![]() |
Invidia (pizma) ocupă un loc special printre cele șapte păcate capitale din cauza marelui ei paradox. Toate păcatele te fac să te simți, măcar pentru o clipă, bine. Mândria ? Păi ți se face inima cât o sacoșă când te lingușesc alții. Mai ceva ca motanul gâdilat în ceafă, așa te înfoiești și te bucuri. Lăcomia ? Salivez numai când simt parfumul suav al oalelor celor sfârâitoare pe plită și aroma lor mă înnebunește de plăcere. Nu mai zic de necurăție și cam ce plăceri simt în alea câteva minute, că poate mai sunt copii pe aici care nu știu cum se fac copiii. Până și lenea, dom'le, îmi dă așa o senzație de bine, că parcă aș mai sta în plăpumi după ce mă trezesc încă vreo cinci ore, cel mult cu laptapul setat pe forumul ortodox în brațe, încât o zi în care nu fac nimic e o zi în care mă simt excelent, ca un concediu făcut în pijama.
Doar invidia asta e un caz special. Cu gândul pizmaș nu mă fericesc nici măcar o clipă, ci mă pripesc în inima mea și spumeg de oftică. La alte păcate se cheamă că am făcut un târg. Un târg "designed by Danila Prepelac. All rights reserved". Dar un târg. Am plecat la iarmarocul vieții cu o eternitate de fericire în traistă și mă întorc cu un minut de fericire. Cum se poate așa prostie ? Simplu: până la eternitatea aia mai e. Dar minutul, îl am acuma. Ei bine, există chiar un târg mai dezastruos, pe care invidia, singură, îl face cu putință. Plec la târg cu doi boi frumoși (metafora eternității, ați înțeles, așa-i ?) și mă întorc nu cu o pungă goală, ci cu o pungă în care vărs de nervii ce-i am pe succesul vecinului. Adică, dau o eternitate de fericire nu pe un minut de fericire, ci dau o eternitate de fericire și obțin în schimb fierea mea și ficații mei întorși pe dos. Păi, corect e ? Adică ce sunt eu, prostul dracului ? |
De omul invidios trebuie sa ne ferim ca de cel mai aprig dusman.Invidia naste monstri..Mistuie pe interior si are un zambet fals pe exterior..
|
Invidia este prezenta peste tot...Ca unul este mai doct, ca celalalt are mai multi talanti..in fine..cert este ca atata vreme cat va fiinta si prima iubirea de sine.....uitandu-se sfatul Hristic de a ne iubi pe noi ca pe cei de langa noi....va ramane consacrata acestei vremi....invidia....
|
Invidia e ceva uman, daca n-ar exista invidie n-ar exista nici constiinte libere. Am fi cu totii niste roboti. Invidia naste progresul, competitia.
Tot invidia ne ajuta sa ne autocaracterizam, sa ne dam seama unde anume pe scara sociala firguram. Ne uitam la noi, ne uitam in curtea vecinului si comparam. Diferenta ne multumeste sau ne face sa tragem mai tare pentru noi si pentru urmasii nostri. Invidie = egoism, iar a sustine ca oamenii nu trebuie sa fie egoisti e ca si cum am sustine ca oamenii trebuie sa traiasca fara o mana. |
Omul nu va fi niciodată mulțumit de ceea ce a reușit să obțină, iar atunci când o necesitate este satisfăcută, în locul ei apar noi și noi necesități. De aceea, invidia este unul dintre cele mai prostești și mai absurde sentimente ale omului, întrucât și cel care are acoperită o arie mai mare de necesități față de un altul va fi la fel de fericit sau de trist ca și celălalt, poate mult mai nefericit. (Sorin Cerin)
Invidia reprezinta o insulta pentru tine insuti. ( Yevgeny Yevtushenko) Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate) |
Aici iti dau perfecta dreptate...Deci sa ne ferim ! Doamne ajuta!
|
Citat:
Ar fi bine sa clarificam lucrurile astea, ca sa stim despre ce vorbim de fapt. |
Citat:
|
Un alt aspect al invidiei,este al asa numitor"prieteni" care-ti injecteaza zilnic,doze mici de pizma,prin oferirea comparatiilor facute intre tine si ceilalti.Ca cineva,care te bate sacaitor pe umar ,toata ziua
Am avut o"prietena"care-si permitea sa ma judece,si sa ma faca de doua parale,doar pt ca nu urmaresc diferite privilegii,pt ca nu santajez emotional in relatiile cu ceilalti si altele, diverse...fraza pe care mi-o spunea mereu era:esti prea idealista,pt vremurile acestea! Un timp,chiar am intrat in pacat,pizmuindu-i pe cei carora imi parea mie ca au parte de o viata prea linistita,buna,cu bucurii venite pe neasteptat,in comparatie cu mine...insa perioada,asta nu a durat prea mult,deoarece am indepartat sursa respectiva-"prietena",si am revenit la cea ce fusesem dinainte-am alte pacate,si totusi invidia imi era straina pana atunci!Chiar si acum,cand cineva imi ofera retete de viata si exemple,le spun foarte cald ca putem fi prieteni doar in masura in care nu se mai vad raspunzatori de"binele"meu! Invidia otraveste,instristeaza si atrage o alta serie de sentimente negative:neputinta,deznadejdea,frustarea si chiar furia;pe cand,faptul de a te bucura pt binele cuiva,iti inobileaza sufletul,te inalta! In aceasta idee,fiti atenti la cine va insoteste si cui ii faceti cunoscute toate gandurile voastre intime,si in general fiti sceptici in fata acelor prieteni,care vor cu tot dinadinsul sa va schimbe felul de a fi!!!Chiar daca sunteti pe un drum gresit,un om bine intentionat,nu va face presiuni,sau nu va va jigni... |
@Yasmina
Foarte bine ai punctat anumite aspecte , dar doresc să reamintesc că invidia face din viața celui ce invidiază, un adevărat calvar ! El nu-și mai aparține ca persoană, mintea lui nu mai funcționează normal , sufletul se împietrește continuu , iar ura i se sălășuiește încet, încet în tot trupul și sufletul său . Devine fals , cu dublă personalitate și mult mai mult de atât ! Să te ferească Dumnezeu de invidioșii de "profesie" !
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 05:00:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.