| razvan_andrei |
23.02.2009 21:04:07 |
Citat:
În prealabil postat de oanamiki26
(Post 118499)
buna. ma numesc oana, si am 26 ani. Timp de 5 ani am fost impreuna cu un baiat,ne-am inteles f bine dar brusc relatia s-a rupt,a vrut sa ne despartim fara nici o explicatie. Am aflat ulterior ca el sufera de epilepsie si inainte sa ne despartim noi, ar fi avut o criza ff urata, de fata cu toti colegii lui. Eu nu am stiut de aceasta boala a lui timp de 5 ani, a mai avut o singura criza inainte de a ma cunoaste pe mine, iar aceasta a doua, a venit ca o confirmare practic, a acestei boli. De atunci, de un an si ceva, omul asta s-a schimbat radical...a avut relatii cu femei usoare, bazate doar pe partea fizica si atat...conduce masini cu multi cai putere, lucru contraindicat la boala lui. Spune tot timpul ca el este un om nenorocit, ca nu va putea fi niciodata fericit din cauza bolii lui, nu accepta sa vb cu nimeni despre ea...zice ca Dumnezeu l-a batut intr-un mod prea crunt.
Am incercat sa vb cu el, i-am explicat ca boala nu poate sta in calea fericirii noastre, dar el o tine pe a lui, ca nu are ce sa imi ofere, asa ca mai bine stam despartiti
intrebarea mea este: se poate ajuta un om in asemenea situatie? sau este pe un drum prapastios, si fara intoarcere...eu ma rog aprins pt el, ma duc si ii dau acatiste pe unde pot. Acum ma duc la Sf Necatrie la Radu Voda, poate primesc ajutor pt el...NU mai stiu ce sa fac...e din ce in ce mai afunadat in deznadejdea asta...
|
Oana, in primul si in primul rand trebuie sa fim realisti si sa tratam obiectiv problema. El se comporta asa deoarece nu-si accepta boala, incearca sa se convinga ca nu are nicio problema, ca poate sa mearga cu 150 la ora, ca poate face ce doreste el asa cum fac prietenii lui, ba chiar mai mult de-atat. Lumea nu cunoaste prea multe lucruri despre aceasta boala, lumea nu stie ca sunt sute de mii de oameni care sufera de epilepsie si au o viata normala cu ajutorul tratamentului pe care il fac. Sunt mari personalitati care sufera de aceasta boala. Acum, lasand la o parte aceste lucruri, el trebuie sa faca investigatii in legatura cu forma de epilepsie pe care o are. Din cate am inteles sufera de epilepsie in forma generalizata, fiind caracterizata de convulsii. In principiu aceasta forma se poate tine sub control cu ajutorul medicamentelor. Exista f multe medicamente cu un spectru larg si o actiune foarte buna, cu putine reactii adverse. Are nevoie de un medic neurolog bun, investigatiile obligatorii: EEG, tomografie, eventual un RMN. Trebuie sa inteleaga ca este o boala ca oricare alta, fiind provocata de descarcarea partiala sau totala a neuronilor. El este singurul care poate rezolva problemele sale, el este cel care trebuie sa accepte ca este epileptic si trebuie sa inteleaga ca in cazul epilepsiei nu se pune problema vindecarii, ci a controlului crizelor. Asta inseamna combinatia necesara de medicamente, consecventa in a respecta tratamentul si sa fie constient ca este posibil ca, in ciuda a tuturor straduintelor medicilor, boala sa nu poata fi controlata niciodata 100%. Din pacate, in 3 cazuri din 10 boala nu poate fi controlata. Totul tine de puterea de a accepta realitatea. Atunci cand accepti ca boala aceasta o sa fie toata viata alaturi de tine, atunci te vei simti un om cat se poate de normal. Insa e f greu sa accepti ca esti epileptic, iar asta datorita societatii care discrimineaza oamenii bolnavi de epilepsie. Daca vrei sa il sustii si il iubesti, arata-i acest lucru si comporta-te cat se poate de normal. Nu manifesta sentimente de mila, de compasiune, pt ca asta il va scoate din minti. Trebuie sa fi indiferenta atunci cand e vb de boala, sa vb ca si cum ai vb despre un lucru banal. Insa ti-am spus, mai presus de medici, tratamente si orice altceva, sta puterea lui de a accepta realitatea, de a accepta ca este epileptic. Este f greu, insa nu imposibil. Mie mi-a luat mai binde de 6 ani pana am acceptat ca niciodata nu ma voi vindeca de aceasta boala, iar de cand am reusit sa accept asta sunt cat se poate de fericit. Au trecut 10 ani de cand sufar de epilepsie, am prieteni adevarati, am iubita mea care ma iubeste asa cum sunt, sunt un om normal si niciodata nu ma voi lasa invins de oamenii care nu inteleg aceasta boala. E o vorba in popor: 'Ursul trece, cainii latra.' Sa auzim numai de bine! |
