Dupa ce mi-au fost aduse acasa acele lucruri le-am curatat si le-am dus la o manastire.Nu le port nici o ranchiuna,au venit si mi-au cerut iertare ,i-am iertat si am inceracat sa merg din nou la aceea biserica si lucrurile au evoluat prost dar daca as continua sa intru in amanunte ar incerca sa vorbesc despre preot si nu vreau sa fac lucrul acesta,caci deja acesta este alt subiect.Multumesc pentru sfaturi.

:dozingoff: eu nu inteleg cum poate sa te defineasca un numar. fara suparare, mi se pare stupid sa-ti spun "sapte", asa ca o sa-ti zic tot Dorina, un nume f. frumos dealtfel.

foarte bine ca ai gasit o casa primitoare pentru acele lucruri. restul, lasa ca le aranjeaza Dumnezeu -- dar sa stii ca eu una nu ma duc intr-o casa in care stiu ca nu sunt binevenita; prin extrapolare, nu m-as mai duce la acea biserica daca in loc de liniste imi aduce griji si ispite. nu forta nota, lasa lucrurile sa se linisteasca, se vor lamuri cu timpul. Doamne ajuta!

am cautat pe google dar nu stiu la ce link exact te referi. auzisem de Cristian Pomohaci, ca i-am vazut numele aici pe site la audio/pricesne...dar sa fiu sincera nu le-am ascultat ca nu-mi plac deloc pricesnele. i-am vazut cateva poze pe un site, nu prea mi-au placut... ca preot ortodox cred ca ar trebui sa aiba barba si sa poarte culionul pe cap. ar avea si mai multa prestanta, ca asa, parca e un pustan.

Multumesc pentru cuvintele frumoase.Scrii pe Gugle pr........ si apoi intri direct in sait ci"ma simt norocos".Eu nu vorbesc despre preoti caci nu-mi permit oricum daca ai timp citeste caci nu e vorba numai de pricepse.Acolo se fac niste rugaciuni speciale.

Dar cum ramane cu sfatul Sfintilor Parinti, cum ca locul pe care esti ispitit sa nu-l parasesti pana cand nu depasesti ispita!
Cine stie daca ispitele astea nu erau ingaduite chiar de Dumnezeu pt inaintare duhovniceasca a Dorinei!
Un prag duhovnicesc foarte serios! -Sa iubesti pe cei ce-ti fac rau!

Si am sa continui si cu o mica intamplare, ca oricui i se poate intampla in viata:
Impreuna cu o verisoara am organizat o reuniune de familie si cu parastas pt pomenirea celor morti. Mult efort si cheltuiala ca sa-i aduni pe toti din familie laolalta.
Ei bine chiar in Ziua Sf.Marii, un unchi la bautura si-a pierdut controlul si a injurat-o pe verisoara mea trantind-i si-un scuipat in fatza! Fara motiv! Reactia verisoarei mele m-a uimit teribil! Foarte, foarte calma, a tacut cateva clipe ganditoare, dupa care i-a zis: -Iti multumesc, Dumnezeu sa te binecuvanteze! Dupa raspunsul asta asa o liniste si pace s-a asternut la masa, ceva incredibil! Hristos biruise!
A doua zi normal ca am intrebat-o curios pe verisoara mea, ce a simtit cu adevarat in acel moment!
Mi-a zis, o mahnire de nedescris, ca si cand un gol i se puse in suflet si-o gaura in pamant se deschise gata s-o inghita, asa de rau s-a simtit, gandind atunci in fractiuni de secunda uite pt ce m-am chinuit eu?. Si cu toate astea a raspuns ceea ce a raspuns. Ce puteam sa mai zic si eu! Am felicitat-o cu drag! Bravo! Trecuse cu brio peste incercare!

Fii serioasa! Ceea ce-ti doresti e ratacire...CABALISTA! adica din CABALA, magia cifrelor!
Nu e ortodox sa gandesti asa! Ori crezi in Dumnezeu, ori in cifre?

pai sfatul asta, frate, mai ales, trebuie luat cu muuulta dreapta socoteala. Doamne ajuta, sa ne lumineze in momentele de cumpana!

Aceste doua pareri pe care le-am gasit prin bunavointa cucerniciilor voastre le-am intilnit si in discutiile avute cu parinti duhovnicesti sa cu frati intr-u credinta.Cred ca ceea ce spune Constantin este mai aproape de spiritul invataturii Sfintilor Parinti si de modul cum gindesc si eu.In aceea biserica s-au intimplat niste lucruri si eu, cu, sau fara voia mea m-am trezit intr-o poveste din care eu nu faceam parte si asta din prea mult exces de zel.Dar a trecut,am tras niste invataminte iar acum cind fac un bine ma ascund ca si cum as merge la furat si sunt atenta sa nu afle prea multa lume.Aceea verisoara de care ati scris este o crestina adevarata!(fericiti facatorii de pace...)Vreau sa va spun ca atunci,in Saptamina Mare cind ma ocarau si incercau sa ma scoata din biserica aveam asa o fericire in suflet si o liniste cum nu pot sa va descriu,dar dupa ce mi-au adus lucrurile acasa m-am tulburat!

Citeste cartea Nebunul. Vei vedea acolo ce inseamna cu adevarat sa fii fericit cand cineva te cearta! Mai draga, pai acela ce a simtit bucuria ocarii nu se va mai intrista in veac de suparare! Stie ca odata cu ea vine si mangaierea. Ori faptul ca ai deschis un topic pentru ati scrie (supararea) arata multa mandrie nicidecum smerenie. Nu le-au primit FB. Asa cum spunea si mirelat trebuia sa le duci in alta parte. Nu sa insiti din mandrie sa daruiesti lucruri in biserica. Probabil cuvintele noastre iti vor cadea greu la stomac:) dar speram sa intelegi ca: Cand unul sustine o cauza iar 20 sunt de alta parere, e timpul sa se opreasca si sa se intrebe: Oare nu cumva eu sunt cea care gresesc? Mantuire!:)

Cu exceptia acelui"ca:Cand" pe care sunt convinsa ca l-ai scapat din omeneasca eroare sunt deacord cu tine si cu toti ceilalti care mi-au raspuns si va multumesc.Ca sunt mindra si pacatoasa nu neg,ca am gresit,iar nu neg.Voiam doar parerea unor persoane necunoscute si mai induhovnicite,caci raspunsuri gasin in lecturi,in filme,in predici si in cuvintele Sfintilor Parinti..Poate voi cei mai vechi aici pe forum sunteti perfecti.Eu nu sunt. Ma iertati ca am dschis acest topic dar trecind peste intimplarea relatata de mine ma asteptam sa se faca mai multe comentareii pe marginea subiectului"Facand un bine cuiva,asteapta pentru aceasta ispitire cu suferinta"."caci nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta"Ps.142 "ajuta Doamne necredintei mele"