[COLOR=Olive]Adeseori iubim pe cei dragi mai mult atunci cand nu mai sunt printre noi,timpul e necrutator,de acea este bine sa ne folosim de el cu intelepciune si pe cei dragi sa ii iubim si sa le vorbim atunci cand sunt printre noi.Desele activitati cotitdiene,ne incurca ca intr-o plasa ce se tese in jurul nostru si ne trage de cele mai multe ori in jos.Nu ne mai ajunge timpul sa ne rugam,sa mergem la biserica,sa vorbim cu cei dragi,sa citim etc.Intr-un cuvant am fost si suntem nerecunoscatori pentru toate binecuvantatile Domnului.Asta este pedeaspa noastra moartea.Insa sa nu fim tristi,fiindca dincolo de aceasta viata trecatoate,este viata vesnica si unde ne vom intalni cu cei dragi.Dupa pierderea cuiva drag si iubit suntem intristati sufleteste,bine este a face rugaciune pentru ei,astfel vom avea nadejde la milostivirea Lui Dumnezeu spre a li se ierta toate cele gresite cu voie si fara voie.Undeva de acolo de sus,negresit cei dragi se roaga pentru noi si ne poarta de grija.Viata este ca un fir de ata infasurat pe un mosor,noi tragem de ata si mosorul se desfasoara,insa fara a constientiza ca undeva ata se va termina.Ce avem noi altceva mai bun decat pe Dumnezeu in vietile si inimile noastre,nu avem de ce sa fim tristi.Pace si liniste in suflet.[/COLOR]

Cind pierdem p ecineva, realizam mai mult ca niciodata ce si cit am pierdut.

Ne mistuie durerea pentru noi insine, ca nu ne putem domoli durerea, si pe de alta parte pentru ca practic realizam ce am pierdut, pe cine si cit ne era de drag(a). De obicei realizam ca inainte ca el(ea) sa moara nu i-am spus asta sau aia.
Atunci durerea e si mai crunta.
Tot ce putem face, este sa avem grija d esufletele lor de aici de pe pamint, prin pomelnice si rugaciuni pentru adormiti.
Asta ii ajuta foarte mult, insa in acelasi timp este si un leac pentru sufletele noastre.

Este o durere foarte mare.
Trebuie totusi timp pentru vindecare, insa mai ales rugaciuni.

Cu toate astea eu nu gasesc cuvinte potrivite pentru a-ti alina durerea.
Aceste cuvinte trebuie sa vina de la tine, din inima ta.
Incearca sa gasesti taria de a te misca din starea pe care o ai, si mai ales roaga-te mult.
Fiecare aici ti-a dat un sfat foarte bun.:53:

Mi'a murit bunicul pe 25 ianuarie, anul acesta.
Alaturi de mama si tata, el (alaturi de bunica) era urmatorul in puterea iubirii mele.

Cat mi'a fost de greu in acele zile, insa apoi am inteles... toti avem aceeasi randuiala, urmand lui Hristos. Cum vom putea invia, daca nu vom muri mai intai. "De nu va cadea bobul de grau in pamant si nu va putrezi, nu va putea invia, dand rod inmultit."

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit. Dragostea lor a fost si va ramane, pentru mine, normativa. Din ziua in care a murit si pana azi, bunica nu a mai cunoscut odihna chipului. O mai pacalim noi, insa clipa in care ramane singura este de ajuns sa o fure cu totul.

E adevarat si mie imi este greu sa vad anumite locuri lipsite de prezenta fizica a celor dragi. Sa vorbesc la trecut despre ei.

Dar de vreme ce lui Hristos nu-i vorbesc ca unui om ramas in moarte, asa si pentru ei, ma rog ca pentru niste vii plecati departe de mine, dar nu ca pentru niste morti.

Citeste "Sufletul dupa moarte", de Pr. Serafim Rose.

Cei care incearca sa ia legatura cu cei adormiti prin mediumuri, spiritisi, etc, nu fac decat sa vorbeasca cu demoni care se prefac a fi cel adormit. Adormitii nu mai comunica cu noi pana la moartea noastra.

Bogdan.

Este foarte important daca la fiecare Sfanta Liturghie sunt pomeniti cei adormiti ai nostri. La Liturghie nu numai cei vii, ci si cei morti se impartasesc duhovniceste si nevazut.

Sfantul Nicolae Cabasila afirma ca nu toti cei carora le da preotul se impartasesc cu adevarat, ci numai aceia carora le da insusi Hristos. Caci preotul impartaseste intr-adevar pe toti cei ce vin la impartasire. Hristos insa, numai pe cei vrednici de impartasire. De aici se vede ca savarsitorul tainei si sfintitorul sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor este numai Mantuitond insusi.

Atâta timp cât nu a plecat în lumea celor drepţi cineva apropiat nu prea se poate da un sfat cuiva sfâşiat de durere,dar gândeşte-te că lumea aceasta şi "lumea cealaltă" sunt aici lângă noi.Persoana dragă ţie nu a plecat ci,este dar sub altă formă într-o stare mai bună şi mai luminoasă decât trăirea aceasta în trup.Ştie Dumnezeu de ce a luat-o! Într-o zi voi pleca şi eu şi tu şi copii şi părinţii şi prietenii.Când va pleca fiecare numai Dumnezeu hotărăşte.
Uitarea se va aşterne exact cum se pune praful pe lucruri câte un strat subţire în fiecare zi.
Pune pe Dumnezeu, în locul celui pe care l-ai iubit, iar acum nu mai este.Gândeşte-te că timpul este scurt iar fiecare zi pe care o avem de trăit este şansa de-a mai face un pas spre Dumnezeu.

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

Oare Pavel era crestin, cand spunea "pentru mine viata este Hristos si moartea un castig" (Filipeni 1,21)?! Da, un crestin asteapta moartea. Imi vei spune probabil ca Sfantul Pavel nu fugea de suferinta, ci dorea mult pe Hristos. Asa este. Prin asta vroiam doar sa'ti arat ca un crestin asteapta moartea, indiferent de motiv.

As fi ipocrit sa spun ca imi doresc sa traiesc aici, in suferinta si neajunsuri trupesti si sufletesti. Moartea este asteptata de cel care sufera, insa nu se roaga pentru ea si nici nu si'o grabeste.

Bunica are 84 de ani. Bucuria mea e sa mearga la Domnul, caci a fost un om tare minunat, ca si bunicul.

Niciodată, niciodată nu se va întâmpla asta. Nu vreau să folosesc cuvinte mari doar de dragul de a le spune, însă vreau să trăiesc şi să mor numai cu gândul la el. Mi-e atât de dor şi nu am nicio putere. Nimic... Consider că am iubit prea mult şi pentru asta am fost pedepsită. A fost peste mine şi peste puterile mele. Mereu, acum spun în gînd: iartă-mă!