Aceea este icoana "Scara Raiului" aflata la Man. Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Ai auzit de Sfantul Ioan Scararul? Multi sfinti are Dumnezeu, atat barbati cat si femei. Cat despre cei pictati in icoana, ramane la latitudinea fiecaruia daca vrea sa cerceteze carui sex apartin.

@Noesissa - cel putin pe siteul asta vad zilnic multi oameni care isi pun aceleasi intrebari legate de rolul omului pe pamant, de iubire, casatorie, copii, femeie, barbat, etc.
Suntem aici ca sa discutam si sa na sfatuim si venim fiecare cu idei si opinii.
Nu inseamna ca daca unul a spus ceva, aia luam de buna. La unul se potriveste, la altul nu.
Nu mai departe de aceasta sectiune a forumului exista trei fire de scutie f.serioase deschis de oameni care au probleme si se intreaba: cum sa faca sa se casatoreasca, sa-si gaseasca alesul, de problema copiilor.
Ceea ce vrem noi este sa aflam raspunsuri la dilemele noastre, la de ce-urile si cum-urile noastre.
Si problema este ca intrebarile pe care le punem aici nu trebuie sa ramana numai la faza teoretica, adica sa vorbim ca sa n-adormim, ci ca sa si putem aplica ceva in viata.
Daca vine unul si-ti raspunde sec: da ce-ti trebuie sa te mariti, ca doar poti si fara, sau ce-ti trebuie copii ca poti si fara, vezi ca sunt altii pe lume, nu a ajutat chiar cu nimic, ci chiar este o lipsa de consideratie fata de acel om.
Omul asteapta un raspuns concret, care sa-l ajute macar sufleteste, daca nu si practic.
Asa si voi aici veniti cu tot felul de teorii de genul omul nu trebuie sa aibe copii, femeia nu trebuie numai sa aibe copi. Zdrang.
Mai intai ca teoria asta cu menirea femeiii este sa faca prunci si sa gateasca nu este de la mine.
In Scripturi asa se spune: locul femeii este la copii, sa fie supusa si sa taca. Barbatul e capul, face biserici, preoteste, munceste, etc. Asa spun si Af.Parinti, mari calugari si duhovnici.
Si alte multe carti spun la fel.
Si pe acest forum se propovaduieste la fel. Numai ca s-a omis un amanunt: unde este locul femeii care nu poate avea copii, care nu poate avea familie.
Acest gol vreau eu sa-l umplem aici.
Pentru ca eu am convingerea ca Dumnezeu nu ne lasa intamplator asa, ca avem si noi un rol si un loc, dar nu stim care.
Si cum am mai spus, este greu sa ni-l gasim:
1. greu de gasit alesul, pentru multe femei
2. f. greu de adoptat copii (legi complicate) sau de ingrijit de altii straini (cine da in grija copii unui care n-are, sau nu are o profesie in acest sens?)
3. de facut ceva prin/pe langa biserica pentru oameni (da cine te lasa)

Uite ca exemplu eu am incercat multe pentru problemele mele si m-am luptat. In multe n-am reusit din cauza lipsei de intelegere a omaneilor poate.
Am vrut sa ajut privat mame cu copii, am vrut sa botez, am vrut sa deschid o gradinita/scoala, sa fac ceva pe langa biserica. M-am lovit numai de "nu se poate", sau "da de ce trebuie". Ceva am reusit, legat de batrani bolnavi, dar nu ma laud aici.
Si atunci mi-am pus problema: Bun, poate nici asta nu trebuie sa fac. Atunci ce? Ce vrea Dumnezeu de la mine sa fac?
Asta nu pricep inca si de asta intreb. Si mai sunt oameni in asemenea situatii.
Am multe cunostinte (fete) care nu s-au maritat, n-au gasit pereche.
Sigur ca au o profesie si o viata, dar au si un gol in suflet si in casa.
Mai ales cand te gandesti ca vei sfarsi singur intr-un azil, sau cine stie cum.

Si nu toti vor la manastire.

Parintele Arsenie Papacioc spune: "Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru EL". "Daca ar sti oamenii cat de mult ne iubeste Dumnezeu". "Cel mai pretios dar este timpul". "Omul trebuie sa fie prezent cat mai permanent, daca se poate in fiecare clipa". "Dumnezeu vine in inima omului, care este imparatia lui Dumnezeu, dar trebuie sa fie si primit, ca sa aduca limpezirea".

