...mai rau!!! suntem STAPANI peste Dumnezeu, NU ne convin "poruncile", ba ne si incurca Dumnezeu... ce sa mai caute El in viata omului??? sa ii "strice" LIBERTATEA IN PACAT??? NOI suntem cei care Il consideram pe Dumnezeu SCLAVUL nostru: Doamne da-mi! in stanga si dreapta!!! Cerem de toate... vreau aia, sau cealalata, toate la comanda!!! atunci imediat, ca daca Dumnezeu nu asculta rugaciunea, este tocmai din aceasta OBRAZNICIE fata de El!!! NERUSINARE!!! IRESPONSABILITATE!!! asa e crestinul de azi!! Toate relele nu i se intampla azi omului din cauza pacatului, ci din cauza lui DUMNEZEU!!! si pacatuim cu OBRAZNICIE si apoi ne razvratim pe preot ca nu ne da Sf.Euharistie!!! Halal de crestini am ajuns... Increderea prea mare in El, in IUBIREA lui care a devenit pt noi, cheia NESIMTIRII in pacate! "Lasa ca Dumnezeu IARTA si nu ma lasa ca ma iubeste!" FEREASCA-I DUMNEZEU DE MANIA SA DREAPTA!!!

“Ar trebui sa harazim lucrurilor duhovnicesti, rugaciunii, întreaga noastra viata - iar noi o risipim în fapte nedemne, în talazuiri, în vorbiri rusinoase, în convorbiri si placeri ticaloase, în vinovate aratari mândre, fara folos si spre pierzania noastra.
Si dupa toate, ne mai si întrebam ce rau este rau întru acestea - fara sa întelegem ca nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea.
De vei cheltui bani, e cu putinta sa-i întorci; vremea risipita se rascumpara cu anevoie si cu truda. Putina ni s-a dat pentru aceasta viata - iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealalta viata?
Dumnezeu ne va zice: “Ti-am dat un rastimp ca sa înveti îndeletnicirea milei, de ce l-ai prapadit cu treburi zadarnice si usuratice?” Dar veti zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un rastimp atât de scurt?
O, prostie, o nerecunostinta… Tocmai pentru aceasta ar trebui sa-i fim recunoscatori, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor - si de a ne fi facut, dimpotriva, lunga si fara sfârsit vremea linistirii noastre în viata cealalta… Pentru aceasta îl tineti de rau - si de aceasta va plângeti?!…“.
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvinte alese, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2002, preluat de pe site-ul dedicat Sfantului Ioan Gura de Aur)

Ai punctat foarte bine Geo, dur, dar foarte adevarat cele spuse. Sunt momente cand te rog sa ma crezi, ma ingretosez de atata fatarnicie si de atata rautate si inconstienta. Nu trebui sa cauti mult in a exemplifica cele spuse de tine. Exemplele sunt atat de aproape de noi , in cei ce hulesc, batjocoresc biserica si pe cei ce ne pastoresc. Unii o fac mai voalat, altii au "bunul simt"si o spun pe fata. Invataturile Sfintilor Parinti sunt depasite, Dumnezeu trebuie modernizat. Asa doresc o parte dintre "crestini si binevoitori". Da, ai spus foarte bine cand ai constatat ca Dumnezeu este considerat in nebunia unora sclavul lor. El ,Dumnezeu trebuie adaptat nevoilor celor in cadere libera si insasi Legile Divine sa fie modernizate, actualizate. Milostenia si cele intru pomana sunt traduse toate in cersetorie, milogeala. Asta este iubirea cea adevarata, moda ochelarilor de cal, ce nu-ti dau voie sa vezi nici in stang si nici in dreapta, traduse toate prin nepasare si lipsa de simtire. Dar vorba ta Geo, Dumnezeu este milostiv la infinit , putem dormi linistiti in mocirleala noastra.

[SIZE=3][COLOR=green]Ce penibili sunteti! Bine macar ca nu constientizati... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Şi voi vă credeţi credinciosi? Vă adunaţi ciotca şi-i judecaţi pe cei care nu sunt ca voi... Cu ce drept? Cine sunteţi voi de vă permiteţi? Asta nu e credinta! Ce făţarnici sunteţi! Şi mai e şi post![/COLOR][/SIZE]

Ai dreptate, silverstar, ca nu suntem mai buni ca altii. Doar Unul Dumnezeu este bun.
Dar credinciosi suntem.

