Se spune ca odata satana a facut mare sedinta in iad. I-a adunat
pe toti dracii si i-a pus sa vina cu idei noi de a-i pierde pe crestini.
Au inceput sa se vaite dracii ca nu mai au idei si ca alea vechi sunt
deja rasuflate si pe cand se vaitau ei asa se deschide usa si intra
michiduta, transpirat si gafaind. -Ce faci, michiduta, il intreaba satana,
de ce ai intarziat? - Sa traiti preaintunericimea ta, raspunde michiduta,
tocmai vin de la un teolog care se crede sfant. Se ocupa cu introdusul
de canoane si l-am lasat sa puna 5 de la Domnul lui dar pe-al saselea
i l-am strecurat eu. Ca daca unul nu reusesc sa-l tina, e suficient.
-Vedeti mai ce idee buna, pardon rea, are michiduta?- spuse satana.
-Asa sa faceti si voi.
Iertare.

respectarea acestor canoane tine de masura credintei fiecaruia. Daca noi inca suntem stapaniti de patimi si ne aruncam la a respecta orbeste toate canoanele, riscam sa devenim "tipicari" (sau cum spunea parintele Arsenie Papacioc - "tipic, tipic, si la inima nimic"). E vorba de canon in sensul de "prescriptie tipiconala", nu de dogmele de credinta stabilite de Sfintii Parinti, ce trebuie respectate de toti.

Si aceste canoane nu fac parte din Sfanta Traditie?

Nici semnul Sfintei Cruci nu e dogma insa ce s'ar intampla daca ne-am bate joc de ea?

Din cate am citit, aici e vorba de ispita de dreapta, atunci cand tii cu tot dinadinsul sa respecti toate canoanele, sa exagerezi, crezand ca faci bine. Dar diavolul vine cu aceasta ispita la cei mai avansati din punct de vedere duhovnicesc, la cei, care s-au indepartat de pacate, tocmai pentru a-i face din nou sa pacatuiasca. Ajunge sa dai ascultare diavolului o singura data, si apoi face cu tine ce vrea el...
Cei, care inca se complac in pacate, mai degraba sunt tinuti departe de rugaciune si canoane... Acestia vor respecta unele canoane, vor face faptele si gesturile necesare, dar fara participarea inimii.
Iertati-ma daca gresesc, dar cand aud vorbindu-se de cineva care respecta orbeste toate canoanele, desi nu e patruns in inima sa, acest lucru mie mai degraba in suna a indemn de a nu respecta canoanele, sub pretextul, ca duce la "tipic, si la inima nimic". Nu cred, ca Pr. Arsenie Papacioc a recomandat sa nu se respecte canonul primit, ci a spus sa implicam si inima in tot ceea ce facem; iar gandul nostru, inaripat de o rugaciune scurta, sa zboare cat mai des spre Domnul. In orice caz asa mi-a spus mie Sfintia sa.

Doamne Ajuta!

...si vine SUCEAVA la inaintare... :71:

Ghost7, scuipatul este un obicei urat fie ca ai luat Sf Impartasanie sau nu. Un om civilizat nu scuipa pe strada in nici o ocazie, poate din eu stiu ce necesitate absolut stricta. Ridicarea "ne-scuipatului" la rang de dogma este o exagerare mare si superstitioasa. Ce treaba are ne-scuipatul cu Hristos care este in noi? Adica il necinstesti pe Hristos daca te speli pe dinti si nu inghiti apa cu pasta de dinti? Ce treaba are una cu alta?

Draga Sophia am o nedumerire... spui ca nu e loc sa te asezi la Sfanta Liturghie...

Adica Mantuitorul sta pe cruce si se jertfeste pentru noi (MOARE! pentru noi) iar noi ne facem griji ca n-avem unde sa ne asezam?
Pai cum vine asta? Iisus moare pentru noi iar noi vrem sa stam frumusel pe scaun sa privim ca la spectacol?

2. Nu stiu la ce biserici mergi tu (stiu ca nu in tara, poate acolo unde mergi tu asa este, dar in Romania te asigur ca sunt f multi barbati care vin la biserica. Din fericire din ce in ce mai multi si nu dintre cei batrani ci dintre cei tineri. Vad mereu barbati care vin cu pruncii in brate la Sfanta Liturghie si ii tin ei in brate pe tot parcursul slujbei ca sa le scuteasca (ajute) astfel pe sotiile mai slabe prin natura lor femeiasca de greutatea de a tine copilul in brate.

Iarta-ma daca te-am suparat prin cuvintele mele dar chiar nu pot intelege cum ai vrea si cum ti-ai putea dori sa stai jos in biserica si sa privesti pe Mantuitorul pe cruce... As vrea sa inteleg ca sa nu mai judec.

Iertare

Sunt partial de acord cu aceasta afirmatie "tipic, tipic si in inima nimic". Acum vorbesc din proprie experienta.
De multe ori in viata m-am ghidat dupa semnificatia zicalei "pofta vine mancand". A fost o perioada in care m-am indepartat foarte tare de Dumnezeu si nu mai spun de Biserica... eram foarte furioasa si toata chestia asta m-a tinut vreo 4-5 ani. Apoi, a venit o vreme in care nu mai aveam nicio speranta de mai bine in viata mea si, desi undeva inlauntrul meu stiam ca doar Cel de Sus mai este langa mine cu adevarat si ma poate ajuta, nu am gasit in mine forta de a ma ruga, de a merge la Biserica asa cum trebuie...adica, sa am credinta in suflet, sa spun o rugaciune din toata inima. Mi-am dat curand seama ca nu sunt pe drumul cel bun spre a deveni un bun crestin. Am hotarat, in concluzie, sa merg duminica de duminica la biserica sa ascult slujba si sa spun in fiecare seara o rugaciune...am facut toate astea pentru ca asa trebuia si fara prea mare implicare sufleteasa...si...pofta a venit mancand:)...dupa un timp am inceput sa merg la Biserica pentru ca ceva ma chema (acum nu mai trebuia), nevoia mea spirituala s-a aprins si incet, incet am prins o mare "pofta" de cunoastere a lui Dumnezeu, de slavire, de pocainta:)...cam asta a fost cu "tipic, tipic dar in inima nimic"... parerea mea este ca , chiar daca incepi sa faci lucrurile intr-un mod tipicar, treptat, treptat, iubirea lui Dumnezeu se revarsa asupra ta si te acapareaza...

Doamne, am citit ce s-a scris pe aici si ma inspaimant! Oare cat ne va mai rabda Dumnezeu sa ne batem joc de scump Sangele si Trupul Sau?
Nu-mi gasesc cuvintele.... deh, suntem mari crestini, ne impartasim saptamanal sa vada Domnul ce mult Il iubim, dar e musai sa avem si relatii trupesti cu sotul/sotia, ca, na, sa nu calcam Sfanta taina a casatoriei.... ..............miluieste-ma Doamne!

Foarte frumos spune Cleopa! multumiri lui Dumnezeu ca ne-a dat sa avem asa credinciosi. As avea o neclaritate cu privire la citatul de mai jos:
"sa te ierti cu toti", nu cred ca inseamna sa fi mers deja la preot la spovedit. Mai degraba cred ca tre sa mergi la ala la care i-ai gresit si sa-l rogi sa te ierte. Cred ca se vorbeste despre iertarea adevarata din inima, nu doar cu a-si da mana unul cu altul. ce credeti?