Trupul zidit initial era fara viata, el era practic doar "o forma de lut", el nu exista ca fiinta, ci era doar o forma de om. Abia dupa ce Dumnezeu i-a dat sufletul, omul a devenit "fiinta vie" deci a existat cu adevarat om viu trup si suflet. Practic nu poti numi om decat combinatia trup+suflet. Separarea lor este doar o anomalie (moartea) in normalitatea lucrurilor.

Asa este si acum, cand un copil se zamisleste (in momentul cand spermatozoidul fecundeaza ovulul) in acel moment magic, omul ia fiinta (trup + suflet) si incepe sa traiasca ca entitate. Practic nu poti numi om cele doua celule inainte de a se uni, asa cum nu poti numi om nici "forma de om" pe care Dumnezeu a facut-o initial din tarana.

GENEZA 2,7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Sensul acestui verset il poti citi asa:

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut o forma umanoida şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

De acord.

Aseara a fost la B1, pentru a nu stiu cata oara in reluare la Nasul, emisiunea "Hristos S-a inaltat! Noi ce facem?" in care Sorin Dumitrescu ne explica iconografia, chestiuni delicate de teologie si nu numai.

Si era vorba despre reprezentarea Treimii in icoana, ca o fiinta care are trei fetze. Atunci il intreaba pe moderator: oare Adam si Eva, ce crezi, ar putea fi pictati ca o fiinta cu doua capete? Si zice tot el: da, pentru ca initial Adam si Eva au fost creati impreuna, uniti, nedespartiti; in unele icoane il gasim reprezentat pe Adam in pozitie dormind intins jos,in momentul in care Dumnezeu o creaza pe Eva din coasta lui, iar Eva in pozitie oblica, o parte fiind Adam si cealalte parte fiind ea, Eva. Si mai spunea ca in momentul caderii in pacat, cei doi s-au despartit si separarea i-a diferentiat si fizic, si morfologic, si spiritual samd.

Ce parere aveti de aceasta interpretare androgina a creatiei omului? Oare nu contravine versetelor din capitolul 2:

"Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."

Este genial Sorin Dumitresc- un adevart teolog pentru mine. Apropo, de aceasta unitate primordiala, am citit in Morala crestina a lui Georgios Mantzaridis o traducere interesanta a versetului din Facere 1,26.:"" Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, si [ei] sa stapaneasca..." Dumnezeu Cel Unul foloseste numarul plural "sa facem", dar si pentru omul cel unul se foloseste, iarasi, pluralu : "[ei ] sa stapaneasca", iata cum chipul Treimii se reflecta in om, cei doi erau una.

Am vazut si eu emisiunea si intr-adevar Sori Dumitrescu e genial (l-am mai vazut si in alte emisiuni).

Ceea ce afirma el nu contravine deloc versetelor metionate de Florin-Ionut. Faptul ca barbatul si femeia tind unul catre altul, spre a trai impreuna si a alcatui un singur "om" nu arata decat tendinta omului de a se indrepta catre Dumnezeu. Nu inteleg exact ce anume ti se pare tie neclar? mie mi se pare limpede.

Am citi recent un articol despre creatie, in care era reluata exact ideea descrisa de georgeval, cum ca de fapt Adam si Eva au fost creati amandoi deodata, omul creat de Dumnezeu era de fapt Adam-Eva, prin actul separarii coastei, si deci a Evei din Adam, Dumnezeu a despartit fiinta initiala in doua fiinte, pentru ca a vazut ca "nu e bine sa fie omul singur". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat in felul acesta dialogul. Articolul este foarte interesant, daca vreti sa il cititi, http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...at-si-o-femeie

Dumnezeu nu a "pus" sufletul ci l-a creat.
Zice Sfantul Ioan Damaschinul ca nu se inteleg literar cele spuse despre Dumnezeu.
Dumnezeu creaza sufletele tuturor oamenilor.
Sufletele oamenilor sunt create la fel cu ingerii.

Totul este pus sub semnul Creaţiei, deci toate sunt create.

Imi doresc sa primesc in suflet lumina dumnezeiasca, cea nemarginita, sa pot iubi lumea intreaga cu bune si rele.In rugaciune, inima-mi sa izvorasca lacrimi de bucurie, sa simt in permanenta dorul dupa Dumnezeu,sa nu-mi mai fie teama de nimic.Dar sufletul meu este neputincios, cu frica mare,sta spanzurat deasupra prapastiei unde arde focul cel vesnic.Si timpul trece si din toate partile se aprind ispite de tot felul.

Originea sufletelor urmasilor lui Adam depaseste orice experienta omeneasca ramanand o taina cunoscuta numai de Dumnezeu. Cu privire la aceasta exista trei ipoteze:

Preexistentialismul sustine ca sufletele oamenilor au fost create toate deodata, la inceput, si pacatuind ele in starea de preexistenta au fost asezate apoi in trupuri.

Traducianismul invata ca sufletul urmasilor provine din sufletele parintilor, ca rasadurile plantelor, sau cum trupurile se nasc din cele ale parintilor, fie prin desprindere, fie printr-o putere creatoare cu care sufletele parintilor sunt inzestrate de Dumnezeu.

Creationismul marturiseste ca fiecare individ isi primeste sufletul prin creatie nemijlocita de la Dumnezeu, nu de la parinti. Prin aceasta se afirma distinctia sufletului ca principiu deosebit de trup.

Cel mai apropiat de invatatura Bisericii este creationismul, insa si acesta intampina o mare greutate atunci cand trebuie sa explice transmiterea pacatului stramosesc.

Sufletul omenex este asa de complicat ca numai Dumnezeu CREATORUL stie exact cum functioneaza.

Da ne-a lasat si pe noi sa vedem cum functioneaza, pe gaura cheii, dandu-ne Scriptura.