"Cand vezi gandul tau indulcindu-se de o mancare si urmaresti sa o ai inaintea tuturor, sau sa o ai inaintea ta, sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui. Ia aminte deci la tine insuti si fa tot ce poti ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea, ci cu buna randuiala. Si impinge mai vartos mancarea aceasta inaintea altora ce sed la masa impreuna cu tine.

Dar nu trebuie sa incetezi indata de a manca pe motiv de lacomia pantecelui, ci pazeste-te sa nu te repezi la mancare fara randuiala. Vorbind de lacomia pantecelui, Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta e un lucru necuviincios si strain de buna randuiala.

Iar cand mancarea pusa inainte este de asa fel ca nu se vede care e partea fiecaruia, ci au sa o manance toti in comun, nu e necuvenit de a lua cineva din ea impreuna cu toti. Dar trebuie sa se faca aceasta cu buna randuiala, si sa nu se cada in lacomia pantecelui si in osanda" (Sfantul Ioan Proorocul).

"Cunoaste ca de multe ori dracul se aseaza in stomac si nu lasa pe om sa se sature, chiar de ar manca tot Egiptul si de ar bea Nilul intreg. Dupa mancare pleaca ticalosul si ni-l trimite pe cel al curviei, vestindu-i ce s-a intamplat: Ia-l, ia-l, zice, tulbura-l! Caci pantecele umplandu-se, nu va lupta mult. Si acela venind, zambeste. Si legandu-ne prin somn mainile si picioarele, face apoi toate cate voieste, pangareste sufletul si trupul.

E lucru de mirare a vedea mintea netrupeasca intinata si intunecata de trup; si iarasi a vedea pe cel nematerial, curatit si subtiat prin lut" (Sfantul Ioan Scacarul, Scara, Cuvantul XIV, c.23, Filocalia IX).

Lacomia este desfranarea pantecelui.

Nu intamplator, atunci cand Parintii enumera cele opt duhuri ale rautatii dupa lacomia pantecelui este amintita patima desfranarii. Aceasta patima a "devorarii" alimentelor deschide calea "devorarii" patimase a trupurilor.

Tot ei ne invata sa luptam impotriva acestor patimi cu rugaciune si post (infranare) spre a dobandi harul Sfantului Duh, Mangaietorul, si a ne putea lepada cu totul de ele.

Probabil doar o categorie diferita.
Stii vreo "iarba" care poate opri o infectie in maj. cazurilor?

Ceai de gălbenele, trei fraţi pătaţi, soc, pătlagina, scai vânăt, coada soricelului, muşetel... frunze de ţelină, pătrunjel, mărar, busuioc, cimbru... echinaceea, hrean, usturoi (prinre cele mai puternice antibiotice naturale), ceapă, ţelină, pătrunjel, ridiche neagră şi alte plante şi legume care au propietăţi antiseptice.

Foamea în cazul infecţiilor este cea mai bună "iarbă". Când spun foame presupune că nu bei (doar apă) şi nu mănânci nimic vreo 3-4, 5 zile (dacă infecţia e una puternică) , iar combinată cu rugăciunea şansele de reuşită cresc. :1:

Chiar fără apă deloc, atâtea zile?
Din câte ştiu, postul negru care se întinde pe mai multe zile trebuie ţinut cu precauţie, nu e recomandat oricui şi în orice condiţii. Mai ales revenirea din post e riscantă, din câte ştiu, dacă cedezi foamei şi te apuci dintr-o dată să mănânci consistent.
Iar lipsa apei pentru atâtea zile îmi pare şi mai riscantă. Unde mai pui că apa are rol de vehicul pentru eliminarea toxinelor?

Cum adica sa nu mananci nimic si sa nu bei in 4-5 zile?Consecutive?

Rectific ... cu scuzele de rigoare ... apă este permis să bei...dar o zi poţi sta fără probleme...Am editat şi postul iniţial. :1:

Foarte profund ce scrieti...dar va dati seama cata vointa trebuie? Desi, asa e: "dai vointa, iei putere".

"Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă"...le fel cred că este şi cu voinţa. Îcercat fiind de o boală sau un necaz, ai cu totul o altă voinţă...deşi nu este o regulă, putem întâlni de multe ori şi contrariul.