Eu cred ca mai grav e pacatul savarsit cu fapta decat cel cu gandul. Dar, de multe ori, nu ne limitam la a gandi pacatul, ci ne grabim sa-L punem in practica. Trecem de la gandul rau la fapta pacatoasa cu iuteala.
Bine ar fi sa ne pazim fara de pacat pentru ca, oricum ar fi el savarsit, ne desparte de Dumnezeu.

Cu ce scop pui intrebarea asta?
 

Din moment ce ti-ai pus problema asa , si daca esti crestin-ortodox si prin urmare crezi in Dumnezeu, rai si iad si vrei sa te mantuiesti, inseamna ca ai vrea sa ajungi la Dumnezeu, ai vrea sa traiesti cum Ii place Lui dar nu te poti desprinde de toate obiceiurile rele. Poate gresesc, poate nu e cazul tau dar e cel mai probabil motiv pentru care intrebi ce pacate sunt mai grave. Pai hai sa punem altfel problema: ori ca ai facut un pacat grav, ai omorat pe cineva, si nu te caiesti sau ca ai facut toata viata doar pacate mici (sa mai spui o barfa, sa mai bei, sa mai injuri, sau ai facut pacat cu gandul) si ai murit nespovedit - in ambele cazuri nu te mantuiesti, ajungi in iad. Sunt toate pacate in fata lui Dumnezeu iar pacatele sunt iertate doar prin spovedanie sincera si completa la duhovnic, canon si parere de rau. Chiar daca ai facut pacate cu gandul sau cu fapta. Deci daca esti cu un ochi la Dumnezeu si cu un ochi catre lume, adica vrei sa traiesti cum ii place lui Dumnezeu dar parca ai vrea nu fii atat de strict cu pazirea de pacatele, cu pocainta, sa fii mai relaxat, ai grija caci Dumnezeu a zis ca nu poti sluji la doi domni ! Nu te gandi ca incerci sa nu faci pacate mari, iti permiti unele mai mici din cand in cand caci daca nu iti pare sincer rau si nu incerci din rasputeri sa nu mai faci, n-ai rezolvat nimic. Drumul catre mantuire e greu dar la sfarsit cununa e nepretuita !

As vrea daca nu te superi sa iti dai cu parerea la intrebarea mea "De ce credem in Dumnezeu? " din topicul "Despre Biserica Ortodoxa in general". E o dilema cu care ma confrunt de foarte multe ori

Parerea mea..
 

Cele cu fapta, deoarece ele le contin si pe cele cu gandul.Nu poti face fapta daca nu ai gandit-o in prealabil.Deci cand faci pacat cu fapta,faci si cu gandul.Ori pacatele facute numai cu gandul, raman la acest nivel.

'In raport cu Dumnezeirea, gandul corespunde Tatalui, cuvantul-Fiului, faptele-Duhului Sfant. Gandurile pun inceput la toate, din ele vin cuvintele si faptele. Cuvintele pot aduce har in sufletele ascultatorilor, sau pot ramane desarte sau slujind altora drept ispita, corupand gandurile si faptele acelora; faptele, cu atat mai mult, fiindca cel mai cu spor lucreaza asupra oamenilor-exemplul, atragandu-i sa-l urmeze.'(Sf Ioan de Kronstadt)

Frumoasa si plina de invataminte aceasta corespondenta: In raport cu Dumnezeirea, gandul corespunde Tatalui, cuvantul-Fiului, faptele-Duhului Sfant. Da, se pare ca planul creatiei i se atribuie Tatalui, cuvantul "Sa fie ... " Fiului, reprezentand ratiunea de-a fi a fiecarei creatii, logosul sau, iar faptuirea propriu-zisa i se atribuie Duhului, Cel ce lucreaza toate prin energiile Sale necreate.
O alta corespondenta: asa cum faptele se pot vedea, tot asa si lumina necreata sau energiile Duhului se pot vedea cu ochi duhovnicesti, daca cuvantul se poate auzi, la fel Fiul a facut auzit Cuvantul, dar asa cum gandul nu poate fi nici auzit, nici vazut, asa si pe Tatal nimeni nu L-a vazut vreodata.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Fapta fara gand nu exista....dar gandul duce la fapta....Daca sunt negative, amandoua sunt forme de pacat...

Curios lucru, copilul mai intai dobandeste vorbirea, apoi, daca se dezvolta normal, dobandeste si gandirea. O stie tot omul care cunoaste vreun copil mic si scrie in toate cartile care au ca subiect gandirea si limbajul.

Dar meditatia frumoasa pe tema asta o dezvolta in ultimul secol toti lingvistii, psihologii si specialistii in semiotica. Vezi de pilda Umberto Eco sau, mai simplu, parintele semioticii - Sfantul Augustin - "De dialectica" tradus in romana, editie bilingva (latina-romana).

Eu zic doar atat: din ce e facut gandul meu, al tau, al oricarui adult? Nu cumva din cuvinte?...
Fa asadar distinctie intre limbajul intern si limbajul extern.
Dar problema nu e asa de simpla, raportul gandire-limbaj este in prezent o enigma. Spor la studiu!