Interesanta intrebare!!!
Si eu ma gandeam ca plictiseala trebuie sa fie pacat sau macar semnalul caderii.. Timpul este pretios.. imi spunea un ateu ca el se simte norocos ca exista!! Si eu sa ma plictisesc (stiind ca nu e vorba de noroc in existenta mea)?.

Plictiseala este un lucru normal,corpului si sufletului cand ii dai acelasi lucru de mai multe ori de facut la un moment dat vrea o pauza,o schimbare si aici apare senzatia de plictiseala.

Pai asta ma intreb: e normal?
Am copii si observ ca ei nu se plictisesc niciodata. (Chiar daca l-as supune pe cel mare unor actiuni monotone sau repetitive: sa scrie litere, sa faca adunari.. gaseste modalitati de a sparge monotonia). Parca ar fi facuti sa se bucure. Cand ne schimbam atat de mult?

NU stiu cum se plictisec unii,caci eu...nu am prea multe de facut,dar,nici asa in stadiul inert nu as putea sa ma plictisesc.Gasesc surprize,gasesc farmec in orice clipa,pot sa le confer eu acest farmec prin gandire si simtire.Nimic nu ar trebui sa ne fie indiferent,fiindca "nimic",nu-nseamna nici pe departe fara valoare.

Plictiseala e un pacat doar atunci cand vrei sa faci lucruri ziditoare pentru suflet: atunci cand te apuci de rugaciune, cand meditezi la cele sfinte, cand citesti carti pentru indreptarea duhovniceasca sau cand trebuie sa primesti sau sa dai sfaturi folositoare pentru mantuirea sufletului...
In rest nu cred ca e pacat.. bine ar fi sa ne plictisim de cele lumesti si sa avem ravna pentru cele dumnezeiesti :63:

Eu nici nu mai tin minte sa ma fi plictisit in ultimii ani, si chiar daca nu as mai avea nimic de facut, imi inventez eu ceva de facut. :1:

Se intampla uneori sa spunem ca ceva este plictistor, lipsit de importanta, cand in realitate, noi suntem in afara situatiei respective.

domnule, noi nu pricepem ce este plictiseala shi cat de rau shi grav shi mare shi urat este pacatul acesta shi cat de plin de mandrie shi trufie shi suficientza shi invinovatzire shi multe alte rele... deci noi nu pricepem shi nu ne lasam de ea, de plictiseala din cauza, din pricina... ca ne place sa fim ocupatzi cu pacatuirea... ne place dulceatza gLhulmii... dar cand o lasam sa vezi atunci ce monstru mare shi urat, asha ca un vitzel de aur iese din plictiseala, din frica inchipuita shi viceversata de egipteni shi sodomitzi shi gomorishti care ne urmaresc... abea cand dam de urcush ne dam seama cat este de greu sa urci shi cat de mare este naravul plictiselii ce "ne ajuta" sa vrem cu incapatzanare sa shedem binemersi in mocirla, ca atat timp cat savarshim toate poftele shi faradelegile gLhulmii nici macar nu avem cum sa sesizam cat suntem de plini de atributul vredniciei plictisulhulului...

Plictiseala va fi regasita in scrierile Parintilor sunt numele de [COLOR=darkred]akedia [/COLOR]sau [COLOR=darkred]demonul zilei[/COLOR], ori [COLOR=darkred]duhul de dupa amiaza[/COLOR], acesta fiind o lene amestecata cu plictiseala si tristete/deznadejde, lipsa de chef fata de orice.

Este pacat, caci in iubire nu exista stare pe loc, tocire a noului.

Alunga plictiseala...MANTUITORUL TE IUBESTE!
 

Plictiseala...majoritatea tinerilor care "sunt pe mess" spun aceste cuvinte; este un atac, cel rau vine sa ne indeparteze de ceea ce TREBUIE sa fim. Am primit un dar TIMPUL, toti avem acest dar, sa invatam sa il folosim!
Sa invatam sa ne rugam neincetat fara ca sa ne zboare gandul aiurea!
Sa invatam ca IUBIREA este vesnica si DUMNEZEU ne iubeste asta ne tine IUBIREA SA...sa invatam sa ne iubim unii pe altii, cu bune si mai putin bune!
Sa invatam sa ii iubim si pe cei care nu sunt impotriva Mantuitorului nostru Iisus Hristos dar vad lucrurile un pic altfel!
Avem atatea de invatat!
Fratiorule incearca sa spui "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" cat mai dinadancul inimii!
Sa invatam sa ne bucram in Rugaciune!
Sa ne bucuram neincetat!