor si copiilor, dascalilor si scolarilor, invatatilor si neinvatatilor, stapanilor si slugilor, ca toti intarindu-ne, si unii pe altii sfatuindu-ne, sa putem sta impotriva mestesugirilor diavolului. Caci asa ne indeamna pe toti si Fericitul Petru Apostolul: Fiti treji, privegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu racnind umbla, cautand pe cine sa inghita; caruia stati impotriva intariti fiind in credinta ( I Petru 5, 8-9 ) .

20. Caci credinta noastra, fratilor, nu de la oameni, nici prin om este, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos, care au vestit-o dumnezeiestii Apostoli, au intarit-o sfintele Sinoade a toata lumea, au invatat-o neintrerupt prea marii si intelepti Dascali ai lumii, si au incredintat-o sangiurile cele varsate ale sfintilor Mucenici. Sa tinem tare marturisirea care am primit-o curata de la atatia barbati, lepadand orice innoire ca pe o insuflare a diavolului. Cel ce primeste innoirea vadeste nedesavarsita Credinta ortodoxa cea propovaduita. Dar aceasta Credinta a fost demult pecetluita ca desavarsita, nesuferind nici micsorare, nici adaugire, nici vreo schimbare oarecare; si care cuteaza a face, sau a sfatui, sau a cugeta la aceasta, a si tagaduit credinta lui Hristos, s-a si supus de buna voie vesnicei afurisenii, pentru hula impotriva Duhului Sfant, ca si cum adica nu ar fi vorbit deplin in Scripturi si prin Sinoadele a toata lumea. Aceasta infricosata afurisenie, frati si fii iubiti in Hristos, nu o rostim noi astazi, ci a rostit-o cel dintai Mantuitorul nostru ( Mat. 12, 32 ) : Oricine va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie; a rostit-o dumnezeiescul Pavel ( Galat. 1, 6-8 ) : Ma mir ca asa de curand va mutati de la cel ce v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos, la alta evanghelie; care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi, sau un inger din cer de v-ar vesti voua alta evanghelie decat cea pe care v-am vestit-o - anatema sa fie! Au rostit-o cele Sapte Sinoade a Toata Lumea si toata ceata de-Dumnezeu-purtatorilor Parinti. Drept aceea, toti care innoiesc, fie prin erezie ori prin schisma, de buna voia lor s-au imbracat, dupa Psalmistul, cu blestemul ca si cu o haina ( Ps. 108, 17 ) , fie ca sunt Papi, fie Patriarhi, fie clerici, fie mireni; ci daca cineva, macar si inger din cer, ar vesti voua alta Evanghelie decat ati primit, anatema sa fie. Asa cugetand Parintii nostri si ascultand de cuvintele cele de suflet mantuitoare ale lui Pavel, statornici au ramas si neclintiti in credinta cea invatata lor neintrerupt, si au pastrat-o neschimbata si neintinata in mijlocul atator erezii, dandu-ne-o curata si neprihanita, cum curata a iesit din gura celor dintai slujitori ai Cuvantului. Asa si noi cugetand, sa o dam mai departe curata cum am primit-o generatiilor viitoare, nimic stricand, ca sa se poata si aceia infatisa ca si noi plini de incredere, neavand a se rusina cand vor vorbi despre credinta stramosilor lor.

