| vsovi |
29.08.2008 14:29:32 |
arta, creatzia, actoria, filmul... la urma urmei nu sunt decat nishte poveshti, nishte patzanii cu intentzie de a satura nevoia umana iubitoare de aventura, de intzelegere, de traire, de ... de Dumnezeu.
dar ce este tragic este ca omul se molipseshte de naravul cel rau, de necredintza de omul negativ de personajul cel rau shi de desfranate caci imaginarul, naluciferizarea este reala oricat o consideram noi doar un film, caci am shi trait-o, deci daca se merge spre vederea, spre jucarea, spre aratarea prin filme sau desene animate sau actorie sau arta lucrurile ce inclina omul spre a traii pacatele respective, caci vazandu-le el le shi traieshte de o parte sau de alta a eroilor, negativ ori pozitiv relativ la actziunea shi interpretarea regizorului shi scenaristului, caci nu este relativ la Hristos ci asha cum ii dicteaza conshtiintza la cei ce pun in scena opera, deci astfel, omul traind pacatele shi poftele din el ce se potrivesc cu cele din opera de arta, nu face altceva decat se adanceshte mai rapid in robia pacatelor devenind incet incet un zombii al pacatelor, un consumator de pacate ca shi drogurile shi complacandu-se in aceasta dulceatza crezand ca este un rod duhovnicesc, o veselie shi un entuziasm al Harului dar este o mare shi grea inshelare caci este drumul ce duce la inscaunarea fiarei la loc sfant, adica cum spune sf Maxim Marturisitorul, a pacatelor ce se fac in inchipuire, caci asta spune sfantul ca ar fi una din interpretari, savarshirea pacatelor in inchipuire, in imaginatzie, in suflet, in minte, asha cum ai citi o carte plina de aventuri amoroase, de spurcaciuni, de hule, de lucruri ale faradelegii... deci spectatorul se sminteshte nu atat prin o opera la care asista ci prin lipsa de poarta, el lasand in timp vraishte smerenia shi sfintzenia, shi capatand in timp mandria bunastarii va savarshii pacatele fara nici o oprelishte intr-o desfranare dobitoceasca shi care nu mai cunoashte lumina Adevarului fiindca a devenit cu totul relativ, iar de la relativ se trece la lipsa, la deshertul din fatza muzeului plin cu opere de arta, pe care-l are fiecare in casa lui, in biblioteca sau pe CD-uri sau pe HDD... caci disco-barul pornografic plin de hula shi tutun shi aventuri de talhari ce fac baie in piscina este esentza shi sensul artei... shi astfel omul a priceput ca e nevoie sa-l stranga, shi l-a strans shi-l are in fiecare coltz al fiecarei camere din casa personala ca un semn al statului elevat, onorabil, ca un simbol al bunastarii shi vredniciei...
deci arta, ca shi oricecreatzie a omului nu poate fi considerata decat un mare shi imens gunoi al istoriei... dar ca sa nu fiu dur, ash zice ca o ingaduie Dumnezeu cum il ingaduie shi pe omul Sau caci nu cu arta are de lucru ci cu pacatul din om, caci nu omului i-a dorit moartea ci ca sa se curatzeasca de pacate shi sa se intoarca shi sa fie viu shi sa umple pamantul... cu arta. :)
va distratzi voi ca n-am fost prezent la raport, dar dupa ce atzi citit ce iarashi am debitat nu se poate sa mai zambitzi... :(
|