...daca ai fi smerit ai TACEA, ca io nu m-am referit la nimeni de pe forum, vorbeam de starea CRESTINULUI DE AZI!!! Macar acest bun-simt al smereniei sa il ai si sa nu mai acuzi pe nimeni!!! Macar de ai fi intelese mesajul threadului, apoi sa fi inteles ce a vrut sora Anca sa spuna!
Fiecare sa isi vada PACATELE, cuvioase frate, ca asa se spune in rugaciunea din POST "daruieste-mi sa imi vad PACATELE MELE si SA NU OSANDESC ("ce fatarnici sunteti") pe FRATELE meu..."!!!

George-Jorjica iar ai luat una.:21:Dar ai dreptate, starea crestinului de azi e deplorabila. Stii, daca punctezi mai dur macar ne mai trezim si noi. tine-o tot asa cu sfaturile

In loc sa ne gandim ca adevarul doare, mai bine ne-am pune intrebarea DE CE doare.
Oare nu e de preferat adevarul? Sau preferam jumatati de adevar spuse pe ocolite, ca sa ne fie mai comod si pentru a nu trebui sa ne schimbam atitudinea?

Pentru mine, multe dintre postarile lui geonektarios sunt pumnale!!! Pumnale infipte in constiinta si in sufletul meu pacatos....un amalgam de sentimente starnite in mine la citirea acestor postari: rusine, suparare, revolta, disperare,dorinta de indreptare... Dar iata un lucru curios... desi pacatul madriei e mare in mine, si de multe ori nu mi-a convenit ce am citit, niciodata nu am simtit in postarile lui Geonektarios malitiozitate sau atacuri personale...

Cauzele venirii lui Hristos in lume
 

Din invataturile Sfantului Serafim de Sarov:

1.) Dragoste lui Dumnezeu, pentru neamul omenesc : " Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel unul-nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica " ( Ioan 3, 16)
2.) Innoirea chipului dumnezeiesc in omul cazut, dupa cum canta Biserica: " Pre cel cazut pentru neascultare, care era chipul lui Dumnezeu si care s-a facut cu totul in stricaciune, cazand din cea mai buna viata dumnezeiasca, iarasi il innoieste inteleptul ZIditor " ( Primul canon de Nasterea Domnului cantarea 1)
3.) Mantuirea sufletelor : " Caci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca s-o osandeasca, ci pentru ca lumea sa se mantuiasca prin El" ( Ioan 3,17)

Despre credinta, Sfantul Serafim de Sarov, spune:

Inainte de toate trebuie sa credem in Dumnezeu: "Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care il cauta".
Faptele credintei sunt: dragostea, pacea, indelunga rabdare, milostenia, smerenia, purtarea crucii si viata dupa duh. Nu poti avea credinta adevarata fara fapte.

Despre datoria si dragostea fata de aproapele nostru, Sfantul Serafim de Sarov, spune:

Cu aproaptele se cuvine sa ne purtam prieteneste, fara sa-l suparam macar cu privirea. Cand il parasim, sau il intristam, atunci parca i s-ar pune o piatra pe inima. Duhul omului tulburat ori mahnit sa ne straduim sa-l mangaiem cu vorbe bune; izvorate din iubire.
Pe fratele care a gresit, acopera-l, cum ne invata Sfantul Isaac Sirul:" Intinde rasa ta peste cel ce a gresit si acopera-l ".
Pe aproapele trebuie sa-l iubim nu mai putin decat pe noi insine, dupa porunca Domnului: " Sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti". (Lc.10,27)

Cu rugaciunea lui Iisus: " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pre mine, pacatosul ", vom afla linistea launtrica, vom dobandi curatia sufleteasca si trupeasca si se va salaslui, in noi, Duhul Sfant, vistierul tututror bunatatilor, Carele va calauzii pasii vietii noastre spre sfintenie si spre toata evlavia si curatia....AMIN !