Daca ne scrii, inseamna ca ai niste motive, pentru care te indoiesti. Noi nu suntem oracol si nu-ti putem da un raspuns fara a sti despre ce e vorba.
Dar sfatul cel mai bun ti s-a dat: vorbeste cu un preot, spune-i ce te doare, de ce iti faci griji, si vezi ce iti spune.
De obicei Ingerul nostru pazitor ne alerteaza, atunci cand ceea ce facem nu e bine.
E mai indicat sa asculti de aceste semnale si sa le analizezi; iar daca e ceva de indreptat, indreapta. In orice caz nu fa ceva impotriva ta.

eu zic ca totusi nu e bine sa incepi o casnicie cu indoiala in suflet...

si eu am avut aceleasi indoieli inainte de casatorie, sincer nu vroiam sa ma mai casatoresc, nu i-am spus duhovnicului ceea ce gandeam atunci, m-am casatorit si dupa 5 luni, din care doar 1 luna pot spune k am fost casatorita, apoi am divortat. motivele divortului nu vreau sa le spun k sa nu se sminteasca careva. oricum parerea mea e k trebuie sa te gandesti bine bine la pasul care urmeaza sa il faci, sa vorbesti cu duhovnicul sa fi sincera si sa iei decizia corecta.
numai bine!

Draga allex_adriana, daca imi permiti sa-mi dau si eu cu parerea, cred ca trebuie sa ai grija sa nu dai cu piciorul relatiei tale, mai ales daca va intelegeti bine si sunteti impreuna de ceva mai mult timp. Pentru ca indoielile pe care le ai sunt firesti, si poate din cauza ca trebuie sa te apropii un pic mai mult de credinta. Iubirea intr-un cuplu este minunata, este o minune sa iubesti si sa te simti iubit neconditionat, sa te simti capabil sa daruiesti mai mult decat crezi ca poti darui, si sa primesti cu recunostinta ceea ce ti se daruieste. Simti ca esti implinit, nu-ti mai trebuie absolut nimic decat sa stii ca vei ramane toata viata alaturi de persoana iubita... Insa greseala noastra este ca uitam foarte, prea usor ca fara Dumnezeu nu am fi avut parte de astfel de trairi, de fericirea pe care ne este teama sa o pierdem la un moment dat pt ca simtim ca fara cel/cea iubit/a nu mai putem trai (cum simti si tu...). Uitam ca fara El nu am fi avut alaturi nici persoana pe care ajungem sa o iubim cel mai mult. Uitam, si ne obisnuim doar cu fericirea din dragostea care ne schimba complet, si care ni se pare ca este de ajuns. Dar cand incepem sa simtim anumite indoieli, si sa avem anumite temeri, cred eu ca este un semn bun, pt ca asta inseamna ca nu ne ramane de facut decat sa ne amintim de Domnul! Si sa facem din iubirea pe care o traim un motiv ca sa ne apropiem cu adevarat de El, pt ca cel mai mult avem nevoie de Dumnezeu. Sa nu uitam niciodata sa-I multumim, in adancul nostru. Sper sa iti fie de folos cuvintele mele, pt ca te inteleg. Roaga-te Maicii Domnului sa te lumineze, si sa te linisteasca. Dumnezeu sa-ti ajute!

eu sunt sigura ca vreau sa ma casatoresc...dar deocamdata nu pot pt ca nu avem posibilitati..:(:(

Psalmi 14
4. (...) iar pe cei ce se tem de Domnul ii slaveste; [color=red]cel ce se jura aproapelui sau si nu se leapada,[/color]
5. Argintul sau nu l-a dat cu camata si daruri impotriva celor nevinovati n-a luat. Cel ce face acestea [color=red]nu se va clatina in veac.[/color]

... s-ar putea sa gresesc... dar eu ma gandesc ca daca ai spus acel "DA" cand el te-a cerut in casatorie, si mai ales daca ati fixat data nuntii, e bine sa nu iti calci cuvantul decat daca el si-l calca pe al lui, si se razgandeste... doar asha ai fi dezlegata de promisiune...

daca ai o singura urma de indoiala in suflet...nu fa acest pas...casnicia nu este usoara...daca deja sunteti plictisiti unul de altul...cum veti face fata incercarilor care vin?..

Tu trebuie sa sti daca este bine sau nu . Adica tu iti cunosti alesul si ar trebui sa sti daca merita sa faci pasul sau nu . Deci atunci cind faci acest pas nu-l faci pentru o zi ci pe o viata si presupune multe responsabilitati ,gindeste de 100 de ori si fa o singura data .Consultate cu familia cu prieteni apropati care ar putea sa-ti dea un sfat si care va cunoaste pe amindoi . Doamne Ajuta ! si numai bine