Cand un gand rau isi face simtita prezenta in noi, el nu se comporta ca un chirias, ci isi aroga drepturi de proprietar din prima clipa. Si nu va fi usor sa-i descoperi ca se amageste. Un batran spunea: M-am luptat 20 de ani cu un gand, ca sa reusesc sa-i vad pe toti oamenii ca pe unul singur.

Cand spunem ganduri, nu intelegem prin aceasta in mod simplu cugetele, ci chipurile si reprezentarile sub care se infatiseaza ele de fiecare data insotind cugetarile corespunzatoare. Deci chipurile impreuna cu cugetarile se numesc ganduri.

Este interesant sa vorbim despre ganduri. Ne plasam intr-o zona a cunoasterii pe care oamenii o investigheaza de multi ani fara prea mari performante. Pe undeva este normal sa nu prea ne descurcam pentru ca avem de a face cu un paradox. Creierul se studiaza pe el insusi folosind doar 5-7% din propria capacitate pentru a se intelege in intregul sau care contine capacitati imposibil de imaginat si, ca urmare, imposibil de inteles cu un arsenal folosibil atat de sarac. Din aceasta cauza, nici macar o definitie multumitoare a gandului nu se gaseste, el fiind asimilat unui rezultat al procesului de gandire sau concentrarii activitatii psihicului asupra unui lucru etc. dar, dupa cum se vede, aceste incercari de definire nu sunt decat strigate disperate de neputinta pentru ca folosesc sintagme la fel de cetoase cum ar fi "proces de gandire" sau "activitate psihica". Ar parea sa se acrediteze ideea ca gandul este produs de creier in contextul functionarii sale. Oare asa sa fie? S-ar putea, dar atunci de unde expresiile: "mi-a venit un gand", "mi-a trecut prin minte..." si altele asemenea care sugereaza ca, de fapt, gandul este exterior creierului, vine din afara omului. Atunci ce este el? Cum calatoreste? Cum intra in contact cu omul (cu creierul omului)? Sa intelegem ca ar fi vorba de acele forme de existenta pe care le numim duhuri? Daca da, atunci avem de a face cu duhuri bune si duhuri rele. Ar insemna ca ele circula liber prin univers. Cand ajung la om, isi prezinta oferta, iar omul alege in deplina libertate. Daca alege numai ganduri rele este vai de el. Daca alege numai ganduri bune este un sfant. In realitate, insa, omul alege si ganduri bune si ganduri rele, iar comportamentul sau general, atitudinea, cuvantul, actiunea sunt determinate de directia in care inclina balanta gandurilor acceptate de el (spre bine sau spre rau). Ar putea fi o varianta de abordare a conceptului de "GAND". De aici se pot dezvolta o sumedenie de intrebari si posibile raspunsuri. Imi cer scuze ca am scris atat de mult.

Interesanta postarea ta Adrian. Din ea as intelege ca ne impartim in oameni care "aud" fie glasul ingerilor rai, fie pe cel al celor buni. In acest caz, "auzul" aduce gandurile. Ferice de cei ce au redus ingerii rai la "tacere".

Lupta cu noi insine este cea mai grea lupta,lupta cu gandul.

Gandurile negative, vin uneori si in timp ce ne rugam.
Trebuiesc alungate.
Trebuie sa ne intarim in efectul de pozitivitate, pentru ne concentra uneori.
Este si stiintific demonstrat faptul ca daca gandesti ceva negativ, pina la urma ti se va intimpla. Interesant cum ne purtam singuri ghinoanele, uneori, doar gandind.

:2:

Conteza forte mult si puterea de concentrare ce se dobandeste in timp. Un gand ravasit aduce de la sine,acea gandire negativa la care faci referire .

Cand fac rugaciunea imi vin tot felul de piedici mie ,ba observ ca e prea cald,ba aud zgomote care ma opresc,ba casc ,cateodata mi se fura gandul si de la rugaciune la altceva,acestea se spun ca vin de la necurat pentru a opri dialogul cu Dumnezeu dar noi trebuie sa il reluam .

@patinina34: mai bine lasam stiinta cu demonstratia ei celor care o fac, noi avand grija de cele sfinte, crestin ortodoxe.
Un crestin adevarat are in timp ganduri necurate tot mai putine, pe masura ce se apropie de trairea intru Hristos, prin post, rugaciune si smerenie. Aveti rabdare frati si surori, pentru ca Imparatia Cerurilor este a celor smeriti.

Uneori, avem ganduri ravasite.
Toti, asa cred eu, cine este sincer, recunoaste.
Dar, cu multa concentrare asupra rugaciunii, le putem alunga.
Cu cit mai mult ne rugam, cu atita aceste ginduri negative se vor diminui pina la disparitie.