Forum Crestin Ortodox - Grija lui Dumnezeu pentru noi

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Grija lui Dumnezeu pentru noi (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6633)

Citat:

În prealabil postat de giovaninnaa (Post 149731)

Dragii mei, pentru mine, dar si pentru altii, as vrea sa va intreb ceva: Pentru un crestin, este corect sa spunem ca ORICE ni se intampla, bun, rau, ne convine, nu ne convine, este de fapt cel mai bine pentru noi la momentul respectiv? Este corect sa consideram ca Dumnezeu are atita grija si dragoste pentru noi, incat ne da ce e mai bine sau mai bun pentru noi, chiar daca noua nu ne convine, chiar daca nu e pe placul nostru, chiar daca sunt incercari, greutati, momente, intamplari, situatii, neplacute, grele?

Ma gandesc sa lamurim aspectele aici, la modul acesta, pentru ca ma gandesc ca poate daca spunem lucrurile negru pe alb aici, asa, la obiect, va fi mai usor pentru multi sa ne lasam in grija lui Dumnezeu, si vom suferi mai putin pentru diferite lucruri care ni se intampla.

Vreau sa va mai spun ca eu acum sunt intr-o situatie neplacuta, care ma doare, nu imi convine absolut nimic, ma macina INSA gandul ca de fapt probabil este cel mai bine pentru mine ASA, pentru ca Dumnezeu ma iubeste si imi da ceea ce este mai bine pentru mine, gandul acesta ma ajuta mult, si chiar imi ridica povara de pe suflet, si imi trece de suparare si de suferinta.

Asa este cel mai bine este sa ne lasam in grija Sa, sa incercam sa ne rugam neincetat spre a ne putea bucura neincetat...noua ne lipseste Bucuria Rugaciunii, spune Parintele meu duhovnic.

Uneori propriile dorinte ne orbesc. Uneori, prin neindeplinirea dorintelor noastre celor mai arzatoare, Dumnezeu ne face un mare bine, pe care initial il vedem doar ca suferinta, dar mai tarziu, daca suntem norocosi, intelegem de la ce catastrofa ne-a salvat prin neindeplinirea acestor dorinte (propria experienta). Dumnezeu ne iubeste mult mai mult decat ne iubim noi pe noi insine si trebuie sa avem incredere deplina in el ca stie ce e mai bine pentru noi chiar si atunci cand noi suntem de alta parere.

Acum nu vezi decat suferinta prin care treci, dar poate mai tarziu ai sa vezi si restul, care erau alternativele etc.

Roaga-te!

Uneori, caut sa fac deosebire intre un lucru voit de Dumnezeu si unul ingaduit de El.

Cu toate acestea, simt ca nu este bine aceasta impartire, caci ar duce la o oarecare intelegere gresita a intamplarilor ingaduite de Domnul. S'ar putea intelege ca cele ingaduite sunt "un rau acceptat in sine". Cand de fapt nu este asa, caci orice lucru (catusi de rau ar parea) nu este ingaduit daca din el nu iese un bine cel putin de aceeasi masura, daca nu mai mare. Chiar si cand un om moare, Domnul stie de ce a ingaduit moartea lui si pentru ce. Poate ar fi cazut mai rau acela, iar prin moartea aceluia, multi altii se vor fi indreptat.

Sa nu cautam a intelege caile lui Dumnezeu, caci minunate sunt lucrurile Lui si nepatrunsa judecatile Lui.

Tot ce trebuie sa facem e sa ne lasam in voia lui Dumnezeu.
Este greu, insa totul va deveni mai apoi usor.

Mi se tot spune: "Omoara'ti ratiunea." Nu ca ar fi rea sau ca m'ar impiedica de la o viata duhovniceasca, ci pentru ca este prea mult folosita, ajungand sa fie bagata tot timpul si acolo unde doar credinta are voie sa intre si sa cerceteze, sa simta Tainele.

Asa este, de multe ori ni se par nebune caile Domnului, uneori imposibil de urmat. Dar cele descoperite, daca sunt implinite aduc numai bucurie.

Cand suntem pusi in dilema: pe ce cale sa o iau in viata, e bine sa-i cerem lui Dumnezeu sa-i dea duhovnicului raspuns la ce trebuie facut si ce trebuie respins.

Este foarte greu sa intelegem ca printr-un rau care se abate asupra noastra- ingaduit de Dumnezeu- a fost o intentie buna a Lui. Insa daca citim Patericul vom observa ca sunt Parinti care recomada ucenicilor sa ceara de la Dumenezeu incercare- pentru ca din acestea vine desavarsirea.

Merg la examen foarte slab pregatit, mi se invart cuvintele in cap, fara nici o noima. Ma asez, aud subiectele, le scris, apoi iau ciorna. Cuvant dupa cuvant, toate ideile imi vin in ordine cronologica si cu lux de amanunt. Le transcriu pe foaie. In total, opt pagini. "Doamne, ajuta'ma sa fiu la buget." Astept trei zile, cu emotie si nerabdare. Rezultatele... buget, si inca un loc de o cifra.

Cum sa nu simt in asta lucrarea si purtarea de grija a lui Dumnezeu?!
La cat de putin invatasem (abia atinsesem toate subiectele in masura egala) a fost o minune mintea limpede si ideile nascute in ea.