În prealabil postat de mirelat (Post 149624)

eu cred ca si animalele au un sufletel al lor, si am citit undeva ca ele nu vor fi judecate, ca oamenii, ci vor fi toate in Rai. :25:

În prealabil postat de georgeval (Post 149816)

Cu siguranta ca aniimalele au un suflet. In primele secole, prin suflet se desemna viata. Aceasta putea fi rationala sau irationala, de aceea pentru sufletul omenesc se folosea notiunea de suflet rational, iar in cazul animalelor de suflet irational. Spre deosebire de sufletul omenesc, sufletul animalelor dispare in urma mortii- Sfantul Grigorie Palama. Nu putem vorbi despre o nemurire a sufletului animalului.

În prealabil postat de giovaninnaa (Post 149859)

eu am avut doi caini care mi-au murit. amandoi cancer. pe primul l-am lasat sa moara cand a fost sa fie, dar s-a chinuit mult, a fost tare urat si pentru el si pentru noi. atunci am considerat ca nu noi i-am dat viata, deci nu noi avem dreptul sa i-o luam. la al doilea caine - o catzea, tot cancer tot la ficat, dar in seara celei de-a treia zi de suferinta grea, cand am stiut clar ca nu se mai poate face nimic, ca nu facem decat sa o chinuim, dupa ce ne-am consultat si cu preotul nostru duhovnic, am decis sa ii faca doctorul ultima injectie, ca sa nu se mai chinuie.

am inteles ca si animalele au suflet, dar nu ca oamenii, un altfel de suflet, spunea cineva aici, unul rational.

mie imi place sa cred ca au un rai al lor, unde cei doi caini ai mei alearga acum impreuna si se joaca si sunt fericiti si frumosi asa cum i-am stiut noi, si cum ne-au incantat noua vietile.

În prealabil postat de georgeval (Post 149816)

Spre deosebire de sufletul omenesc, sufletul animalelor dispare in urma mortii- Sfantul Grigorie Palama. Nu putem vorbi despre o nemurire a sufletului animalului.

În prealabil postat de mirelat (Post 150072)

asa o fi, teoretic... practic, ramane de vazut. :25:in Sfanta Scriptura scrie ca Hristos Domnul a zis "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri..." . ei bine, in coltisorul meu de Rai, daca da Domnul sa ajung si eu acolo, as vrea sa fie si caini si pisici si flori si pomi, adica exact ca aici, doar ca "un pic mai perfect"! :3:

În prealabil postat de LOREDANAPOPESCU (Post 149557)

Buna seara! Sunt noua pe acest forum.sper ca voi gasi aici oameni intelegatori care imi vor da niste raspunsuri pertinente.sunt intr-o mare dilema.am gasit pe strada acum 3 zile o pisicuta care se tara in fata mea.mergea cu labutele din fata iar pe cele din spate le tara ca pe un pachet,de parca n-ar fi facut parte din corpul ei.am ramas stupefiata de acea imagine,uitand si de ce plecasem de fapt de acasa.am luat pisicuta si am alergat prin ploaie catre un medic veterinar plangand si vorbind continuu cu ea ca sa o linistesc.acolo mi-a spus ca are coloana rupta si ca nu se mai poate face nimic pentru ea,decat sa o eutanasieze ca sa o scape de dureri.cand am auzit asta,am inceput pur si simplu sa plang groaznic de tare fara sa ma mai gandesc ca se uita lumea la mine.ma durea inima,tot corpul.ma vedeam mica si fara putere ca sa fac ceva pentru biata pisicuta.vazandu-ma in halul ala de disperata,doctorita mi-a zis sa o iau acasa intr-o cutie si sa-i dau sa manance cate putin si,ca, daca o sa faca pipi si caca normal,o sa-si revina,iar daca o sa se umfle ca un balon,inseamna ca nu se mai poate face nimic.am plecat acasa cu pisicuta.eram ca o drogata la fata.ma gandeam continuu cum sa fac sa o salvez.am ajuns acasa,am inceput sa-i dau sa manance,la un moment dat chiar torcea si se spala pe labute.am urmarit-o o zi,a mancat de mancat.....dar...exact cum a zis doctorita....s-a umflat ca un balon si a inceput sa faca pipi pe ea fara sa controleze asta.terminata de durere,am dus pisica la veterinar din nou si acolo mi-a dat verdictul.mi-a spus ca nu-si mai revine,ca nu mai traieste decat max 2 zile,ca incet incet organele interne nu-i vor mai functiona...si mi-a spus ca nu are efectiv ce sa-i faca.terminata de durere am acceptat eutanasierea.mangaiam pisicuta si urlam efectiv.i-am spus ca va fi fericita,ca se va juca acolo sus cu toate pisicutele mele care nu mai sunt.sunt impietrita de durere de atunci.nu-mi mai revin.si de la serviciu am plecat pentru ca mi-a fost ingrozitor de rau.este prima data cand am acceptat eutanasia.nu m-am gandit niciodata ca voi fi pusa intr-o asemenea postura.sunt ingrozita de durere.si acum vin si va-ntreb,este bine ce am facut?accepta biserica ortodoxa ce am facut eu? Am facut pacat? Astept raspunsuri sincere si va rog, nu ma judecati aspru.sunt o mare iubitoare de animale.nu am facut niciodata rau animalelor,ba chiar am si acasa caini si pisici si sunt foarte fericiti si iubiti.va multumesc anticipat.

În prealabil postat de georgeval (Post 149816)

Spre deosebire de sufletul omenesc, sufletul animalelor dispare in urma mortii- Sfantul Grigorie Palama. Nu putem vorbi despre o nemurire a sufletului animalului.

În prealabil postat de sophia (Post 149785)

Eu iubesc animalele mult.
Nu sunt adepta eutanasiei nici la oameni si nici la animale.

În prealabil postat de heaven (Post 150158)

Din pacate nu pot fi de acord,cu tot respectul,desi nu cred ca este cazul sa intram intr-o filozofie pe aceasta tema.