Într-adevăr, grea ispită amânarea... Uneori mă gândesc la câte am putut face și nu s-au împlinit din pricina amânării. În ce stare ticăloasă mă aduce gândul că am risipit timp prețios din viață amânând! Domnul ne-a dat putere să facem multe treburi folositoare sufletului nostru, pentru semeni și cât de puține sunt în bilanț din pricina amânării! Oare am spovedit vreodată acest păcat? Acum îmi dau seama că nici nu l-am băgat în seamă...

Amânăm cam tot ce presupune trudă, nevoinţă, dar nu amânăm desfătarea şi agoniseala în cele lumeşti, nu amânăm lenevia, îmbuibarea şi alte asemenea. Timpul ? Ne bucurăm ca nişte copii când trece ziua de muncă, neglijând că tocmai a mai trecut o zi din viaţa noastră. Ne bucurăm că a venit sfârşitul de săptămână, dar uităm de multe ori că a mai trecut o săptămână din viaţa noastră. Ne bucurăm la sfârşit de an, dar uităm cât de repede a trecut şi uităm câte şi mai câte am amânat în anul ce a trecut. Nu amânăm o masă îmbelşugată, o vacanţă de vis ( pt. cei ce pot aşa ceva ) , dar amânăm Adevărata Mărturisire . . .

Bun subiect. Cred ca ar trebui sa folosesc nuiaua, ca sa ma corectez si eu. Sfantul Iosif Sihastrul asa se corecta cand gresea. Avea o mare frica de nuia si se corecta si singur atunci cand gresea cu ajutorul acesteia.

Da asa e multe lucruri lumesti nu le amanam,recunosc insa eu de exemplu ma rog dimineata si seara la aceeasi ora peste zi ma rog la servici adica citesc rugaciunea pentru ziua respectiva, un acatist sau doua le citesc asa pe furis ca nah ma vad colegele dar sau prins acum si nu ma deranjeaza. Problema mea este ca am mintea imprastiata la rugaciune m-am spovedit la parintele si a zis asa "cu mintea imprastiata dai inaite si te roaga."

Windorin:
Eu as zice ca este invers: amanarea inseamna sa traiesti prezentul, sa te gandesti la prezent.
Trebuie mentinut si aici un echilibru. Nu le putem face pe toate azi.
Trebuie sa le planuim, ca sa cuprindem din toate si sa putem trai cum se cuvine azi.
Viata ne este data o data si nu se stie nici cata ne este data si nici ce ne asteapta in ea. Ne este data s-o traim.
S-o traim asa cum se cuvine, fara exagerari si extreme.
Avem prea multe griji pentru viitor si uitam sa traim prezentul si daca mai suntem si bine legati de trecut, s-a dus cu viata noastra.
Chiar azi mi s-a intamplat un lucru care m-a intristat teribil si mi-a aratat ce roboti am devenit. Sa facem totul repede, repede acum, sa ne omoram in viteza ametitoare prin viata si sa nu ne mai vedem cu aproapele.
E vorba de o programare la o problema importanta. Este f.stransa de o alta programare dinainte, in decurs de o ora sa ajung la amandoua si atunci am rugat daca se poate intarzia putin cu a doua.
Mi s-a raspuns: nu se poate, am pe urma pe altcineva. Totul programat la minut.
Altii mor la serviciu dupa zile de nedormit si maldare de acte, ca totul trebuia...ieri. Da de ce fratilor nebunia si viteza asta?
Se termina lumea, zilele? Da cineva peste noi? Suntem oameni.
Mai incet, asa. Si masina si tot mai trebuie s-o opresti sa se mai odihneasca si racoreasca, daca vrei sa n-o arunci imediat.
Totul cu masura.

Carpe diem! Desteapta vorba.

Pe mine ma prinde deseori cu smecheria asta.Ma cuprind ganduri gen "nu te ruga acum ca oricum nu te poti concentra ca esti obosit, sau te doare capul sau nu te simti bine, maine te vei ruga mai intens".

Iata cum inseala diavolul pe omul car vrea sa se pocaiasca:
http://www.scribd.com/doc/9667231/pa...avolul-pe-om-1
A se citi de la pag 6 incolo despre batranul diavol sarsaila, care inseala omul in modul cel mai viclean.

Împrăştierea minţii , constituie un motiv de amânare a rugăciunii pentru mulţi, aceasta este o tactică des întâlnită un lucrarea diavolului. Lasă pe mai târziu, poate, poate. . . Amânare la amânare şi astfel mulţi pierd exerciţiul rugăciunii, a unui program cât de cât organizat în ale rugăciunii. Niciodată să nu găsim motive, sau să căutăm justificări în slăbirea rugăciunii .

[COLOR=darkred]Singura utilizare buna a amanarii[/COLOR] este atunci cand aceasta se aplica vreunui pacat. Exemplu: vreau sa fac "x" pacat, dar lasa ca mai incolo e vreme ami multa si mai buna pentru aceasta. Se randuieste insa ca apoi sa se schimba planurile, sa pleci, sa vina cineva, sa te iei cu una, cu alta si gata, a murit si gandul pacatului.

Tocmai amanarea te impiedica sa traiesti in prezent. Aceasta te face sa traiesti in viitor. Voi face, voi drege, insa in fapta nimic nu se vede, nici acum, nici mai incolo. Trairea prezentului este singurul lucru de care ne vom bucura. Daca nu facem astazi, totul este in zadar.

[COLOR=darkred]"Astazi este inceputul mantuirii noastre."[/COLOR] (cantare bisericeasca)