Nu stiam toate astea
 

Multumesc , geo.nektarios, pentru aceasta frumoasa postare.

Un Parinte prin care iradiaza optimismul mantuirii. Sunt multe lucruri minunate pe care le-a punctat Parintele prin predicile sale, dar cuvintele "mintea noastra trebuie sa devina mintea lui Hristos" sunt un indemn care ofera raspuns la multe intrebari.

Dumnezeu sa iti dea numai bucurii, suflet minunat! :53:

Frumoase cuvinte in postarile de mai sus. Ele sunt pentru parintele Teofil, si sunt adevarate, dar arata si frumusetea celor care le-au spus

Astazi se implineste o luna de cand am mers la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Citisem atat de multe despre acele locuri incat gandurile devenisera obsesii. Sotia ar fi dorit sa mergem in concediu la mare ca de obicei, punandu-mi inainte de toate dorintele (aparente) ale copiilor. Cu cateva zile inainte de plecare, la masa de seara am abordat subiectul frontal rugandu-i pe copii sa aleaga intre a merge la mare unde au mai fost atatia ani, sau la munte, cu cortul, unde sa ne oprim prin poienite la marginea raurilor, sa facem foc de tabara... Nici nu a trebuit sa mai argumentez. Totusi le-am adaugat ca vom merge pe la mai multe manastiri si ca de ziua mamei (26 iulie) sa fim la mormantul parintelui Arsenie si ca acela e cadoul meu pentru ea.
Pe drum, undeva am cunoscut o doamna care, dupa ce a ascultat intentiile, ne-a sfatuit ca inainte de a ajunge la Manastirea Prislop, se cuvine sa trecem pe la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de sus, si sa-l cautam pe Parintele Teofil pentru a-i cere binecuvantarea, acesta fiind cel mai mare duhovnic al Ardealului, dar si pentru faptul ca l-a cunoscut candva pe Parintele Arsenie, fiind amandoi la aceeasi manastire. Asa s-a intamplat ca Manastrea Brancoveanu sa fie prima pe lista celor vizitate in cele 8 zile de concediu. Am batut la usa chiliei Parintelui Teofil si ne-a intampinat cu blandete si intelegere. Ne-a povestit despre Parintele Arsenie, iar apoi ne-a dat binecuvantarea dorita. Manastirea Brancoveanu mi s-a parut totusi (poate sunt un pic subiectiv) cea mai plina de har divin dintre toate manastirile vizitate in acest concediu. Poate doar la Lainici am mai simtit aproape la fel. Am stat mult de vorba cu staretul care ne-a facut si slujba de sfintire a masinii si care le-a vorbit copiilor ca si cum i-ar fi cunoscut dintotdeauna pe fiecare dupa caracter, ceea ce pe sotie a uimit-o!
Am facut vreo 2800 km prin munti si prin locuri deosebit de frumoase (Transfagarasanul, Valea Oltului, Valea Jiului, lacurile glaciare, Alba Iulia, Hunedoara, etc) cu o masina cu volan pe dreapta, dar stiam in sufletul meu ca "cineva" ne vegheaza si ne fereste de orice rau. In plus pot sa spun ca acest concediu a insemnat pentru noi mai mult decat tote concediile petrecute vreodata, prin locuri de alta natura dar cel mai mult m-am bucurat pentru cel mic (11 ani) care se pare ca are o atractie speciala catre biserica si care pleaca de multe ori dintre copiii cu care se joaca pentru a prinde vecernia.
Recomand oricui sa nu ezite sa viziteze macar una dintre aceste manastiri (Brancoveanu, Cozia, Lainici, Horezu, Prislop - cu predilectie mormantul Parintelui Arsenie Boca - Curtea de Arges si multe altele - noi am vizitat 9 - desi ar fi putut fi mai multe, dar atatea ne-am propus) si-o sa vedeti dupa aceea cat de usor veti inlatura orice gand rau si orice viciu, care in alte imprejurari vi se pareau de netrecut!!

Doamne-ajuta!

Parintele Arhimandrit Teofil Paraian a trecut printr-un moment greu. Este inca internat. Va rog, pe toti cei care il pretuiti, sa nu-l uitati in rugaciuni.

Doamne-ajuta!

Da, asa este, am fost si eu miercuri la Sambata si parintele era internat in spital. Sa speram ca va fi bine.
Doamne ajuta!!

Dumezeu sa-l odihneasca cu dreptii in pace intru Imparatia Sa!

Părintele Teofil a fost foarte iubit, pentru că şi el era un părinte iubitor. Deşi orb, se purta ca un om care nu avea nicio lipsă. De o vastă cultură, atât ortodoxă, cât şi laică, părintele vorbea cu multă naturaleţe despre virtuţile creştine, despre iubirea de Dumnezeu şi aproapele nostru, dar de fiecare dată la întâlnirile cu tinerii recita fără cusur sute de versuri sau dădea citate din Scripturi ori alte cărţi importante. În urma sa a rămas o adevărată comoară: 30 de cărţi duhovniceşti pe care le-a scris, nenumăratele înregistrări audio şi video, sfaturile transmise fiecăruia în taină sau tuturor la predici, dar mai ales amintirea unui părinte viu şi bun, întotdeauna mulţumit cu ceea ce avea. Aşa cum ar trebui să fim şi noi toţi dacă spunem că îl iubim pe Hristos Domnul.

„Eu sunt sigur că voi merge în Rai, şi nu pentru faptele mele, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă acolo şi să ne silim să-l câştigăm. Şi-l vom câştiga, căci «Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este». De ce să nu credem acest lucru şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?” (Părintele Teofil)

Iata-l pe parintele Teofil Paraian, daruindu-ne multa bucurie:

http://www.youtube.com/watch?v=6xZSza7ln8k