Aceasta partasie favorizata de Dumnezeu duce pe om si prin necazuri. Care sunt cu atat mai mari cu cat omul cauta un rost adevarat, adica din cele date de Dumnezeu oamenilor, dar de fapt nu renunta la ale sale, care il tin departe, adica il impiedica sa inteleaga. Singura rezolvare este deschiderea inimii totala in rugaciune. Expresia cea mai simpla este "desertarea inimii" sau "Doamne stiu ca vrei sa fiu mai aproape de Tine , dar nu inteleg cum. Sunt gata sa las dorintele mele. Spune-mi ce sa fac". Primele luminari in inima se dau asupra pacatelor ce ar trebui parasite, si a egoismului care impiedica faptele bune ca firesti sufletului pentru care Dumnezeu conteaza.

Daca esti gata sa implinesti schimbarile in scopurile pe care le ai, vine o limpezire, si puterea de a nu mai suferi pentru neimplinirile vechi, altfel vine un zbucium si multe piedici, chiar si pentru ce pare bun.

Te rog sa ma ierti, si eu am "zdranganit" incercand sa raspund. Cel mai practic este sa iti doresti o iubire de la Dumnezeu intre tine si sotul tau. El iti este dat cel mai aproape. Poate un prim pas ar fi sa te rogi ca limpezirile sa vina doar prin sotul tau pentru amandoi, ca sa va uneasca tot mai mult.

Rostul femeii nu este de a avea copii ci ca si la barbat, de a fi fericita iar faptul ca multe femei nu reusesc sa desparta fericirea de faptul de a avea copii e din pricina împatimirii si confuziei. Fiindca si constiinta maternitatii este o împatimire, omul nu e ontologic barbat si femeie ci dezvolta o constiinta de gen ca urmare a experientelor de care a avut parte.

De asemeni frica sociala de a nu fi feminine le limiteaza pe multe femei de la o viata mai profunda.

Totusi, ni se spune in Biblie ca femeia se va mantui prin nastere de prunci.
Si ni se spune in Biserica ca femeia are alt rol de indeplinit, de a fi mama, si de asta nu poate fi preot (printre altele).
Asta o necajeste pe Sophia. Eu o inteleg, desi cred ca exista solutii la problema ei, la care i-au raspuns altii (cristina, neosisaa..) deja foarte frumos mai sus.

A spune ca ontologic suntem fara gen este si adevarat si fals in acelasi timp: este adevarat pt ca faptul ca suntem oameni primeaza, avem aceeasi natura umana, insa este fals pentru ca Dumnezeu ne-a facut femeie si barbat, si nu se spune nicaieri ca nu vom ramane cu unele caracteristici de gen si in Imparatie. Se spune ca in Hristos nu este barbat si femeie, da, in sensul ca ei sunt egali in fata lui Hristos si ca umanitatea primeaza, spune sf. Maxim ca este una din despartirile care vor fi unite, dar nu este clar daca aceasta unire va fi chiar o contopire, o desfiintare a diferentei (s-ar putea sa fie, da), asa cum nici diferenta dintre creat si necreat nu va fi desfiintata.

Oricum, nu ni se cere NOUA sa devenim mai putin femei si barbati ca sa ne indumnezeim.
In general in biserica ni se spune sa fim femei si barbati, nu sa ne stergem diferentele de gen. Nu sunt de acord cu ideea asta. Sigur ca mai intai trebuie sa fim oameni, dar fiind oameni nu trebuie sa ne stergem diferentele de gen, tot asa cum nu ne stergem nici diferentemle de personalitate prin indumnezeire, ci devenim si mai personali.

Si tot Biblia spune ca e mai bine sa nu se casatoreasca omul. Încearca sa vezi rostul Bibliei fara a o absolutiza.
Nu acesta e rostul pentru care nu poate fi preot (vezi aici).

Suntem facuti barbati si femei doar trupeste de catre Dumnezeu, constiinta de gen ne-o formam singuri. Si ramanem cu aceasta constiinta fiindca e parte din memoria, identitatea noastra, asa cum nu putem fi altceva decat romani.

Nu cred ca in Biserica ni se spune nici sa ne straduim sa stergem diferentele de gen nici sa le cultivam. Sunt niste randuieli rezervate fiecarui gen dar asta e ceva diferit de cultivarea feminitatii/masculinitatii.

[COLOR=Red]Aceasta cugetare trebuie luata ca o parere[/COLOR], si voi incerca sa arat ca este [COLOR=Red]daunatoare[/COLOR], dar mai ales nedreapta fata de Dumnezeu si de scopurile Lui care nu pot fi decat de inaltare, si deci formulari ca aceasta [COLOR=Red]"decat romani"[/COLOR], care coboara rostul neamului la judecata obsteasca, este daunatoare

si la fel formularea [COLOR=Red]"doar trupeste"[/COLOR] este daunatoare pentru ca trimite la separatia dintre trup si suflet, adica la spiritualismul gnostic, spre Platon, spre Origen, subliniind importanta mai mare a sufletului, ceea ce este adevarat, dar pe planul individului, adica inainte de mantuire, pe cand prin trecerea la persoana, desi se cauta mantuirea SUFLETULUI, totusi OMUL intreg trup si suflet, si alte insusiri adaugate prin constiinta, virtuti divine, spre formarea Omului nou, creatie noua, prin Hristos, Al doilea Adam,

deci Omul intreg este cel important, Omul ca persoana cauta mantuirea sufletului sau, si a trupului sau in egala masura, dupa modelul treimic. De aceea in descrierea structurii omului, fara a renunta la dihotomie, devin prioritare descrierile treimice, specifice mantuirii(ex: minte, ratiune, simtire; sau minte ,inima ,vointa).

