Dar pentru mine faptul ca cineva imi vorbeste urat nu mi se pare un motiv pentru a-l socoti un dusman.
Ganditi-va ca raul pe care il pot face oamenii poate fi mult mai mare ,cred ca de acest rau este vorba.
Are parintele Teofil Paraian pe site o conferinta "Cum sa fim buni"
El zice ca trebuie atunci cand vrem sa spunem ceva rau de acela care poate ne-a facut rau ,sa inlocuim acel rau cu calitatile lui .Deci sa vedem partea buna a aceluia care ne-a facut raul ,sau sa ii gasim o scuza ,poate a fost fortat de imprejurari,desi pentru rau nu ar trebui sa existe scuze.
Poate a facut acel rau neintentionat.

eu nu-i gindesc rau celui ce vad ca imi rea raul ,rog pe Domnul sa il lumineze si mi-e mila de acea persoana.Inrest nu simt nimic deosebit si nici nu caut sa simt

Din atatia crestini inscrisi pe forumul acesta, nu are nimeni sa ne impartaseasca experienta binecuvantarii vrajmasilor? Sa fie aceasta o realitate? Sa fie aceasta oglindirea neputintei noastre?:angry:

subscriu, sofia. :) iar binecuvantarile le las celor in masura sa le dea.

ma indoiesc ca o sa-ti dea cineva astfel de marturii. stii de ce? din smerenie.

Marturia aceasta nu este spre mandrie...ci spre marturisirea tuturor a binecuvantarii! Ca binecuvantam nu cu puterea noastra, ci cu puterea lui Dumnezeu!

Stiu eu de una dar, din pacate, nu vine din partea ortodocsilor ci a amish-ilor din America. Scoala din satul lor a fost atacata de un psihopat care le-a omorit vre-o 10 fete dupa care s-a sinucis si ei drept raspuns la aceasta fapta oribila s-au strins in jurul mormintului lui si s-au rugat cu mic cu mare pentru el.

http://search.yahoo.com/search?ei=utf-8&fr=slv8-msgr&p=amish%20pray%20for%20killer

binecuvintarea parintilor asupra copiilor ,da ,iar in rest binecuvintarea este in puterea preotilor si ierarhilor,nu a noastra a pacatosilor.In rest dc putem a nu gindi rau si a gindi bine in leg cu aproapele nostru e f. bine ,numai sa putem si atita.

Cand te rogi si spui: Doamne, binecuvinteza-l pe robul tau....si miluieste-l si pe el si pe mine, pacatoasa.....sa stii ca vei implini voia Domnului care a spus: "Binecuvantati ep cei ce va bleastama, pe cei ce va urasc....! Acest indemn nu este valabil doar pentru preoti, ci petrnu toti crestinii!

Mama ne-a invatat sa ne rugam pentru dusmani. Dusmanului sa-i dai paine si sare. Cand te rogi pentru cei ce te dusmanesc, esti mult mai aproape de Dumnezeu. Dusmanului nu trebuie sa-i vrei raul, sa te rogi pentru el, sa te rogi pentru binele lui. Si il imblanzesti. Cand am putut sa faca asta, am simtit usurare, am putut sa merg inainte, m-am simtit mai buna. Si am si uitat raul. Cand spui: am iertat, dar n-am uitat. Inseamna ca n-ai iertat. Si e pacat. Nu totdeauna am facut-o, de multe ori EUL din mine s-a simtit tare jignit, nedreptatit, asuprit. N-am urat, dar nici n-am iubit. Doar am iertat. Atunci cand m-am rugat pentru dusmani, mi-a fost tare bine, si am vazut cu alti ochi raul care mi-a fost facut. Nenorocirea nu mi s-a mai parut asa de mare. Dar nu poti asta totdeauna. Cateodata te iutesti in rau. Cand ti se face rau, daca poti si ai timp, sa te gandesti ca Dumnezeu a avut un singur Fiu, care in Duminica Floriilor a fost iubit, slavit, adorat, onorat; la cateva zile a fost batut, scuipat, umilit, batjocorit si rastignit intre talhari. (la vremea respectiva, rastignirea era pentru cei mai de jos oameni). Daca Fiul lui Dumnezeu a patimit atatea de la oameni- nevinovat fiind- atunci eu, un simplu om, plin de pacate, de ce as astepta mai mult de la oameni? De la oameni nu trebuie sa astepti nimic.
Cand aveti vreme, cititi si rugaciunea pe care v-o scriu, e din Cartea de rugaciuni, categoria Rugaciuni pentru diverse trebuinte:
Rugaciune pentru impacarea si imblanzirea vrajmasilor:
<Doamne miluieste pe cei ce ma urasc, ma zavistuiesc si ma ocarasc; asisderea si pe cei ce ma graiesc de rau. Ca nu cumva vreunul din ei sa patimesca ceva rau pentru mine pacatosul, nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie. Ci-i sfinteste pe dansii cu mila Ta, si-i acopera de bunatatea Ta, Preabunule Stapane. Amin. >