sinceritatea hmmm! cand am fost prea sincera am avut o gramada de probleme. acum, cand mai omit unele lucruri sau le mai cosmetizez pt a nu rani am mustrari de constiinta.nu mai stiu cum e bine: cand sunt in apa, cand in foc.

Sa ai parte de probleme lumesti , dar sa fi sincera , draga Loredana , sa ramai astfel ! Ti-o spune cineva care are de suferit de pe urma sinceritatii , si mai ales de pe urma a gandirii ce se transmite in mod direct celorlalti , fara cosmetizari si fara a cauta sa dea bine publicului . Da , sa fim sinceri , chiar daca suparam sa evitam FATARNICIA si MINCIUNA ! Asta sunt , sa spui neancetat , si sa te rogi Bunului Dumnezeu sa-ti netezeasca calea ! Nu omului sa-i fi placut , nu lumescului sa te inchini , si sa nu-ti faci idoli din oameni , sa nu cauti modele doar pentru a le copia , ca de , asa da bine la public ! Sinceritatea , este bine placuta Lui , si asta conteaza cel mai mult , caci nu omul sau forumistul te va Mantui , ci Domnul !

Sinceritatea deseori raneste,uneori e obraznicie din partea noastra.

Sinceritatea fata de un parinte sau un invatator cred ca este opusa ascultarii,care e cea mai mare virtute.

Daca cineva apropiat,sau care iti este si superior ,te nedreptateste,asta nu inseamna ca trebuie sa fii "sincer " si sa-i spui vreo doua...
Dimpotriva ,sinceritatea aduce impotrivire fata de celalalt,chiar daca noi credem ca avem dreptate.
De asta si sfintii parinti spun de tacere ca este cea mai mare virtute,tocmai pentru a evita "sinceritatea".
Vad ca cei care au acris din experientele lor ,pe acest topic,au identificat neajunsurile pe care le-au avut de la atitudinile sincere.
Sinceritatea inseamna si judecata,il judecam pe celalalt,ne dorim sa reactioneze asa cum vrem noi....

Eu am avut un prieten,si nu am putut fi sincer cu el,sa-i spun neajunsurile ,pentru ca sunt sigur ca s-ar fi suparat.As fi dorit sa se comporte altfel,insa nu putem modifica noi acest lucru,chiar daca am fi dezarmant de sinceri.

Probabil ne dorim ca parintii sa se comporte altfel fata de noi,insa nu rezolvam asta daca suntem sinceri....

Singurul mod de a schimba lucrurile in bine si de a-i atrage pe ceilalti este de a lucra in tacere virtutea,si virtutea insasi ii va atrage pe ceilalti spre noi ,si se vor comporta asa cum ne-am fi dorit.

Daniel , dragă !
 

Te rog să-mi ierţi sinceritatea , dar să ţi minte : prietenie fără sinceritate , nu-i decât o mare amăgire , nu-i nimic până la urmă, un joc , un simplu joc periculos. Să fi sincer Omule !

Trebuie sa fii sincer pana la limita jignirii;daca prin sinceritate superi sau jignesti e mai bine fara.
A nu fi sincer nu presupune opusul,adica a fi mincinos,ci faptul de a nu spune orice si oricand.
E mai bine sa taci decat sa-ti exprimi parerea,e mai bine sa fii smerit decat sincer.
Prin sinceritate multi vor sa indrepte pe altii sau sa se indreptateasca pe ei insisi ,dar astfel cad in mandrie si judecata aproapelui.
Nu sunt de acord sa spui minciuni ,sau sa ascunzi adevarul atunci cand asta ar leza pe cineva,dar sa spui adevarul tau,cu orice pret ,mi se pare gresit.

Multi oameni isi regreta sinceritatea,spunand ca au suferit din cauza ei,ca s-au increzut prea mult in oameni etc

Sinceri pot fi numai sfintii,care ajungand la nepatimire,pot fi sinceri fara sa lezeze ,fara sa jigneasca.
Adevarul nostru ,pe care vrem sa-l rostim in sinceritatea noastra,nu este Adevarul...

Doar un om bun poate fi sincer,fara sa deranjeze...

Singura sinceritate buna este cea fata de noi insine,sa fim sinceri cu noi si sa ne dam seama ca suntem pacatosi,ca suntem nimic in fata lui Dumnezeu.

Sa nu fim sinceri cu altii,ci cu noi.

In primul rand fata de noi , caci altfel ne furam singuri caciula , dar a spune sa nu fi sincer fata de altii , mi se pare draga Daniel mult prea deplasat , ca sa nu-i spun altfel . Iti dau doar doua exemple in care sinceritatea este musai necesara : in relatia parinti-copii-parinti , si in relatia cu duhovnicul nostru ! Exemplele pot continua , dar ma opresc aici , pentru a nu sminti aiurea pe cei ce ne citesc , si care cred cat de cat in sinceritatea noastra , un minim necesar chiar daca suntem pe virtual ! Doamne ajuta !

Nici eu nu sustin afirmatia lui Daniel.As mai adauga ceva draga Cristi, pe langa ce ai spus tu si anume: un om care ii priveaza pe cei din jur de sinceritate ( adica ii minte) foarte greu va ajunge sa fie sincer cu el insusi.E mai greu sa fii sincer cu altii decat cu tine insuti. Pentru ca tie iti poti spune orice: te uiti in oglinda si poti sa-ti spui "mah pe langa ca sunt urat mai sunt si prost si invidios si etc etc", ca nu te aude nimeni, nu ranesti pe nimeni.Dar ca sa fii sincer cu cei din jur este si o mare responsabilitate. Una este sa servesti pe cineva cu apa dintr-un borcan vechi si nespalat bine de mustar si alta este sa-l servesti cu apa intr-un pahar stralucitor de curat asezat pe o tava frumoasa. Omul saracul bea apa ca ii este sete, dar in primul caz o inghite cu noduri si ii cade rau. Asa si cu sinceritatea.Trebuie sa fim sinceri cu altii intotdeauna. Dar sinceritatea noastra exprimata fara iubire si fara bunatate ci doar cu superioritate sau repros, s-ar putea deseori sa spintece in loc sa vindece..Si eu din pacate am mult de lucru la acest capitol. Deseori sinceritatea mea e ca o lovitura cu barda....

Cuvintele sincere nu sunt intotdeauna elegante iar cuvintele elegante nu sunt intotdeauna sincere.
In primul caz, am putea rani pe altii dar ca sa nu se intample asta, e nevoie de iubire, bunatate si sa nu cumva sa ne dam aere de superioritate (asa cum zici).
In al doilea caz, ne ranim pe noi insine, prin ipocrizie si duplicitate.

Adevarat , adevarat spui tu , caci e nevoie si aici de mult tact si rabdare , dar una este in a grai teoretic , si alta e situatia din teren . Suntem de multe ori pripiti si rautaciosi in judecatile noastre , chiar si atunci cand suntem sinceri ! Renuntam la sinceritate pentru a nu strica relatii , pentru a nu ne sifona imaginea , pentru a minti cu eleganta , intr o societate care are ca drept principii minciuna , lacomia , trufia , desfraul si alte cele ! A fi sincer e un act de curaj , e un risc , e o nebunie de multe ori , dar cred ca nu trebuie sa renuntam la sinceritate , si mai ales sa spunem cu atata dezinvoltura, ca nu trebuie sa fim sinceri cu cei din jurul nostru.