21. Drept aceea, frati si fii ai nostri iubiti intru Domnul, curatind sufletele noastre cu ascultarea adevarului ( I Petru 1, 22 ) , se cade noua mai mult sa ascultam cele ce s-au auzit, ca nu candva sa trecem pe alaturea ( Evr. 2, 1 ) . Credinta si marturisirea care o tinem nu are a se rusina, invatata fiind in Evanghelie din gura Domnului nostru, marturisita de Sfintii Apostoli, de catre sfintele Sapte Sinoade a toata lumea, propovaduita in toata lumea, marturisita si de vrajmasii ei, care inainte de a apostazia de la Ortodoxie la erezii, tineau si ei aceasta Credinta, sau macar parintii lor, ori parintii parintilor lor. Este marturisita de o istorie neintrerupta, ca una care a biruit impotriva tuturor ereziilor ce au prigonit-o si o prigonesc, cum si pana astazi vedeti. Unii dupa altii sfintii dumnezeiesti Parinti si inaintasi ai nostri, incepand de la Apostoli, si cei pe care Apostolii i-au asezat urmasi pana astazi, tocmind un singur si neintrerupt lant si dand mana cu mana, tin cu tarie sfantul tarc, a caruia usa este Hristos si in care toata Turma ortodoxa se pastoreste in pasunile cele roditoare ale Edenului cel tainic, iar nu in pustii neumblate si prapastioase, cum crede Sanctitatea Sa ( pag. 7, r. 12 ) . Biserica noastra pastreaza cea fara de gres si adevarata jitnita a dumnezeiestilor Scripturi, talmacirea cea adevarata si dreapta a Vechiului Legamant, iar pentru cel Nou insusi izvodul cel dumnezeiesc. Randuielile sfintelor Taine, si mai cu seama cele ale dumnezeiestii Liturghii, sunt insasi acele slavite si smerite slujbe invatate de la Apostoli. Nici un neam, nici o obste crestineasca nu se poate lauda cu asemenea Liturghii precum cele ale lui Iacob, Vasile, Hrisostom. Preacinstitele Sinoade a toata lumea, acesti sapte stalpi ai casei Intelepciunii, in ea si la noi s-au tinut. Aceasta Biserica a noastra are izvoadele sfintelor lor hotarari. Intai-statatorii ei, si cinstita Preotime, si cinul monahicesc pastreaza insasi vrednicia preaveche si curata a intailor veacuri ale Crestinatatii, si in cugete, si in purtare, inca si in imbracamintea lor cea simpla. Da, in adevar, in acest sfant Staul necontenit au sarit si sar lupi grei, precum si in vremea noastra vedem, dupa prezicerea Apostolului, lucru ce arata ca adevaratii miei ai Arhipastorului in el sunt adapostiti; ci aceasta Biserica a cantat si va canta in veac: Inconjurand m-au inconjurat, si in numele Domnului i-am infrant pe ei ( Ps. 117, 11 ) .
Sa mai adaugam o cugetare trista, insa necesara pentru dovedirea si incredintarea adevarului cuvintelor noastre: Toate neamurile crestinesti, cate se vad astazi cinstind Numele lui Hristos, nelipsind chiar Apusul si Roma insasi, cum ne incredintam si din insiruirea intailor ei Papi, au fost invatate credinta cea adevarata in Hristos de catre sfintii nostri inaintasi si parinti, macar ca mai tarziu barbati vicleni, dintre care multi pastori si arhipastori ai numitelor neamuri, cutezand cu ganduri ticaloase si cu eretice pareri, au cutezat a intina, vai! ortodoxia acelor neamuri, precum istoria cea nemincinoasa invata, si cum si Sfantul Pavel a prevestit.

