Inainte de a-i raspunde lui Ionut ar trebui sa imi raspund mie insumi. Ca sa imi fac o evaluare, ar trebui sa ma cunosc. Spunea un Sfant ca cel ce se cunoaste pe sine e mai mare decat cel ce invie mortii. Faza naspa e ca nu ma cunosc mai deloc, nu am ajuns la constiinta pacatoseniei mele. Bine ar fi ca din aceasta cunoastere reala a noastra sa facem afirmatii referitoare la pacatosenia/sfintenia ce ne caracterizeaza.
E adevarat ca numai in starea de har omul ajunge sa se vada pe sine. Am vazut ca sfintii isi dau seama cu adevarat de starea lor de pacatosenie si se pocaiesc neincetat. Chiar daca nu mai fac rautati, ei se caiesc pentru binele pe care ar fi putut sa-l faca si nu l-au facut. Eu cred ca trebuie sa distingem intre autocaracterizarile facute cu o "mandra smerenie" si cele venite din insusirea reala a "artei de a fi la locul tau". :)

f. buna explicatia. multumim, george.

niciodata.

Nici nu ma asteptam sa spuna careva ca este sfant. :)

Cred ca aici e o diferenta fundamentala intre protestanti si ortodocsi: nasterea din nou la ei presupune ca acceptarea lui Hristos te-a si mantuit din timpul vietii, faptele fiind o consecinta a credintei, pe cand la ortodocsi metanoia inseamna de asemenea intoarcerea la Dumnezeu, insa prin plangerea pacatelor si lupta continua pana la sfarsit... Ei il lauda pe Dumnezeu pentru ca i-a salvat, pe cand cei din biserica ortodoxa se roaga pentru sfarsit bun.

Oricum, daca cineva a luat taurul de coarne si isi traieste viata urmandu-l pe Iisus, acela este sfant dupa parerea mea. Nu uitati ca toti sfintii din cer au fost oameni (care au trait intr-o lume la fel de nebuna), iar oamenii pacatuiesc zilnic dupa cum si David ne spune. Doar pentru asta ne-au fost lasate tainele proorocite in Psalmul 50, nu? Nu e neaparat ca si crestinii sa faca minuni si sa aiba daruri deosebite; exemplul propriu pentru matuirea celor din jurul sau e cea mai buna dovada a faptului ca un crestin este autentic, adica drept si sfant.

"Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede se sine" - complicat, foarte complicat...

Ionut, lepadare de sine face ca inima sa se simta atinsa de Hristos. Iar din momentul atingerii, nu mai poti indura sa vezi si sa auzi nici un fel de suferinta a fapturii, nici cea mai usoara durere. Atunci, inalti rugaciuni si lacrimi chiar si celor care te fac sa suferi. Iar cat traim, incercam sa lepadam cat mai mult din sinele nostru.

shi cum il lepadam? poi il dam jos din carca omului interior shi in locul grijii de sine punem crucea... sau cum? Dumnezeu spune ca sunt cateva portzi... intai sa ne lepadam de trup (adica sa nu furi, sa nu mintzi, sa nu ucizi, sa nu te lacomeshti, sa nu curveshti, sa nu mananci...) apoi sa foloseshti ce te indeamna Biserica (sfintzirile, tainele, lucrarile) iar la final daca ajungi la golgota sa nu fugi de acolo ci sa o urci, shi sa rabzi in pace pana la sfarshit... multzi le-au facut pe toate alea bune dar cand au ajuns la gologota... s-au intors din drum... au zis ca nu-i de ei... s-au "smerit" cica sa n-o mai urce, ca ei nu sunt ca sfintzii parintzi asha de inaintatzi... shi s-au pus doar pe tanjala... pe tanjala din aia inalta plina de inchipuiri despre sine... shi asta mi se intampla shi mie foarte des... mult prea des... cand e momentul, clipa, am visat shi am pierdut trairea... fatza era, locul era, inima nu era la locul ei, deshi parea asha de clar incat ash fi luat oscar cat de verosimil parea totul... abea mai tarziu mi-am dat seama ca era vorba de trucaje... eu nu simtzeam nimic... 6x???:(:(

Citand vsovi: "s-au intors din drum... au zis ca nu-i de ei... s-au "smerit" cica sa n-o mai urce, ca ei nu sunt ca sfintzii parintzi asha de inaintatzi... shi s-au pus doar pe tanjala... pe tanjala din aia inalta plina de inchipuiri despre sine...".

Este foarte important ce ai spus. Ai pus punctul pe "i". Si eu ma recunosc prin zona asta.

Aici intervine principalul rol al bisericii: sa te ajute sa stai in Hristos chiar si in incercarile grele care vin. De aia am si pornit discutia despre cautarea unei biserici adevarate, traitoare de credinta, unde toti lupta impotriva raului si separat, dar si impreuna... De aia e foarte important sa gasesti un duhovnic experimentat, nu oricine-ti pica-n cale, nu? Intr-adevar, Dumnezeu te ajuta, insa in timp nu stiu daca rezisti in lupta de unul singur.

Unde e biserica aceea?! Care e acel duhovnic? Dati-mi niste nume pentru Timisoara. Chiar si pentru zona Banatului...

Mergi la manastirea Saraca.

Multumesc. La cine anume? Poti sa-mi dai cateva detalii?