Nu te amagi Daniel..ceea ce iti scriu eu aici e egal cu acel O..de care iti spuneam ....cel ce te poate ajuta este Hristos. Pe acela cauta-L. Sunt sigura ca e chiar in inima ta.. ai fost poate nitel "ocupat" sau poate prins cu probleme vietii...si nu L-ai gasit pana acum. Sa-L strigam impreuna..poate va veni.. Post cu Bucurie!

Te contrazic...Tocmai faptul ca SIMTE ca ii lipseste ceva...arata ca nu e nicidecum robotizat. Alx, framatarea lui Daniel arata ca ARE inima, ba mai mult ea e inca [COLOR=Red]VIE[/COLOR]! Sa nu mai dam vina pe societate, scoala, etc.. acestea au fost si vor fi la fel..pacate strigatoare la cer , hoti, desfranati, bogati, saraci au fost si vor fi, important este ce faci TU intre ei...ori, Daniel VREA sa faca altceva..de aceea isi pune intrebari..nicidecum ca e dezorientat.

Intreba-l ce vrea in urmatorul an, urmatorii 5 ani, urmatorii 10 ani, urmatorii 20 de ani, .. si tot asa, pana la 120-140 de ani. Multi au planuri pe cateva zile, luni, cel mult ani. Si ... cam atat. Ba este dezorientat, pentru ca altfel, nici nu deschidea acest topic. Acum, sa vedem cum isi scrie poezia vietii; poate revine, si ne mai spune cateva strofe din ea, sa ne bucuram de rime.

Alx, noi vorbim din "pozitii" diferite asta e clar. De aceea oricate mesaje sau raspunsuri ti-as oferi NU iti vor folosi..stii de ce? ....e ca si cum as cere unui copil de 1 an sa scrie....Iertata-mi fie comparatia, poate suna oarecum de sus..dar crede-ma NU e.. Viata alx, o intelegi doar cand ii gasesti "menirea". Fara ea..ramai la acel plan despre care tu pomeneai.. Cat despre deschiderea topicului, tu nu ai fost niciodata "obosit" sufleteste? Eu una DA, chiar de multe ori..dar asta NU m-a impiedicat sa ma trezesc si sa caut chiar cu mai multa ravna cararea..Numai [COLOR=Red]de jos[/COLOR] intelegi insemnatatea/maretia vietii. Acum depinde ce inseamna pentru tine viata..
Scuze daniel de offtopic :1:

eu sunt tot timpul cu ochii pe voi, ma uit pe topic, citesc, ma gandesc si sper ca pot pune in practica ceea ce gandesc.
Le multumesc celor care ma critica, le urez ce este mai bun in viata celor care ma sprijina.

Eu sunt un om care vreau ceva dar nu stiu ce, vreau sa fac ceva dar nu stiu ce, vreau sa ma implic in ceva dar nu stiu cum, simt ca pot, stiu ca pot dar.......inca nu stiu ce vreau.

Anul acesta am sa ma casatoresc cu fata pe care eu o iubesc, ea este medic rezident pe specialitatea medicina interna. In timpul facultatii ea isi dorea tare mult sa ajunga chirurg, dar a ajuns medic internist. La inceput a zis ca nu-i place, acum primeste numai laude din partea pacientilor, acum ea rade si imi spune ce bine este.

In comparatie cu mine, ea este un inger, un om extraordinar, un om care chiar daca de la inceput nu a stiut ce vrea, acum este pe o cale dreapta. Sper din tot sufletul sa-mi gasesc si eu o cale dreapta, sa depun un efort ( sa depun o munca) pe care l-as face cu dragoste.

Si acum sa va spun ceva interesant, DUMNEZEU a fost, este si va fi tot timpul alaturi de mine, stiu asta, simt asta, dar cateodata mi-e frica sa-i cer ajutorul pentru ca la cat de pacatos sunt, si credeti-ma pe cuvant nu cred ca mi-ar da o mana de ajutor.

Dar stiu ca daca l-as ruga, asa cum numai inima infranta si smerita o poate face, sunt sigur ca m-ar ajuta.

Spre final va rog sa va rugati si pentru mine, macar atat sa spune-ti in rugaciunea voastra spre final: ajuta-l doamne pe pacatos (DANIEL) sa se ridice de jos.

Va multumesc din suflet, Doamne ajuta.

Astazi vorbim de globalizare, de mult prea putin timp personal, ... de griji. Un om care nu este "framantat" in mana lui Hristos, nu are cum sa "creasca". Este in viata asemeni unui produs pus la cuptor, fara sa fie crescut aluatul. Stim cu totii ce iese in astfel de cazuri.

Ne gandim prea mult la cum sa reusim noi in viata. Si de multe ori gandim stramb. Apucam pe niste cai ce nu-s facute pentru noi. Sa ne fie clar, nu avem toti acelasi mers. Mai bine zis, aceleasi daruri. Daca unul a reusit intr-un domeniu si are succes, nu inseamna ca acelasi lucru se va intampla si cu mine.

Poate ca voi fi criticat, ca mi se va reprosa ca a cere lui Hristos sa faca ce trebuie cu tine, seamna a poezie. Dar nu este asa. El stie cel mai bine pe ce drum trebuie sa apuci. Trebuie doar sa crezi si sa-ti doresti sa mergi pe drumul indicat de El. Eu am facut acest lucru si ma bucur ca simt ca nu ratacesc prin viata.

Daniel, eu muncesc de peste 30 de ani dar, cu exceptia catorva ani in care am fost lector universitar, niciodata nu mi-a placut ce fac. Cu toate acestea am continuat sa muncesc, iar preocuparile constante pe care le-am avut pentru a face performanta, pentru a fi inovativ, pentru a avea tot timpul initiative care sa duca la rezolvari de suuces, mi-au dat multe satisfactii profesionale care au "indulcit" greata pe care o simteam fata de munca pe care o faceam. Din experienta multor contacte cu oamenii pe care le-am avut dealungul timpului am constatat ca majoritatea sunt in aceasta situatie, adica nu le place ce fac si totusi fac pentru ca, in ultima instanta, putini sunt cei care se duc la serciviu fiind ca se plictisesc acasa. Majoritatea muncesc pentru a asigura o viata cel putin decenta pentru ei si pentru famile. Asta-i viata. Toate cautarile, investigatiile, experimentarile duc, in final, la o anumita munca. Ceea ce facem inseamna ca asta trebuie sa facem. Nimeni nu banuieste cum va fi purtat de Dumnezeu prin lume. Daca gasesti sa faci ce-ti place, e bine. Daca nu, tot bine. Important este sa fii corect, sa fii moral sa fii responsabil in tot ce faci.