Andrei, postul nu sta doar in infranarea de la anumite mancaruri. Daca poti face si acest lucru, e o bucurie mai mare, pentru ca in masura in care te daruiesti si daruiesti, in aceasta masura salasluieste Dumnezeu in tine. Pe scurt, dai mult de la tine, primesti mult.

Mort duhovniceste este cel ce nu mai iubeste. Vorbeste de iubire, mai bine zis trambiteaza, dar nu cunoaste iubirea.

Noi ne uitam la Hristos si nu ne vindecam. Si asta se intampla pentru putina noastra credinta. Dar e posibil. A nu se uita ca iudeii privind la sarpele de arama din pustie s-au vindecat.

cu asta ma confrunt si eu...nu stiu daca s-a mai spus(pt.ca nu am citit chiar toate raspunsurile) dar..ii poti invata spunandu-le sa citeasca biblia..sau povestindu-le minuni care s-au intamplat de-a lungul istorie datorita credintei in Iisus...

am uitat sa mentionez ca nici eu nu eram prea credincioasa cand eram mica, dar ducandu-ma frecvent la biserica si citind mai mult mi-am dat seama de mai multe...poate ca si anumite persoane au jucat un rol important in asta (de ex., mama mea).

Atunci cand vorbesti cuiva despre credinta ortodoxa nu o faci in niciun caz in nume personal ci o faci in numele Bisericii. Altfel spus credinta ta si prin urmare marturia, se intemeiaza pe invatatura Domnului Hristos, a Sfintilor Apostoli, a martirilor si mucenicilor, a ierarhilor si cuviosilor pastrata pana astazi in Biserica noastra. In marturisirea credintei exista o neitrerupta legatura cu trecutul, marturisirea mea nu este decat o innoire si o prelungire a marturisirii inaintasilor. Marturia noastra nu este in niciun caz dovada unei simple adeziuni doar la o doctrina, la o simpla ideologie, ci trebuie sa fie dovada unui "alt fel de a vietui" in lume, deoarece oameni fiind suntem chemati sa vietuim "dumnezeieste". Iata la ce ne cheama invatatura ortodoxa.

In Molitfelnic am intalnit intrebuintata intr-o rugaciune expresia "urechile inimilor lor". Nu-mi ramane sa cred decat ca cei care raman nepasatori la aceasta inalta chemare a Bisericii o fac pentru ca au astupate urechile inimilor lor. Despre acestia si psalmistul spune: "Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor". Cine are urechi de auzit sa auda!

Iata ce am citit despre rugaciunea pentru aproapele:
Daca voiesti sa indrepti pe cineva de neajunsurile sale, nu te gandi ca il vei indrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricam cu propriile noastre patimi, de pilda cu trufia si intaratarea care ia nastere din aceasta. Mai bine arunca spre Domnul grija ta (Psalmul 54, 25) si roaga-te din toata inima Lui, Celui ce cearca inimile si rarunchii nostri (Psalmul 7, 10), ca El insusi sa lumineze mintea si inima omului; daca va vedea ca rugaciunea ta sufla dragoste si vine din toata inima, negresit va implini dorirea inimii tale si degrab vei spune, vazand schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preainalt (Psalmul 76, 11).
De vezi in aproapele neajunsuri si patimi, roaga-te pentru el; roaga-te pentru fiecare, chiar si pentru vrajmasul tau. De vei vedea vreun frate ca este mandru si ingamfat, ca se poarta trufas cu tine ori cu altii, roaga-te pentru el ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa incalzeasca inima lui cu focul harului Sau. Zi: "Doamne, invata-l pe robul Tau cel cazut in trufie sataniceasca blandetea si smerenia si departeaza de la inima lui intunecarea si povara mandriei satanicesti!" De vei vedea pe cineva ca e rautacios, roaga-te: "Doamne, fa-l bun pe acest rob al Tau cu harul Tau!"
Asa sau in chip asemanator roaga-te pentru toti cati pacatuiesc si nu cuteza sa dispretuiesti pe nimeni pentru pacatul sau ori sa te razbuni impotriva lui, caci prin aceasta nu faci decat sa maresti ranile pacatosilor, ci indrepteaza-i prin sfaturi, amenintari si certari care sa slujeasca drept mijloc spre curmare raului sau pastrarea lui intre hotarele masurii
Sfantul Ioan de Kronstadt

