Ma scuzati ca deschid un thread atat de vechi dar WOW!!!
Putem sa fim dumnezei prin har?Respectand Cuvantul Lui putem fi ca El?Sa inteleg ca sarpele nu a mintit...consumarea fructului oprit a avut drept consecinta faptul ca vom fi asemenea lui Dumnezeu.

Diavolul a amestecat adevarut cu minciuna, ceea ce este mai eficace decat minciuna pura.
Noi trebuia sa devenim ca Dumnezeu, era menirea omului, insa nu faca, ciu CU Dumnezeu. Diavolul i-a propus omului sa devina ca Dumnezeu insa fara El (departadu-se de voia Lui).

Daca nu il ascultam, indumnezeirea ramanea menirea noastra, insa pe o alta cale, mai directa. Insa asa, calea este mai ocolita.

ai grija prietene ca o dai in mormonism

Îndumnezeirea se refera la doua lucruri distincte:

1. Dobândirea virtutilor lui Dumnezeu, iubirea, smerenia.
2. Unirea cu energiile necreate ale lui Dumnezeu, unire prin care omul devine fara început si fara sfârsit, asemenea lui Dumnezeu, nemuritor. Dar aceasta unire nu devine o calitate inalienabila ci este un dar de care beneficiem doar atât timp cât ne da mila lui Dumnezeu.

Diavolul, cum ti-a spus si Fani, l-a mintit pe om ca poate dobândi aceste lucruri independent de Dumnezeu. Mândria, autonomismul e pacatul suprem. Fara Dumnezeu omul e praf si tarâna, numai daca se pogoara Dumnezeu la noi, la fiecare, putem dobândi eternitatea si fericirea.

Sfant Parinte este tot acela care te invata sa fii un bun crestin.

Tot omul prin care lucreaza Duhul Sfant devine un Sfant Parinte.

Sfant Parinte poate fi...
un vecin cu rugaciune neincetata,
o babuta de la lumanari cu chipul luminos,
un prieten cu dragoste jertfelnica,
un preot nevoitor si mangaietor de suflete.

Tot omul prin care Domnul ne vorbeste si ne indruma pasii (direct sau indirect) devine un Sfant Parinte pentru noi insine.

Denumirea generica de "Sfant Parinte" este atribuita parintilor celor sapte sinoade ecumenice. Aceste sapte Sinoade Ecumenice sunt cei sapte stalpi ai Bisericii Rasaritului, despre care a spus Duhul Sfant mai inainte : intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi, adica pe cele sapte Sinoade Ecumenice. Cele sapte Sinoade sunt stalpii iar Sfintii prin care a lucrat Dumnezeu la sinoade sunt "Parintii" credintei noastre.

Apoi prin faptele mari ale unor Sfinti ca Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Maxim Marturisitorul si multi altii, aceasta denumire de "Sfant Parinte" s-a extins in cuvantul crestinilor si la sfintii care au trait in vremuri mai apropiate de noi.

Ok...acum nu inteleg ce sunt "energiile necreate" :(

Crestinii ar fi bine sa nu foloseasca aceasta expresie pentru ca sa nu se confunde cu bioenergeticienii care pretind si ei ca lucreaza cu ,,energii necreate''. Ar fi bine sa se faca o distinctie clara intre energiile demonice si Darurile Preasfantului Duh. Caci altminteri, omul, cand aude de ,,energii necreate'' are aceeasi incredere in bioenergetician ca si in preot.

Scopul vietii crestine este dobandirea Sfantului Duh. Daca L-a dobandit pe Acesta, va observa singur cum ii ajuta Dumnezeu pe cei care fac voia Sa. Prin urmare, propun sa evitam expresia ,,energii necreate", desi acestea exista, numai ca sunt de doua feluri: divine si demonice. Energiile necreate divine sunt de fapt daruri ale Preasfantului Duh. Sa le numim asa si nu altfel.

Exista sfinti care au infaptuit astfel multe minuni. Sfanta Maria Egipteanca si Sfanta Teodora s-au rugat stand in aer, la o distanta apreciabila de pamant. Exista sfinti care au pus mainile pe bolnavi si acestia s-au vindecat. Sfantul Antonie cel mare a trecut Nilul urcandu-se pe un...crocodil de care in mod normal ar fitrebuit sa-i fie frica.

Vrajitorii din Egipt, pe vremea lui Moise au facut si ei o multime de minuni cu puterea celui rau. Nu e totuna daca dobandim vindecare cu ajutorul lui Dumnezeu sau daca in timp ce ne vindecam ne demonizam, pierzandu-ne astfel sufletul.

Eu asa am inteles din cele citite.

Mi-a placut mult un cuvant intalnit la parintele Rafael Noica - "hatrenie". Prin acest cuvant desemna intelepciunea care ia pacatul si-l face pe pacat sa se doboare cu pacatul, precum Mantuitorul nu cu viata a birut moartea, ci cu moartea a biruit moartea. Aceasta intelepciune este intalnita la Sfintii Parinti - cei care ne nasc si cresc pentru a deveni mostenitori ai raiului.

Sf. Grigorie de Nyssa s-a nascut in jurul anului 335 in Cezareea Capadociei. Inceputul educatiei a fost in cadrul familiei, apoi langa renumitul Libaniu. Grigorie a indragit Biserica si a ajuns chiar pana la rangul de citet in ierarhia inferioara. Pentru motive pe care nu le cunoastem bine, el s-a departat de Biserica, a devenit profesor de retorica si s-a casatorit. A profesat catva timp retorica, dar in urma mortii sotiei sale Teosebia, "cu adevarat sfanta si cu adevarat sotie de preot" si in urma indemnurilor fratelui sau Vasile si a prietenului sau Grigorie de Nazianz, s-a retras la manastirea intemeiata de fratele sau Vasile in Pont. A stat aici pana in 371, cand Sf. Vasile l-a ales episcop de Nyssa.
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/sf-grigorie-de-nyssa-81443.html