Iti raspund eu la intrebarea asta dar prin niste citate din minte. Parintele Cleopa spune ca, crestinii vor fi judeacati dupa Evanghelie, evreii dupa Legea Veche iar paganii dupa legea constiintei ( ce le spune constiinta sa faca ) si dupa legea nu-stiu-cum-se-numeste ( omul vazand creatia nu se poate sa nu realizeze ca exista un creator al Universului cum au fost Isaac Newton sau Kepler ).
Parintele Teofil Roman spune acelasi lucru dar spune ca vor fi judecati dupa cele doua legi doar cei care n-au auzit de Hristos. Si in continuare se intreaba parintele ce va fi cu paganii care aud de Hristos si se convertesc prin eretici.

Inca ceva nu trebuie vazuta Judecata de Apoi ca o judecata ci in mod simbolic. Insusi Hristos a spus ca judecata lumii se face acum. Dupa moartea va fi doar o constatare cum de exemplu stii daca un om este mort sau viu.

ABSOLUT DE ACORD!
ACELASI LUCRU IL SUSTIN SI EU SI SUNT CONVINSA DE ACEST ADEVAR.:)

Si eu eram foarte sigur ca te poti mantui usor. Dar am citit in Patericul Sinaitic o povestire infricosatoare. Avva Nu-stiu-care era pe moarte si calugarii il auzeau vorbind ca la o judecata: "aici am gresit dar am facut asta ca pocainta" sau "n-am facut asa ceva" sau "am gresit si totul este la mila lui Dumnezeu" etc. Calugarii erau infricosati cum dracii spuneau minciuni despre acea persoana si ca acea persoana spunea de multe ori ca "am gresit si totul este la mila lui Dumnezeu". Si se intreba calugarul care spunea povestea: "unde-i vorba cum te-a gasit Dumnezeu asa te ia? Si acest avva putea vorbi cu animalele si avea darul lacrimilor". Si pana la moartea calugarului n-au putut afla ceilalti calugari cum s-a terminat judecata. Daca un astfel de calugar a avut parte de o astfel de judecata atunci ce va fi cu noi?...:(

Saurian,
Poi daca ar fi la fel la totzi... atunci... eu cred ca pe unii ii va trece Dumnezeu in rai fara nici o problema, altora insa le va numara si firele de pe cap... nu cred ca este o regula... iar ce ai descris era judecata dracilor si nu cred ca era la judecata de apoi, adica voiau sa-l chinuie, iar vorbirea cu animalele o practica tzaranul roman de milenii... oricum saracul calugar...

"nu judecati si nu veti fi judecat!",aceasta este cea mai mare consolare pentru viata de apoi,dar nu stiu daca este cu putinta sa o-ndeplineasca careva,suntem,totusi supusi greselii,iar in viata de tranzitie pe care ca niste martiri o induram,este imposibil,incepand de la copilul prescolar,sa nu judecam nedreptatile care ni se fac,si pe cei ce,cu nonsalanta le fac.Uneori tind sa cred ca este nevoie de o reforma in religia noastra ortodoxa,sunt multe lucruri care nu mai pot fi ansamblate in mecanismul nostru contemporan.Din punctul meu de vedere,adevarata credinta ar trebui sa se manifeste in primul rand prin DRAGOSTE,lucru de altfel pe cat de important pe-atat de frecvent omis de asa zisii credinciosi.Pacat!,traim sub acelasi cer,dar nu facem decat sa-l delimitam continuu in egoismul nostru launtric.

DRAGOSTEA...fara ea nu putem spune ca suntem crestini; de aceea este extraordinar cand realizam ca nu avem DRAGOSTE si IL rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute!
Primul pas este facut atunci cand realizam egoismul care ne incatuseaza si strigatul, in rugaciunea continua, dupa eliberare.

Cu speranta ca nu va plictisesc va voi povesti o intamplare care sper ca va intari ideea ca moartea este doar un prag spre altceva.
Pe vremea aceea eram in practica (scoala postliceala sanitara anul II)la unul din spitalele din oras la medicala. Intr-o zi pe la 11 dimineata se interneaza o tanara femeie, cam 25 de ani, care prezenta febra, dureri intense de cap, stare de agitatie si ce era mai ciudat ca la palpare (apasare)pe sani ii ramanea godeu(gropite)ceea ce indica faptul ca laptele era infectat (era lauza, alapta).Toate aceste simptome, fiind atat de diverse, era greu de stablit diagnosticul pe loc. Cert era ca urma sa se produca o septicemie in timp scurt sau poate ceva mai rau.Dupa ce tot alaiul de medici a parasit salonul continua sa se vaite de dureri graznice de cap si ma chiama la ea rugandu-ma sa o masez usor pe frunte. In tot acest timp am reusit sa-i spun "Tatal nostru" de doua ori si pana sa termin si a treia oara rugaciunea ma goneste destul de rastit si chiar m-a facut sa ma simt prost in fata celorlalte paciente.Dar indepartandu-ma am continuat rugaciunea.A fost singura mea legatura cu acea femeie. Nici nu stiu cun o chema.Ajunsa acasa, mananc, ma culc si o visez ca vine la mine zambind, vesela, bucuroasa, nu mai avea nimic, mergea pe piciorele ei.Eu stiind in ce stare era o intreb "Ce-i cu tine, te-ai facut bine, nu mai ai nimic? Nici la sani nu mai ai nimic?"
Si ea mi-a raspuns ca nu mai are nimic,e bine. Radea! Avea pe ea doar o panza alba pe care a lasat-o sa cada ca sa-mi arate ca nu mai are nimic la sani. Si m-am trezit cu acel sentiment al ei de bucurie. Era cam 4 jumatate dupa-amiaza.
A doua zi dimineata cand intru in salon ea nu mai era acolo. Intreband pacientele din salon despre ea mi-au spus ca dupa ce am plecat eu au mutat-o la terapie intensiva suspectand-o de meningita si ca au auzit ca dupa-amiaza pe la 4 a si murit.
Poate ca unii dintre voi veti spune ca nu e cine stie ce dar pe mine m-a ingrozit gandul ca a venit la mine sa-mi spuna ca e bine.De ce la mine ca nici macar nu o cunosteam.

Elena, a fost clar creatia imaginatiei tale, tu te-ai gandit ca ce bine ar fi sa se vindece sau sa o ajuti cumva doar pt ca ai zis tu Tatal Nostru . Si cand nu se infaptuieste in real ce doresti mintea are tendinta sa creeze in vis. Nu degeaba se spune ca visele (unele din ele) sunt dorinte (ce nu se infaptuieste in realitate). Mintea in subconstient calculeaza si timpul in care s-ar adeveri situatia unui bolnav de ex stiai ca daca are septicemie deja mai traieste o zi maxim 2 si ti-ai creat in subconstient raspunsul : scapa sau nu , la ora aproximativa cu data la care se definea starea bolnavei visul a creat ce ai fi vrut tu de fapt nu ce era in realitate.
Oricum e clar ca tu esti o persoana foarte buna care vrea sa ajute, dar problema e ca nu se poate asa usor, numai sfintii reusesc astfel de performante.