Da, si aici la noi am observat adesea ca la strana se citeste "Marire..." in loc de "Slava..."; cred ca este specific Ardealului, influenta protestant ungureasca. De curiozitate am sa ma uit cand au fost tiparite acele carti si cu a cui binecuvantare.

:(Nici mie nu-mi suna bine, nu-mi place.

De unde ai auzit asta? Eu ştiam altceva şi anume că se spune "Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt" iar mărire e folosit pentru sfinţi. Şi "slavă" cu "mărire" nu sunt identice ( spune la o conf păr Rafail Noica despre problema asta ).

Mai citeşte, mai răsfoieşte şi ai să vezi că în general, în cărţile de rugăciuni mai vechi se folosea Mărire, iar aceleaşi rugăciuni în cărţile mai noi, mai recente se foloseşte Slavă.

Aliluia! Nu am auzit pana acum ca acest cuvant sa fi apartinand limbii ingerilor. Stiu insa ca el vine din limba ebraica si inseamna ceva de genul "Laudati pe Domnul!" La ei suna mai melodios. "Haleluiah!"

Legat de limba ingerilor, mi s'a spus ca este una diferita de a noastra, caci literele simple nu au puterea de a exprima sau a lauda ceea ce atunci se va vedea "fata catre fata". Desi si pe Hristos L-am vazut "fata catre fata", momentan nu putem sa'L laudam altfel decat prin cuvinte. Atunci insa totul va fi nou, si cerul si pamantul, deci si regulile vietuirii.

Plecand de la faptul ca limba ingerilor este ceva diferit si de neinteles, momentan, cantaretii stiu ca au inceput (nu stiu istoria) sa cante cantarile numite "Terirem". Strecurate printre alte cantari sau cantari in sine, acestea nu cuprind decat acest cuvant: Terirem! Ceva neinteles, dar care exprima faptul ca nu putem cunoaste toate, inca.

Nu-i adevarat. Cuvantul marire nu are cum sa fie "influenta protestanta ungureasca" pentru simplu fapt ca in ungureste cel mai probabil se spune altfel . Din nou -- slava -- cuvant de origine slava (rusofona), marire de origine latina.

Am auzit ambele variante, nu imi displace nici unul, si pentru mintea mea ambele spun acelasi lucru. Ca o fi vreo diferenta filosofica intre slava si marire, nu stiu, o fi. Dar in realitate...

Apropo, la Rugăciunea Tatăl Nostru : cât timp s-a folosit "Pâinea noastră cea de toate zilele", ca până la urmă să se înlocuiască cu "spre fiinţă". Dar ambele variante sunt valabile.

Din punctul meu de vedere despicarea firului în patru sau în zece în cele duhovniceşti nu este de folos celui care are trăire căci, dacă vei căuta vei găsi atâtea contradicţii şi chiar nonsensuri încât până la urmă nu vei mai crede în nimic.Să lăsăm acestea pe seama fariseilor sau dacă nu pe seama ateilor.
Mulţi dintre psalmii lui David sunt laude,sunt slave.Îmi place să cred că lui Dumnezeu îi place slava şi lauda şi osanalele căci nu este altul asemenea Lui.Cui să dăm (să aducem) noi oamenii slavă dacă nu Celui Mai Presus de Toate?
Şi te rog să nu te superi Ionuţ dar nu prea înţeleg din formularea ta dacă eşti sau nu de acord să-i aducem laudă citez" înţeleg să-l laud....dar cum se potriveşte această slavă...ca laudă adusă Lui?" ???

Se pare ca ,,marire" in loc de ,,slava'' este o influenta greco-catolica. Daca gresesc, ma puteti corecta.

Iar rugaciunile sunt de trei feluri: de lauda, de multumire si de cerere. Toate au rostul lor, nu numai cele de cerere. Sa dam slava lui Dumnezeu pentru fiecare gand frumos pe care-l avem, pentru fiecare lucru pe care-l dobandim, sa ne bucuram multumindu-i lui Dumnezeu pentru un pom inflorit care ne incanta privirea sunt modalitati simple de a-L avea aproape mereu pe Dumnezeu, fara un efort deosebit fara carte de rugaciuni, ci numai cu gandul la Dumnezeu pe parcursul zilei.

Ca sa nu mai spun de frumusetea Psaltirii lui David si a Psaltirii Maicii Domnului. O alta carte de rugaciuni scrisa de un monah athonit pe nume Thicara cuprinde multe rugaciuni de lauda, de multumire si de cerere. Cartea poarta numele monahului care a scris-o. Este o invitatie la smerenie, la cultivarea recunostintei (floare rara) fata de Dumnezeu, la stabilirea unei relatii mai apropiate cu Dumnezeu, stiut fiind ca ,,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

Dumnezeu sa ne ajute sa spunem rugaciuni placute lui Dumnezeu: de lauda, de multumire si de cerere.

Normal ca ambii termeni sunt corecti , dar mie imi place mai mult marire ca nu prea inteleg cuvantul "slava".
Oricum e vorba de a aduce o cantare de lauda lui Dumnezeu si asta oricum se face si spre folosul sufletelor celor de o aduc (adica ne vindeca de mandrie si de parere de sine).
Apoi Dumnezeu a primit cei doi bani ai vaduvei si mie mi se pare ca ori de se canta asa ori de se canta altfel Dumnezeu primeste.
Normal ca prin cantare nu se mareste slava lui Dumnezeu de o are de la Dansul dintotdeauna dar Dumnezeu din dragoste altruista fata de noi primeste acestea desi El nu are nevoie de ele.
Si inapoi iti da Preabunul stie Dansul ce.
Ca daca e sa o iei asa ce nevoie are Maica Domnului sa ii arzi ulei la candela?
Nu are.
Dar primeste din dragoste altruista acest dar si in loc iti da Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu precum stie Dansa.

Mie IPS Nicolae imi place foarte mult , ca veni vorba de Timisoara.

Tizule nu te mai recunosc! Mă bucur că te văd în sfârşit într-o poziţie echilibrată şi sper să menţii cursul!