(de aceea se cheama obsteasca , pentru ca neamul este mai important pentru Dumnezeu decat individul, la judecata, adica la trecerea spre mantuirea deplina, unde se schimba raportul pentru ca omul devine persoana , adica asemenea cu Dumnezeul Treime, in loc de individ),

si daca extindem si spunem "decat familia", iarasi coboram rostul familiei , care este mai important, tot la judecata obsteasca, decat al femeii, sau barbatului, luati separat, dar rostul de femeie si de barbat si de copil, ca si cel de individ, sunt foarte importante la judecata particulara.

Familia , insa are un rol foarte important in mantuire, anume de a arata pentru majoritatea oamenilor, cum poate fi traita de catre oameni relatia dintre persoanele Sfintei Treimi, spre cea mai inalta virtute, dragostea divina.

Familia este prima veriga, cea mai de jos, dintr-un lant de modele treimice, pe care il regasim si intre episcop, preot , si diacon, pentru slujirile bisericesti, sau pentru preot, nas si fin, in nasterea in Imparatie daruita la Botez.

Mai intai ca in Biblie nu se spune sa ne te casatoresti, au ca nu e bine. Se spune ca fiecare sa faca dupa cum poate. Mai bine asa decat sa ramana singur si sa traiasca in pacat.
Pe urma problema cu femeia si barbatul este de-a dreptul derutanta. Am citit link-ul pus de Traditie.
Ba e, ba nu e. Ba este egala femeia cu barbatul si nu sunt deosebir, ba nu este, ca trebuie sa faca copii, ca barbtul are nu stiu ce harisma speciala.
Nimeni nu vorbeste clar. Cert este numai ca in ortodoxie (si catolicism) femeia nu are voie sa fie hirotonita. Ma rog, nu contest de fapt si nu-mi doresc.
Ni se cere clar sa facem diferenta intre femeie si barbat, in biserica: tinuta, locul in biserica, atributii, nu e voie in altar, etc.
Dar nimeni nu spune si revin la intrebarea mea, la ce sunt bune, din punct de vdeder social si religios, femeile necasatorite si cele fara copii.
Se mai si spune ca femeia se ca mantui numai prin nastere de prunci. Atunci cele care nu nasc, nici nu se vor mantui. De ce ne-a lasat totusi asa Dumnezeu?

Sper sa citesti acest mesaj in continuarea celor doua pe care le-am mai scris. Femeile fara copii au rostul de a fi fericite ca jumatati ale sotilor, de a fi sotia si sotul un intreg in fata lui Dumnezeu, uniti de iubirea ceruta de la Duhul Sfant. [COLOR=Blue]Din nevoile acestui intreg va rezulta si rolul social sau cel bisericesc. [SIZE=4]Familia[/SIZE] are un rol in Biserica. Acesta este modelul treimic.[/COLOR] Deci nu femeia sau barbatul separati. Se spune ca barbatul are rol de cap, adica rational, iar femeia de trup , adica sentimental, inima. Daca este altfel, sau sunt neputinte, trebuie remediate prin rugaciune si cerut ajutor pana fiecare ajunge sa aiba acest rol in familie.

Pentru cele necasatorite, rolul barbatului va fi luat de Hristos, adica se vor considera logodite cu El, la fel ca si calugaritele, dar in conditii mai comode, neputand duce greutatea Ascultarii, a Taierii Voii proprii, cerute in manastire. Dar daca "ard" adica isi doresc o relatie cu un barbat se pot casatori, spre deosebire de calugarite care depun juramant sa ramana asa.

Si sunt cele doua modele: Marta si Maria, slujirea cu fapte si rugaciunea. Una din aceste doua activitati trebuie sa aduca fericirea, una predomina , aduce mai multa liniste , limpezire si va ocupa mai mult timp. Acesta este rolul, ceea ce poti implini din inima.

Si smerita cugetare, care sa iti spuna: acesta este rolul meu, acum. Ma voi ruga, voi creste, si Dumnezeu va avea grija sa ma puna la treaba cand va veni vremea. Fericirea pe care deja o am , nici pe aceasta macar nu o meritam. Ai mila Doamne!