Exisă oare om care să nu-şi fi pus macar odată în viaţă aceste întrebari?
O vorba de-a noastră spune "drumnul spre iad este presărat cu bune intenţii" şi sunt multe proverbe populare care exprimă acest adevar.
Un factor destabilizator în relaţiile dintre oameni este INVIDIA.
"De ce acesta poate să facă asta? De ce el are şi eu nu? Aha,las-l sa facă că are de unde..Cine ştie cu ce intenţie face aceasta? ...etc."
Raul din om este o manifestare a egoismului.
Dacă privim aceste întrebari de pe poziţia crestinului, a face bine este uzurparea planului celui rau căci acesta, ştiind cât de mare este înaintea lui Dumnezeu iubirea pentru aproapele şi milostenia imediat cum se lucrează fapta buna ,acesta intervine pentru a o anula prin diferite metode.

Am sentimentul ca,desi vorbim aparent pe acelasi subiect,s-a deviat destul de mult de la esenta lui si anume: nu vad rostul de a ne incarca negativ in permanenta,cu atat mai mult cu cat sunt cazuri in care nu putem interveni,pentru ca asta dauneaza destul de mult starii psihice si sufletesti.
V-ati pus intrebarea de ce acum,mai mult ca oricand,depresiile,anxietatile,bolile psihice,sinuciderile s-au inmultit alarmant?
Asta nu se numeste egoism sau indiferenta,ci a ramane sanatos si echilibrat.
Sa invatam sa ne bucuram si de lucrurile marunte,dar atat de importante:o floare,ploaia,razele soarelui,un ciripit de pasare,rasul unui copil etc.De ce oare majoritatea au uitat de aceste daruri ale vietii?
Priviti in jurul vostru pe strada...oameni incruntati,oameni stresati,tristi,oameni care alearga,vesnic alearga...nu se stie unde,oameni care au uitat sa rada si sa zambeasca.Este trist...