E vorba de IPS TEOFAN...

Raspunsul era ptr BogdanF2...

Intr-o societate in care se intelege cam greu teologia necazurilor si a suferintei Iov nu mai este perceput ca un exemplu viu, ci doar ca un personaj mitic. Cu toate acestea cred ca exista persoane asemena lui Iov dar pe care multi ii percep ca nefiresti sau nebuni. Noi crestinii ar trebui sa vorbim foarte des de acesti "nebuni ai lui Hristos", in care intalnim adevaratul firesc.

Exista sfinti in viata, caci ei sunt sarea lumii fara de care am fi fost demult pierduti... Cui i-a zis Dumnezeu ca la vremea aceea avea vreo sapte mii de drepti, care nu si-au plecat genunchiul lui Baal? Asa si astazi, dupa mii de ani, in mod sigur exista crestini autentici care nu neaparat traiesc in manastire, ci printre noi, vecini de bloc sau la o ulita mai incolo...

Am intrebat-o pe bunica-mea, care are 86 de ani: bunico, te temi de moarte? Si ea mi-a raspuns simplu: Nu, pentru ca am credinta in Domnul nostru Iisus Hristos si nu ma tem!

Iata, de fapt totul este atat de simplu, iar noi ne complicam in tot felul pareri, de ipoteze, le analizam, ne mai si contrazicem, cand, de fat, totul este asa de simplu si atat de profund in acelasi timp ...

Cineva spunea aici ca traim intr-o societate in cera intelegem altfel suferintele,eu as spune mai degraba ca traim intr-o societate in care suportam altfel de suferinte.Tot cautand sa avem cat mai mult,cat mai divers,sa fim cat mai trendy,sa fim atat de comozi si de nepasatori ne-am dat seama ca aceste lucruri nu ne fac atat bine si placuta viata,cat ne-o complica,mai ales din punct de vedere psihologic.Fiecare placere isi cere tributul ei,pofte nestavilite si obezitate,sedentarism si tahicardie,nepasare si raceala,ura si dispret,materialism si inconstienta.Ne-am impotmolit!Nu mai avem nevoie de acestea,ci de liniste,de minte limpede si de ragaz,avem nevoie de Divinitate mai mult decat orice,si aceasta pentru ca mintea noastra a pierdut,prin raceala,echilibrul sufletului cu trupul.
Candva,profesoara mea de anatomie imi spunea sa ma fac psiholog,specificand;"peste cativa ani orice sosietate comerciala,orice institutie si chiar familii intregi vor avea nevoie de psiholog!",sau vorba lui mama,simpla dar inteleapta;"fa ce faci,numai tineti creierul intreg in cap!"
Personal,cea mai mare suferinta a secolului o consider problemele psihice,sau mai degraba le-as numi psihologice,fiindca este mai degraba vorba de probleme sociale nerezilvate si marginalizate,degenerate,astfel,in probleme mai mari si aproape incurabile.Si atunci ma intreb,unde se poate situa credinta in astfel de probleme,cand mintea si motorul sufletului si trupului nostru este afectat?
Nu stiu unde poate fi,dar cu siguranta fragilitatea unei astfel de fiinte este mult mai bine inteleasa de Dumnezeu,decat de oameni.

Ory ai facut o analiza obiectiva a societatii in care traim.

Am descoperit ca etimologic, numele Iov inseamna in limba ebraica "unde este Dumnezeu". Iata unde duce suferinta nascuta din iubire, la descoperirea lui Dumnezeu in oameni.

[SIZE=3]"Fericiti cand va vor ocara pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra,mintind pentru Mine" [/SIZE]

Cred ca Iov este fiecare din noi la un moment dat in viata, mai repede sau mai tarziu.