Multi dintre parintii care au supravietuit inchisorii [COLOR=darkred]au marturisit[/COLOR]: "Parca niciodata, nici chiar in manastire, nu m'am rugat ca in inchisoare, cu atata inima si cu atata simtite." Este vrednica de pomenire aceasta marturisire, mai ales pentru aceia dintre noi care ne revoltam imediat pentru o ispita, ori pentru o incercare ingaduita de Dumnezeu.

[COLOR=darkred]Dumnezeu nu va ingadui niciodata un rau din care nu va iesi un bine cel putin deopotriva cu acela, daca nu cu mult mai mare. [/COLOR]A venit progoana comunista, insa Biserica s'a umplut de sfinti, calendarul o sa se imbogateasca in sarbatori, pamantul ascunde trupuri sfinte, marturia lor este samanta ce asteapta sa incolteasca in inimile noastre, ale urmasilor.

„Toţi scriitorii care au vorbit despre închisoare
fără să fi trecut prin ea s-au simţit obligaţi să-şi arate
simpatia faţă de deţinuţi şi să blesteme închisoarea.
Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul
şi pot spune fără ocol: BINECUVÎNTATÃ FII, ÎNCHISOARE...,
binecuvîntat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!

ALEXANDR SOLJENITÎN

Multumesc ...
 

Multumesc pentru postarea aceasta...
Filmul a fost realizat dupa cartea "Binecuvantata fii inchisoare", scrisa de Nicole Valery Grossu.
Cartea este cu mult mai cutremuratoare!!!
O maica mi-a daruit-o cu cativa ani in urma, cand ma aflam intr-o perioada grea a vietii. Marturisesc ca, dupa ce am terminat cartea, necazurile mele mi se pareau infinit de mici pe langa durerea pe care o gasisem in paginile acestei carti! M-a intarit mult!
Ti-o recomand cu caldura!

De citit:

http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Acei oameni minunati au primit incercarile din viata ca venind asupra lor prin ingaduinta lui Dumnezeu. E greu, aproape imposibil sa primesti toate spurcaciunile, toate nenorocirile, tot necazul din viata ca din mana lui Dumnezeu.

In acest fel, s-au asemanat lui Hristos, care vedea suferinta ce urma sa o indure ca paharul primit din mana Talalui. E un lucru cutremurator, zguduitor.

Irina, multumim pentru link. Dupa cum spune si Ghe Andreica in introducere, istoria noastra oficiala nu spune adevarul despre rezistenta romaneasca in inchisori, despre ceea ce ar putea fi, si trebuie sa fie, o temelie a demnitatii neamului nostru. Mai bine e sa ne fie rusine ca suntem romani, sa credem ca nu suntem in stare de rezistenta. Eu ma inspaimant ca ar fi putut sa nu existe marturiile supravietuitorilor, ar fi putut sa nu existe Intoarcerea la Hristos, Jurnalul Fericirii, Imn pentru crucea purtata si atatea alte carti. Ma inspaimant inca pentru faptul ca adevarul ar putea sa nu ajunga la urechile si sufletul celor tineri. De aceea ma bucur cand mai vad inca o marturie pusa in circulatie pe internet. Dea Domnul sa o afle cat mai multi.