Man, credinta ta este degeaba daca nu crezi in demonii care sunt printre noi si ne ispitesc continuu spre pacate. Sf. Ap. Pavel ii face mincinos pe cel care spune ca il iubeste pe Dumnezeu, iar pe aproapele il uraste. Asa si tu cu faza asta, spui ca tu crezi in Biserica, dar nu crezi in ce sustine Biserica, adica in dracii care sunt cu adevarat printre noi si ne tot indeamna sa facem atatea si atatea rautati.

Mai clar am vrut sa spun asa: dracu iti propune in constiinta ta printr-un gand/idee sa faci ceva pentru tine sau altul, iar tu accepti sau nu, atat. De asta suntem vinovati de pacatele noastre, ca noi acceptam gandurile noastre si ne complacem in diverse obiceiuri. Dracu ne propune, dar nu ne obliga, iar noi acceptam sau nu. Iar cine spune ca nu poate, este un mincinos, omul poate, dar nu vrea, pentru ca ii place mult viciul lui. Simplu. :)

cred in demoni..dar nu ca se gasesc asa ca painea calda...si intra asa usor in noi..pai asta ar insemna ca omul face rau din cauza demonilor...ca orasul e plin de demoni etc.... nici chiar asa...

vad ca tu nu ai citit ce ti-am scris mai sus. Iti mai repet odata: "Demonii nu sunt in noi, ca am fi posedati cu totii; ei sunt in afara noastra, dar pe langa noi, ca sa ne ispiteasca mereu."
Ai inteles acum? :)

despre dragoste...si alti demoni?..:dontgetit:dragostea e un demon?..

asta-i intrebarea:D

Dragostea nu-i un demon!
Poate forma pervertita pe care am cunoscut-o eu ar fi un demon.
Titlul pe care l-am pus topicului face aluzie la romanul lui Marquez si singura mea intentie a fost sa atrag cat mai multe pareri. Nici pe departe nu am vrut sa dau o sentinta atat de rau-famata iubirii.

ce roman a lui Marquez? te rog..da mai multe informati...

Titlul romanului este chiar "Despre dragoste si alti demoni"