22. Pentru aceea, frati si fii ai nostri duhovnicesti, sa cunoastem bine cat este de mare harul care Dumnezeu l-a dat Credintei noastre Ortodoxe si Bisericii lui cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, care ca o Maica credincioasa sotului ei ne creste pe noi ca pe niste copii care sa nu ne rusinam, si bine sa ne aparam, cu vrednica indraznire pentru nadejdea care este in noi. Dar ce vom rasplati Domnului noi, pacatosii, pentru toate cate ne-a dat noua? Domnul si Dumnezeul nostru cel preaindestulat, Care ne-a castigat pe noi cu insusi Sangele sau, nimic altceva nu cere de la noi, decat numai credinciosie din tot sufletul si din toata inima fata de sfanta si nepatata Credinta a parintilor nostri, dragoste si dorire pentru Biserica Ortodoxa ce ne-a nascut din nou nu prin innoitoarea stropire, ci prin dumnezeiasca scaldatoare a Botezului Apostolicesc; care ne hraneste, dupa Legamantul cel vesnic al Mantuitoriului nostru, cu insusi Cinstitul sau Trup, si ne adapa din destul, ca o adevarata Maica, cu Cinstitul lui Sange varsat pentru noi si pentru mantuirea lumii. Sa o inconjuram dar cu duhul, precum puii closca, in orice parte a pamantului ne-am afla, la Miazanoapte sau la Miazazi, la Rasarit sau la Apus. Sa atintim privirile si cugetele noastre la dumnezeiasca ei fata si preastralucita sa frumusete. Sa cuprindem cu amandoua mainile haina ei cea luminoasa, cu care a imbracat-o cu neprihanitele Sale maini Mirele "cel frumos la vedere" cand a rascumparat-o din robia celui viclean, impodobind-o Siesi ca pe o vesnica Mireasa. Sa avem in sufletele noastre deopotriva unii spre altii simtamantul de durere al maicii iubitoare de copii, si al copiilor iubitori de maica, cand oameni cu cugete de lupi si negutatori de suflete se silesc si mestesugesc fie s-o ia pe dansa roaba, fie sa-i smulga pe ei, ca pe niste miei, de la maicile lor. Sa intarim acest simtamant, clericii si mirenii, mai vartos acum cand vrajmasul cel cugetator al mantuirii noastre, imbiind inselatoare inlesniri ( pag. 11, r. 2-25 ) , se foloseste de asemenea uneltiri si umbla pretutindenea, cum zice fericitul Petru, cautand pe cine sa inghita, si cand in calea aceasta pe care mergem in pace si fara rautate, el pune laturile lui cele inselatoare.

23. Iar Dumnezeul pacii, Care a ridicat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, Cel ce pazeste pe Israel, Care nu dormiteaza nici adoarme, va pazi inimile si cugetele voastre si va indrepta caile voastre spre tot lucrul bun.

Pacea fie cu voi, bucurandu-va in Domnul.

Mai, 1848, Indiction 6.

† Antim, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolelui, Roma cea Noua, si Patriarh a toata lumea, frate iubit in Hristos Dumnezeu si rugator.
† Ierotei, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Alexandriei si al intregului Egipt, frate iubit in Hristos Dumnezeu si rugator.
† Metodie, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al marii cetati al lui Dumnezeu Antiohia si al intregului Rasarit, frate iubit in Hristos Dumnezeu si rugator.
† Chiril, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Ierusalimului si al intregii Palestine, frate iubit in Hristos Dumnezeu si rugator.


Sfantul Sinod din Constantinopole:

† Paisie al Cezareei
† Dionisie al Heracliei
† Dionisie al Nicomidiei
† Neofit al Dercului
† Kiril al Neocezareei
† Meletie al Pisidiei
† Dionisie al Melenicului
† Daniil al Limnosului
† Iosif al Ersekiei
† Antim al Efesului
† Ioakim al Cizicului
† Ierothei al Calcedoniei
† Gherasim al Adrianopolei
† Theoclit al Veriei
† Anastasie al Smirnei
† Paisie al Sofiei
† Pantelimon al Drinopolei
† Anthim al Vodeniei


Sfantul Sinod al Antiohiei
† Zaharia al Arcadiei
† Ioannikie al Tripoliei
† Methodie al Emesii
† Artemie al Laodiceeii


Sfantul Sinod al Ierusalimului
† Meletie al Petriei
† Filimon al Gazei
† Thaddeu al Sevastiei
† Ierothei al Taborului
† Dionisie al Betleemului
† Samuil al Neapoliei
† Ioannikie al Filadelfiei

Ar fi fost frumos sa fi avut rabdare pana terminam de postat tot documentul. Poate administratorul elimina sau muta la sfarsit acele doua mici intreruperi.

