Lucrul ziditor cere rabdare si multa lucrare. Noi ne-am obisnuit cu cel care provoaca stricaciune. Si cel din urma nu-i greu de indeplinit.

De multe ori imi spun ca trebuie sa-i privesc pe toti la fel si sa-i iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Dar ies din casa, si ma intorc dupa un timp tot cu mine. Acesta e lucrul cel mai greu pentru mine: sa ma intorc in casa, pe fiecare zi, cu un nou om in inima.

Am inceput sa adun cateva persoane in mine. Trebuie sa am grija ce fac, cum gandesc ca sa nu-i pierd pe cei adunati. Orice gand rau aduce furtuni in inima. Iar oamenii nu pot supravietui la nesfarsit in astfel de locuri.

Adevarata iubire
 

...cel mai greu sa uit ceea ce a fost rau si sa iubesc cu adevarat pe cel care m-a ranit/ma raneste; A IUBI asa cum Treimea Sfanta ne invata...a iubi jertifndu-ne...(Bunul Tata vede neputintele noastre si fiecaruia ne da doar cat putem duce).

Frumos spus. Este un lucru minunat deoarece de la a purta pe cineva in inima, pana la a-l purta in rugaciune, nu mai e decat un pas. Desigur, nu si pentru cei cu o inima pururi rugatoare. Ei nu mai au nevoie de acel pas, caci au aflat "odihna".

Pentru mine, [COLOR=darkred]cel mai greu lucru este sa iubesc[/COLOR], pana si pe cei mai apropiati, randuiti mie de Domnul.
Oricat as lupta cu mine, nu reusesc sa iubesc asa cum ar trebui, adica odihnitor, intru toate ale celui din fata mea.

Cel mai greu lucru este sa meditezi,sa-ti gasesti o liniste interioara totala. Adica sa nu te gandesti la nimic. Oare reusiti? Caci chiar si atunci tu te gandesti ca nu trebuie sa te gandesti la nimic!

Sa ne rugam sa avem inimi pururi rugatoare!

Tuturor cred ca ne este greu sa iubim cu adevarat...sa cerem IUBIRE, si sa credem ca am si primit-o si o vom avea!
"Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca sus in ceruri la Tatal Sfant El a pregatit o minune...El si noaptea are grija de noi" acestea sunt cuvintele fetitei mele care acum are 21 de ani, au fost scrise cand era in clasele mici...si fiindca ceva parca nu era bine spus...pentru mine cel mai greu este sa vad ca darurile primite de la Dumnezeu (copiii) se indeparteaza de EL...cred ca Iubirea am pierdut-o cand am pierdut si Iubirea copiilor...pentru ei, acum, este mai important altceva...nu-i deloc usor, dar Tatal ne da Iubire cand stie ca avem nevoie...macar un picut!
Sa incercam sa spunem cateva cuvinte pentru acei care se indeparteaza de EL, pentru cei pe care lumea ii ademeneste cu "stralucirile ei trecatoare" pentru copiii nostri care au nevoie de rugaciunile acelora care sunt in stare sa le ridice la ceruri!
Ma iertati!

Eu nici cind ma rog nu pot fi cu mintea numai la rugaciune adica sa trag o cortina in fata si sa fiu numai cu Dumnezeu, si nu stiu cum sa fac sa uit toate grijile vietii macar cind ma rog.

Cred ca cel mai greu lucru pentru mine e sa uit de gandurile rele, care ma bantuie de atatea ori intr-o zi.