Sunt o multime de exemple de limba de lemn in Biserica.
Va recomand articolul lui Radu Preda despre asta si altele asemanatoare, este pe sit.
Limba de lemn este asa cum a descris-o Costel, si apare cand cineva vorbeste cu raspunsuri prefabricate la intrebarile altora, de ex. Poate expresiile folosite nu sunt la origine de "lemn", ci vii, in general sunt, dar limba este un instrument care are nevoie de duh ca sa traiasca. Nu exista expresii sfinte prin ele insele.

[quote=Anca-Miha;148673]"Limba de lemn" e mai degraba expresia lipsei de intelegere a auditoriului... Niciodata versetele din biblie, sau scrierile Sfintilor Parinti, sau alte scrieri inspirate din acestea, nu se vor transforma in "limba de lemn", daca vor fi intelese; dar ele sunt "limba de lemn" pentru cei, care nu le inteleg sau nu le acorda toata atentia necesara. Parerea mea....


Perfect de acord! Cred ca acesta este raspunsul corect. E o problema de receptor, nu de emitator.

http://www.crestinortodox.ro/editori...sului-teologic

Este articolul asta vorbeam. L-am citit mai demult si mi s-a parut foarte interesant.
Din pacate cred ca insasi limba bibliei si a parintilor se poate transforma in limba de lemn. Nimic din ce e omenesc nu este incoruptibil. Putem folosi orice in mod mecanic si gresit.

Cand spunem "limba de lemn" [COLOR=darkred]nu jignim in nici un fel lemnul[/COLOR], ci spunem doar ca nobletea limbii, ca ceva ce este cu mult superior naturii vegetale, este coborata la nivelul unei plante, la nivelul unei materii lemnoase, inferioara nobletei persoanei umane.

Problema aceasta a numelui folosit, mi se pare una secundara si irelevanta. Fie ea limba "de lemn", "de plastic", sau oricum am numi-o, in esenta ramane aceeasi, o trista realitate.

Cheia rezolvarii problemei o avem fiecare dintre noi, deoarece cuvantul poate via sau muri prin noi. Nu stim oare ca la Judecata vom da seama pentru orice cuvant rostit in desert? Daca prin "desert" intelegem lipsit de miez, de consistenta, de esenta, atunci cuvintele Scripturii se refera si la asa numita "limba de lemn".

Ar fi absurd sa afirm ca limba de lemn in Biserica este inexistenta. Mai mult, traim vremea cand in Biserica, "limba de lemn" pare ca a luat locul "cuvantului cu putere multa".

Exact, asta am vrut si eu sa spun mai sus! Daca si numele lui Dumnezeu il putem lua in desert, apoi orice cuvant din teologie il putem lua, transformandu-l in cuvant mort. Trist, dar adevarat.
'cuvantul poate via sau muri prin noi', ce bine zis!

In ce conditii? Asa cum scrie si autorul articolului, Radu Preda, lumea apostaziata, lipsita de intelegerea discursului religios, poate percepe tot ceea ce e legat de Dumnezeu, ca fiind limba de lemn, adica neinteleasa. Deci, inca odata, este o lipsa a receptorului.

Dar si discursul religios poate fi imbunatatit, daca din simplu discurs el se transforma in rugaciune; intelectului trebuie sa i se alature inima.
Tinta articolului este mai ales lumea vestica apostaziata, care traieste numai partea materiala a lumii, lipsindu-se fara sa stie de jumatatea nevazuta, cea spirituala, care e legata de Dumnezeu.

Este lumea in care traim, si tu, si eu. Nu putem si nu ar fi crestineste sa ne izolam intr-un turn de fildes.
Ei bine, lumea asta rea si apostaziata cum este, adica oamenii, ca de ei vorbim, au nevoie de dragostea noastra si de cuvintele noastre VII, nu de formule pe care nu le pot intelege cu educatia lor de acum. daca ei, nestiind mai bine, ne pun intrebari ce provin din spiritul deformat al lumii de azi, iar noi le raspundem cu formule din Biblie si sf. parinti, fara sa tinem seama de ''receptor' si de bruiajele inevitabile ale culturii de azi, fara sa incercam sa le explicam pe intelesul lor actual, problema nu este doar de receptor ci si de emitator.. Si mai ales daca le raspundem acru si fara dragoste. Atunci cuvintele pot fi ele cat de corecte, tot de lemn este limbajul nostru.

Da, asa este, pentru ca acum oamenii nu mai marturisesc, ci vorbesc.
Nu limbajul este de lemn, ci inimile noastre sunt de lemn, ai celor care vorbim de parca am fi Sfinti Parinti la Sinoadele Ecumenice, nu bieti cersetori ai mantuirii.

Da-ne, Doamne, inima de carne!

Bine spus. Nu intamplator in cadrul acestui avant comunicational prilejuit de tehnologia de care dispunem astazi, paradoxal, suferim de o criza a comunicarii. Suntem niste "robotei" transmitatori de informatii, prea grabiti pentru a mai pune si suflet in cuvinte.