Ca sa raspund la intrebare: DA. De ce nu? Enciclica Patriarhilor Ortodocsi din 1848 exprima un punct de vedere curat ortodox, de aceea valabil si astazi si totdeauna. Unele manuale de dogmatica includ acest Raspuns al Patriarhilor Ortodocsi intre Marturisirile de credinta ortodoxa.

BOR are astazi un dialog cu Biserica Catolica si nu ar folosi azi acel limbaj din 1848.Dati-mi exemplu de un Document oficial al BOR din ultimii 5 ani care sa repete limbajul acelei Enciclice.

Limbajul Enciclicei este politicos, dar spune lucrurilor pe nume.

Astazi prolifereaza limbajul diplomatic, care s-a transformat intr-un limbaj de lemn. De ce credeti ca forma actuala in care se manifesta ecumenismul este contestata de majoritatea ortodocsilor? Pentru ca este o forma fara fond, o vorbarie neacoperita de fapte.

Stiu ca v-ar conveni ca ortodocsii sa fie mai naivi. De mascarada aceasta ecumenista profita cei care sunt bine organizati si isi urmaresc tenace interesul de a-i absorbi pe ceilalti. Despre cine vorbesc? Despre Biserica Catolica, of course.

Ar fi frumos, asa cum si spera unii ortodocsi care sunt sustinatori sinceri ai ecumenismului, ca alti crestini sa ia contact cu valorile ortodoxiei. Poate ca in unele cazuri se intampla. Li se intampla celor insetati de duhovnicie, care gasesc in ortodoxie credinta curata a Bisericii nedespartite.
Tragand insa o linie, cred ca implicarea Bisericii Ortodoxe in ecumenism are mai mult minusuri decat plusuri. Relativismul dogmatic, vazut ca o presupusa dovada a unei manifestari irenice, face rau marturisirii dreptei-credinte.

Asa cum procedati si dumneavoastra pe acest forum, uzitand exprimari vagi si apelul frecvent la "iubire", cam la fel se intampla si la manifestarile ecumeniste. Darea pe fata a cartilor este in folosul ortodoxiei, discutiile vagi si impaciuitoare sunt in folosul altora. Zicea bine cineva, de ce sa se discute in comisia mixta ortodoxo-catolica despre rolul episcopului Romei in Biserica si sa nu vorbim despre Filioque, har, mantuire si celelalte? Daca episcopul Romei este eretic prin conceptiile sale, ce relevanta mai are faptul ca sinodul IV ecumenic il considera intaiul in interiorul Pentarhiei (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim)?
Ordinea fireasca a discutiilor ar trebui sa fie aceasta: mai intai sa se lamureasca diferentele de credinta, apoi sa discutam despre intaietate in Biserica. Intaiul intre egali in Biserica nu poate fi decat un ortodox. Sa demonstreze episcopul Romei ortodoxia sa si apoi sa se gandeasca la privilegii. Enciclica Patriahilor Rasariteni spune exact acest lucru.

Cred ca exista o neincredere reciproca datorata multor evenimente dificile din trecut dar nu pot sa cred ca ecumenismul ar fi de fapt doar o masca a unui nou tip de "prozelitism".

...si daca se adevereste ca este, atunci ce veti face?

Daca ecumenismul ar fi o incercare mascata de prozelitism ori din ce parte in mod clar nu as crede in asa un ecumenism.

PadreCory,

Cum pot sa se uneasca Biserica Ortodoxa si cea Catolica, in conditiile in care fiecare din ele se considera singura si adevarata Biserica Primara, iar de negocieri in privinta credintei nici nu poate fi vorba, caci credinta in Dumnezeu e exclus sa reprezinte subiect de negociere.

O zi luminoasa, Padre!

Ar trebui analizata pozitia celor doua Biserici mai cu atentie. Pozitia catolica vorbeste despre Biserica lui Cristos care "subzista" in Biserica Catolica dar vb de Bisericile ortodoxe ca fiind in comuniune aproape deplina cu BC.

http://theologhia.wordpress.com/2007/07/15/raspunsuri-ale-congregatiei-pentru-doctrina-credintei-varianta-romaneasca/