O sa va rog sa cititi un articol aparut in Magazinul Istoric din Ianuarie 2006, despre "firea" de crai a lui Stefan cel Mare. Din pacate nu l-am mai putut gasi pe site-ul Magazinului Istoric si atunci l-am preluat intr-un blog personal.

http://dariusandreica.blogspot.com/

Doamne ajuta.

Din discutiile purtate cu anumite persoane care contesta sfintenia lui Stefan cel Mare, am observat ca se conduc dupa un spirtit juridic. Adica sunt contabilizate virtutile si pacatele, acestea sunt puse intr-o balanta si daca sunt mai numeroase virtutile atunci vorbin de mantuire, in cazul nostru si despre sfintenie. Eu cred ca acest mod de a gandi este nescripturistic. Ce facem cu talharul de pe Cruce carea a dobandit raiul?

Fratii mei , daca acest Sfant nu exista atuncea nu ar mai fi Romania aicea , vorbeam toti turceste. Si cat timp credinta din draga noastra tara a fost pastrata prin aceste manastiri si biserici zidite de el, nu vad care ar mai fi contrargumentul.

Nu este adevarat. Uita-te la tarile din jurul nostru care au fost cucerite de turci si nici una nu vorbeste turceste.

Cat des[re Stefan cel Mare, nu stiu, ma abtin. A fost un mare militar, viata sfanta nu a prea dus, si a contruit biserici in schimb. Poate asta este una din caile de a obtine sfintenia, nu stiu.

multumim, darius, ptr articol. incheierea mi se pare semnificativa:

Concluzia investigaţiei de faţă este limpede, dar surprinzătoare probabil pentru multă lume: în ciuda faimei sale de mare semănător de bastarzi, lui Ştefan nu i se pot dovedi, cu probe documentare, decât unul sau cel mult doi fii nelegitimi: Petru Rareş şi, posibil, Alexandru. Ceilalţi presupuşi bastarzi ai domnului s-au născut nu din păcatele lui, ci din... fantezia istoricilor.

Hahaha :D Deci poti sa fii foarte desfranat si sa ai 47 de copii ilegitimi, si mai putin desfranat cu numai 2 copii ilegitimi. Credeam ca desfranarea este desfranare, nu conteaza cine o face.

In fine, nu putem sa stim precis. Daca asa a hotarat biserica si Dumnezeu ca dupa 500 de ani de la moarte Stefan sa devina sfant, atunci asa este. Cel mai corect este sa spunem ca Dumnezeu l-a invrednicit pe Stefan sa capete darul sfinteniei nu imediat dupa moarte cum multi mucenici si drepti au capatat, ci dupa 500 de ani de pocainta pentru pacatele sale.

De ce sa negam pacatele lui, cand se stie ca Stefan a fost cum a fost (cititi si cornicarii -- "de multe ori pe la ospete omora fara judet" -- adica la manie, si ca era "iubitoriu de sange"), si de ce sa nu ne gandim ca pentru ravna lui i-a iertat Dumnezeu pacatele, dar dupa 500 de ani.

Noesis, dupa 500 de ani a fost declarat sfant, dar asta nu inseamna ca atunci a fost si iertat pentru pacatele sale, iertarea putea sa o primeasca si inainte de moartea sa. Cunoastem cazuri de persoane care desi cazusera in pacatul desfranarii au ajuns sfinti. Deci, a cadea intr-un pacat nu e atat de grav, il poti marturisi si te poti indrepta. Grav este cand cresti si sfarsesti in acel pacat.

f. frumos scrie despre Stefan si intr-un articol de pe acest site:

"Durerea l-a insotit pe domnul Moldovei in tot cursul vietii sale. Rana de la picior l-a muncit vreme de patru decenii. Suferintele provocate de guta si de afectiuni ale sistemului circulator l-au imobilizat ani buni. Nimic nu se va fi comparat, insa, cu atrocele chinuri pe care domnul sexagenar a trebuit sa le indure in timpul operatiei de cauterizare a ranilor de la picioare cu fierul inrosit. Dar n-a fost numai durerea fizica. In mai multe randuri, moartea a lovit familia domneasca. Stefan si-a pierdut doua sotii (dintre care una, doamna Evdochia, a murit tocmai cand regele Matias intrase cu razboi in Moldova) si cinci copii (intre care Alexandru, barbat in puterea varstei, crescut si educat pentru a deveni, la randul sau, domn). Ultimii ani ai vietii i-au fost intunecati de vestea intemnitarii la Moscova a fiicei sale, Elena, si a nepotului sau, Dimitrie. La toate acestea trebuie adaugata durerea pricinuita de infrangerile in lupta. Oricat de mari vor fi fost suferintele trupesti si sufletesti prin care a trecut, Stefan cel Mare nu s-a plans niciodata. Din izvoarele pastrate se intrevede ca domnul Moldovei isi controla cu grija reactiile, ca nu se lasa usor prada deznadejdii si ca traia momentele grele - ale sale ca om ori ca suveran - cu o tristete retinuta si cu o ingrijorare fireasca. Cercetarea felului in care Stefan isi traia durerea ii pune in lumina taria de caracter iesita din comun, remarcata, de altfel, si de contemporani."

cine iubeshte mult i se iarta mult sau dumneata ca multzi dintre sfintzi au fost greu pacatoshi? iar daca pe Shtefan l-a iertat sotzia shi l-a iertat shi Domnul... sa nu fi putut el oare sa ajunga sfant prin pocaintza shi ascultare de Duhovnicul sau sf. Daniil Sihastru? sau voi credetzi ca Shtefan cel mare trebuia sa fi fost ca Hristo, fara de pacat... poi a ajuns sfant shi a fost canonizat dupa dreptatea lui Dumnezeu shi nu a noastra... caci noi shi sfintzilor le vedem pacate dar pe ale noastre shi al suicigashtii din care facem parte nu le vedem... fiindca nu mai vrem sa ne vedem pacatele ci minuni absurde... domnule cronicarii aia care erau boieri mari doar n-o sa spuna ca pe drept i-a caspit Shtefan pe boierii tradatori de neam shi de tzara... iar chestia asta cu multzimea de fii mi se pare o barfa shi o inflorire a realitatzii ca nu potzi sa shi ascultzi de duhovnic dar shi sa fi un lacom adulterin shi pe dealta parte sa shi faci sumedenie de manastiri... ca te-ar bate Dumnezeu pentru dragostea fatzarnica... deci cred ca sunt doar barfe... dar posibil sa fi avut shi mici gresheli... shi asha cum Domnul l-a iertat pe regele David, robul Sau asha shi pe Shtefan, robul tzarii Sale... Israilul cel Nou... Romania... Canaanul judecattzilor Cuvantului Lui Dumnezeu... Edenul stralucirilor shi Pamantul Ierusalimului Ceresc unde Domnul ishi odihneshte picioarele Sale... Caci Domnul intre copilashii shi florile Sale pururea va petrece... :)

as zice ca mai mult conteaza faptul ca a reusit sa patreseze in aceste parti ale europei credinta ortodoxa intacta. pentru ca vedem cita tulburare exista in tari in care exista mai multe comunitati numeroase care au religii diferite, si cel mai bun exemplu este tocmai yugoslavia.