Cezara, daca oamenii aceia iti sunt dragi cu adevarat, atunci lasa-i in pace. Poarta-te tu crestineste, fara sa evidentiezi lucrul acesta fata de ei. Eu ma straduiesc de vreo 50 de ani sa fiu un bun crestin si nu prea mi-a iesit. Daca ei vor dori in mod absolut liber sa vina la Dumnezeu, iti vor pune intrebari. Atunci sa le raspunzi asa cum te indeamna inima, nu mintea. Dupa aceea sa te rogi la Dumnezeu sa te ierte pentru ingamfarea ta de a te face invatatoare intru cele ale credintei. Sper ca m-ai inteles corect.

Sa ne rugam pentru dragii nostri dragi...
 

[SIZE=3]Eu spun doar atat: EXEMPLUL PERSONAL...si VORBESTE CU DUMNEZEU mai mult despre cei dragi si mai putin cu cei dragi, despre Dumnezeu...[/SIZE]:25:

Din viata mea personala: multa rugaciune si mult post, cu cerere de intoarcere pe Calea Domnului!

[COLOR=green]Tu crezi că "educatie religioasa" te face credincios ori "mai credincios?" Te înşeli... Credinţa o ai sau... nu... Poţi fi "tobă" de teorie... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Spui că-i iubeşti pe cei din jur. Dacă-i aşa, atunci lasă-i în pace, acceptă-i şi iubeşte-i aşa cum sunt. Cu siguranţă că nu-i vei mai iubi dacă ei se vor lăsa schimbaţi, ceea ce nu cred... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ce urât sună: "Ce arme ar trebui noi sa folosim..."! Care "voi?" Şi spui că-i iubeşti pe cei din jur? Ce te crezi să vorbeşti aşa? Regret că nu le pot arăta celor pe care spui că-i iubeşti, cum gândeşti... "Arme"... Cuvântul e metaforic, dar ce încărcătură puternic negativă cuprinde!... Prefer 7 duşmani decât pe cineva care să mă "iubească" ca tine... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Să-ţi fie ruşine de aşa iubire pe care o porţi celor din jur... Nu ai dreptul să te bagi în viaţa nimănui... Nu ai dreptul să dispui de nimeni, nici chiar de cei naivi, nepregătiţi, neinformaţi, după bunul tău plac. [/COLOR]
[COLOR=green]Lasă oamenii să meargă singuri spre credinţă...[/COLOR]

Ma aflu intr-o situatie similara celei care-a indemnat-o pe Cezara sa deschida acest topic; sotul meu nu este botezat. Din 6 copii cati sunt la parinti, el e cel mai mic si singurul nebotezat (din cauza faptului ca socrul meu s-a suparat f. tare pe biserica reformata din care facea parte chiar inainte de a se naste sotul meu). Marturisesc ca pana de curand nu am vazut in aceasta situatie o problema; sotul meu este un om bun, iubitor, rabdator si uneori da dovada de mai multa smerenie decat ma invrednicesc eu sa am... Insa din perspectiva Bisericii casatoria noastra este una civila si nimic mai mult... :(
Sunt perfect de-acord cu ceea ce a spus Patinina, exemplul personal, rugaciunea si postul sunt "uneltele" de care trebuie sa ne folosim in incercarea de-a-i aduce pe cei dragi pe calea Domnului Iisus Hristos.

Doamne ajuta si post binecuvantat tuturor!