Mii de scuze !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Era pentru "evolution" raspunsul anterior!

Doamne, pacea Ta fie cu noi!

draga LapetiteMoc,

Si eu imi doresc sa evoluez...

Eu nu am inteles mesajul tau, Cristi.
Poti sa-mi explici ce inseamna la postarea mea rugaciunea ta?
Eu am nevoie de minte mai multa?
Noi avem nevoie d eminte mai multa?
Cum sa inteleg eu postarea ta?
Cu siguranta ai avut ceva in minte, insa nu prea pricep ce anume.

Of, vezi nenorocitele de gânduri, dragă Nina ? Ce am postat, întărea tocmai spusele tale , ca o completare şi întărire a ceea ce bine ai spus pentru cel ce se frământa atât ! Era adresată 100% pentru cel în deznădejdie !
:77:

Nu cred.
Nu cred ca sint 100% ADRESATA PT CEL IN DEZNADEJDE.
Mie-mi palc lucrurile clare, si lamurite.
Asta evita orice fel de neclaritati, si eventuale discutii inutile.

Nu este mandrie, este vorba de claritate.
Nu uita ca avem persoanlitati diferite fiecare, si lucrurile nespuse se pot subintelege gresit, asta fac eu, lamuresc, inainte de orice fel de confuzii inutile.

Încă odată repet şi iar repet că nu are legătură cu tine. Absolut deloc ! ! ! ! ! ! ! !

Bucurie!!!

Suferinta este o tema fara inceput si fara sfarsit in mintea multora.

Cand suferinta apara in viata celui neiubitor de Dumnezeu, aceasta se arata la extrema uratului si a groazei, insa cand aceasta se arata in viata crestinului traitor in duhul lui Dumnezeu, aceasta se face aceluia pricina de si mai mare dragoste si rugaciune. Ce chipuri luminoase au marii parinti si marii crestini, in pofida multimilor de neputinte care ii incarca.

Suferinta este ceva ce ne facem cu mana noastra. Dumnezeu sufera pe aceasta, insa nu are puterea sa ne ingradeasca libertatea, caci astfel ne'ar ciunti chipul Sau, sadit in noi.

Acestea sunt lucruri greu de inteles pentru o inima mandra. Eu am inteles foarte tarziu (inima mea in mandria ei prosteasca a reusit sa inteleaga) ca toate lucrurile acestei vieti, toate bucuriile si frumusetile ei sunt trecatoare, zadarnice si nu aici trebuie sa ne fie noua inima si sufletul ci in cer, acolo sa ne adunam comori din milostenie, rabdare, infranare, dragoste. Dincolo se va imparti totul in albe si negre. Unii cred ca e o idee sf aceasta a iadului si a muncilor vesnice, uneori si eu am crezut asta... De fapt eram sceptica si refuzam sa cred asta dar intr-o zi m-a pocnit drept in suflet realitatea izbitoare ca insusi Iisus a afirmat asta, stiam normal dar calea de la urechi la inima e cea mai lunga, stiam teoretic cu mintea, inima mea era impietrita... In clipa aia am simtit ca nu e o poveste, Iisus insusi a spus ca acolo va fi ghena, scrasnirea dintilor! A mintit El vreodata? A spus: Toate acestea vor trece, si cerul si pamantul dar cuvintele mele nu! De accea CRED, eu CRED ce a spus El, nu ma intereseaza sa studiez mecanismele acestei lumi, la ce bun?... am pierdut ani intregi cautand raspunsuri si nu am ajuns nicaieri. El mi-a spus niste lucruri pe care poate mintea mea de vierme nu le poate intelege, e o minte primitiva si neincapatoare pentru realitatea lui Dumnezeu. El mi-a spus fara sa imi explice mecanismele rautatii care guverneaza pamantul, mi-a spus simplu doar esenta pe care sunt datoare sa o cred si daca El a spus, cine sunt eu sa iau in ras cuvintele Lui. Oare nu a spus El ca toate acestea vor fi? rautati, molime, razboaie, inselari? ce asteptam? raiul pe pamant? raiul e dincolo, aici traim putin, acolo vesnic, trebuie sa ne intarim in credinta si sa suportam rautatile vrasmasului, ca nu oamenii ne vrasmasesc ci duhurile rautatii care sunt pline de viclesug. Dracul e maestrul disimularii.

Spune-i asta unei proaspete mame ce si-a pierdut copilul.

Intr-adevar, Dzeu e bun.

Asta pentru ca putea fi mult mai rau :77: