Fiecare om are bune si rele. La fel si parintii mei. Imi ador copilul si vreau ce e mai bine pt el iar eu cred ca cel mai bine pt orice copil este sa cresca impreuna cu parintii si sa isi viziteze bunicii si strabunicii. Ma gandesc insa ca daca eu le-as face asta parintilor mei, care de 9 luni se dedica trup si suflet copilului meu, l-as mania pe Dumnezeu si mai tarziu toate acestea se vor intoarce impotriva mea, facandu-mi si mie fiul meu la fel. In plus nu mi se pare corect, pt ca relatia noastra nu va fi mai buna sau mai rea daca noi mergem sau nu la parintii mei. Problema este doar la noi.

maya, hai sa fim serioase.....cum poate sa iti fie sila de oamenii care au dat viata persoanei pe care o iubesti si care nu ti-au facut nici un rau.....eu le gasesc doar pretexte. si sa ii fie sila, inseamna ca el nu are maturitatea de a vedea mai departe de egoismul sau. ai incercat si una si alta si toate caile posibile, n-a mers, ai divortat, asta e, nu esti nici prima si nici ultima, nu ai omorat pe nimeni, nu ai dat in cap la nimeni.....sa fim putin realiste, nu traim pe acest pamant ca sa facem pe plac marii majoritati....la urma urmei cine nu te place sa fie sanatos. m-am abtinut in a comenta fatza de mama lui, dar va ca si tu ai cam aceeasi impresie...esti tanara, nu cersi iubire de la cine nu te merita. ia viata in maini asa cum e ea, asuma-ti rolul de mama singura, el sper sa si-l asume pe cel de tata si mergi inainte. ai un copil de crescut, nu sta si iti otravi sufletul cu rautatile lor.
mult succes

Sincer si eu consider ca e un pretext pt ca daca eu o pot ierta pe mama lui care a venit martor la proces, unde eu am spus ca nu sunt de acord cu desfacerea casatoriei, iar ea a sustinut sus si tare ca trebuie sa ne despartim, nu inteleg de ce el ii uraste pe parintii mei, care pana una alta ii cresc copilul pt ca el in loc sa isi asume cresterea si educarea copilului lui, are timp de pus conditii stupide. Mi-a spus de nenumarate ori cat a suferit ca nu si-a avut tatal aproape, dar el face acelasi lucru. Spune ca o sa il viziteze si o sa fie de ajuns. Imi pare rau pentru copil pt ca mereu ma intreaba de ce el nu are o familie cum au prietenii lui si se roaga la Doamne Doamne ca inima lui tati sa se transforme din neagra in rosie, sa devina bun si sa fie cu amandoi.
Maine o sa vina sa il ia pentru prima data. Mi-e greu sa cred ca dupa 3 luni in care nu a venit sa il vada ( eu merg zilnic 250 km pt a fi seara de seara impreuna), baietelul meu o sa plece pentru 2 zile cu tatal lui, fara mine. Sincer o sa fie foarte greu pt mine pentru ca de 4 ani am fost seara de seara impreuna, dar nu il opresc sa nu se duca, pt ca e tatal lui.
Sper ca Dumnezeu sa aiba grija de noi si sa ne indrume pe calea cea buna pt puiul meu.

Parintii ar trebui sa-si vada de treaba lor, ei au trait bine mersi casnicia, si-au consumat-o facand diferite compromisuri si tolerand atatea, iar pe copii ii invata repede sa renunte. Pentru parinti, nici un ginere sau nici o nora nu este buna pentru odrasla lor, de parca ei s-ar casatori si nu fii acestora.
Copii care se lasa influientati de parinti sunt niste lasi, nu stiu ce vor si isi vor da seama de aceasta mult prea tarziu.

Acum eşti mămică, dar în viitor la fel vei gândi ?
 

Şi da şi nu !

Da copii cind dau de necaz se intorc la parinti.