Invidia (pizma) ocupă un loc special printre cele şapte păcate capitale din cauza marelui ei paradox. Toate păcatele te fac să te simţi, măcar pentru o clipă, bine. Mândria ? Păi ţi se face inima cât o sacoşă când te linguşesc alţii. Mai ceva ca motanul gâdilat în ceafă, aşa te înfoieşti şi te bucuri. Lăcomia ? Salivez numai când simt parfumul suav al oalelor celor sfârâitoare pe plită şi aroma lor mă înnebuneşte de plăcere. Nu mai zic de necurăţie şi cam ce plăceri simt în alea câteva minute, că poate mai sunt copii pe aici care nu ştiu cum se fac copiii. Până şi lenea, dom'le, îmi dă aşa o senzaţie de bine, că parcă aş mai sta în plăpumi după ce mă trezesc încă vreo cinci ore, cel mult cu laptapul setat pe forumul ortodox în braţe, încât o zi în care nu fac nimic e o zi în care mă simt excelent, ca un concediu făcut în pijama.

Doar invidia asta e un caz special. Cu gândul pizmaş nu mă fericesc nici măcar o clipă, ci mă pripesc în inima mea şi spumeg de oftică. La alte păcate se cheamă că am făcut un târg. Un târg "designed by Danila Prepelac. All rights reserved". Dar un târg. Am plecat la iarmarocul vieţii cu o eternitate de fericire în traistă şi mă întorc cu un minut de fericire. Cum se poate aşa prostie ? Simplu: până la eternitatea aia mai e. Dar minutul, îl am acuma. Ei bine, există chiar un târg mai dezastruos, pe care invidia, singură, îl face cu putinţă. Plec la târg cu doi boi frumoşi (metafora eternităţii, aţi înţeles, aşa-i ?) şi mă întorc nu cu o pungă goală, ci cu o pungă în care vărs de nervii ce-i am pe succesul vecinului. Adică, dau o eternitate de fericire nu pe un minut de fericire, ci dau o eternitate de fericire şi obţin în schimb fierea mea şi ficaţii mei întorşi pe dos.
Păi, corect e ? Adică ce sunt eu, prostul dracului ?

De omul invidios trebuie sa ne ferim ca de cel mai aprig dusman.Invidia naste monstri..Mistuie pe interior si are un zambet fals pe exterior..

Invidia este prezenta peste tot...Ca unul este mai doct, ca celalalt are mai multi talanti..in fine..cert este ca atata vreme cat va fiinta si prima iubirea de sine.....uitandu-se sfatul Hristic de a ne iubi pe noi ca pe cei de langa noi....va ramane consacrata acestei vremi....invidia....

Invidia e ceva uman, daca n-ar exista invidie n-ar exista nici constiinte libere. Am fi cu totii niste roboti. Invidia naste progresul, competitia.

Tot invidia ne ajuta sa ne autocaracterizam, sa ne dam seama unde anume pe scara sociala firguram. Ne uitam la noi, ne uitam in curtea vecinului si comparam. Diferenta ne multumeste sau ne face sa tragem mai tare pentru noi si pentru urmasii nostri.

Invidie = egoism, iar a sustine ca oamenii nu trebuie sa fie egoisti e ca si cum am sustine ca oamenii trebuie sa traiasca fara o mana.

Omul nu va fi niciodată mulţumit de ceea ce a reuşit să obţină, iar atunci când o necesitate este satisfăcută, în locul ei apar noi şi noi necesităţi. De aceea, invidia este unul dintre cele mai prosteşti şi mai absurde sentimente ale omului, întrucât şi cel care are acoperită o arie mai mare de necesităţi faţă de un altul va fi la fel de fericit sau de trist ca şi celălalt, poate mult mai nefericit. (Sorin Cerin)

Invidia reprezinta o insulta pentru tine insuti. ( Yevgeny Yevtushenko)

Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate)

Aici iti dau perfecta dreptate...Deci sa ne ferim ! Doamne ajuta!

Eu stiam ca invidia este atunci cand iti doresti binele aproapelui atunci cand nu-l ai (vreau si eu! sau da' de ce el are/este si eu nu?). Definitia data de tine este pentru pizma daca nu ma insel.

Ar fi bine sa clarificam lucrurile astea, ca sa stim despre ce vorbim de fapt.

Tu te referi la partea "frumoasă", a invidiei , dar ea , invidia e o ramură, un rod , al mândriei ! De ce el are, şi eu nu am . . . , iar atunci când capra crapă , satisfacţia-i pe măsură , din invidie bineânţeles, că nici el nu mai are , şi ajuns precum noi ! Invidia este cu mult mai periculoasă decât se crede . Din invidie, apar vrăjmăşiile, ura , crima şi alte cele !

Un alt aspect al invidiei,este al asa numitor"prieteni" care-ti injecteaza zilnic,doze mici de pizma,prin oferirea comparatiilor facute intre tine si ceilalti.Ca cineva,care te bate sacaitor pe umar ,toata ziua
Am avut o"prietena"care-si permitea sa ma judece,si sa ma faca de doua parale,doar pt ca nu urmaresc diferite privilegii,pt ca nu santajez emotional in relatiile cu ceilalti si altele, diverse...fraza pe care mi-o spunea mereu era:esti prea idealista,pt vremurile acestea!

Un timp,chiar am intrat in pacat,pizmuindu-i pe cei carora imi parea mie ca au parte de o viata prea linistita,buna,cu bucurii venite pe neasteptat,in comparatie cu mine...insa perioada,asta nu a durat prea mult,deoarece am indepartat sursa respectiva-"prietena",si am revenit la cea ce fusesem dinainte-am alte pacate,si totusi invidia imi era straina pana atunci!Chiar si acum,cand cineva imi ofera retete de viata si exemple,le spun foarte cald ca putem fi prieteni doar in masura in care nu se mai vad raspunzatori de"binele"meu!

Invidia otraveste,instristeaza si atrage o alta serie de sentimente negative:neputinta,deznadejdea,frustarea si chiar furia;pe cand,faptul de a te bucura pt binele cuiva,iti inobileaza sufletul,te inalta!

In aceasta idee,fiti atenti la cine va insoteste si cui ii faceti cunoscute toate gandurile voastre intime,si in general fiti sceptici in fata acelor prieteni,care vor cu tot dinadinsul sa va schimbe felul de a fi!!!Chiar daca sunteti pe un drum gresit,un om bine intentionat,nu va face presiuni,sau nu va va jigni...

@Yasmina
 

Foarte bine ai punctat anumite aspecte , dar doresc să reamintesc că invidia face din viaţa celui ce invidiază, un adevărat calvar ! El nu-şi mai aparţine ca persoană, mintea lui nu mai funcţionează normal , sufletul se împietreşte continuu , iar ura i se sălăşuieşte încet, încet în tot trupul şi sufletul său . Devine fals , cu dublă personalitate şi mult mai mult de atât ! Să te ferească Dumnezeu de invidioşii de "profesie" !