Insasi viata noastra este un dar primit de la Dumnezeu, Daruitorul prin excelenta. Cine constientizeaza faptul existentei ca dar, stie ca atunci cand la randul sau daruieste, se aseamana cu Dumnezeu. Pentru omul acesta, a darui e totuna cu a se darui.

Este bine atunci cand milostenia se insoteste cu intelepciunea, daruind fiecaruia dupa nevoile sale: fie o bucata de paine, fie un cuvant de intarire, fie un banut, fie o mangaiere, fie o rugaciune etc.

Insa atunci cand nu stim sa daruim sau nu putem sa daruim din toata inima, sa ne aducem aminte ca, inainte de toate, noi insine, am primit...

"Ale TALE dintru ale TALE"
 

"Ale Tale dintru ale Tale" auzim in timpul Liturghiei. Ceea ce inseamna ca nimic din ce avem nu este al nostru. Tot ce am reusit sa dobandim sunt daruri ale Domnului, este obtinut prin milostivirea Domnulu. Numai El stie de ce - pentru a ne incerca, pentru a ne rasplati, pentru a se asigura ca cei din jur vor avea un sprijin in momente grele. Necunoscute caile Domnului!
Asadar, cand daruim, nimic nu daruim din ce este al nostru, pentru ca, de fapt, NIMIC nu avem prin noi insine, ci totul este dobandit prin bunavointa Domnului. Asa ca sa daruim pentru Domnul dintru ale Sale. Daca asa vei gandi, usor iti va fi sa nu te atasazi de nimic, sa dai cu bucurie, sa daruiesti, sa te daruiesti (in sensul duhovnicesc al cuvantului)!

Doamne ajuta!

Dorina, si Hristos a dat de la Sine numai iubire. Si ce a primit? Palme, scuipari, piroane... Tu daruieste. Orice act de milostenie e o garantie a faptului ca esti asemenea lui Hristos. Ce usor uita omul ca orice bine facut aproapelui, e un bine facut lui Hristos.

Dorinastoica14 si eu patesc acelasi lucru. Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu :66: (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))
Asadar nu esti singura... data viitoare cand mai patesti rau la bine, sa te astepti ca diavolul sa te bage in seama; dar ceea ce trebuie sa avem in minte e ca rabdarea aduce cununi in plus. ;)

Doamne ajuta!

"Daruind vei dobandi"
 

Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.

Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!

Doamne ajuta!

Ai dreptate
 

Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase! M-a mai incurajat mesajul tau :)

Dumnezeu sa ne intareasca!

Cum poti sa scapi de lacomie? .. zgarcenie?

Te ajut eu. daca ai curaj! ..

mergi cu mine daca vrei .. la interventii in sate romanesti unde tiganii fura noaptea tot!

Am mers si noi.. trupele speciale ale ... Am batut in tigani .. nu relatez cum. Ca noi n-a batut nimeni!

In maxim 5 ore suntem oriunde in tara.

Cu cagulele pe fata .. noi .. maestri nimpo .. ne intalnim cu tiganii.. "am auzit ca jandarmii si-au taiat mainile in sabiile tiganilor" serios? dar cum s-a intamplat?

Noi chiar stim cum se face, de aia nu intra jandarmii. Noi batem de rupem , taiem, ducem pe moarte tigani si dupa aia intra jandarmii.. culeg resturile. Nu mai intervenim a doua oara.
A doua oara .. suntem acasa la copii! Niciodata nu mai e cazul. Nu ne mai ducem pe acelasi obiectiv a doua oara! Niciodata! In aceiasi seara.

cu tziganii ca shi cu tziganii, dar cand o sa punetzi osu' la treaba ca sa va luatzi shi de aia de'"ai noshtrii" cocotzatzi binemersi la butoane... aia ce se ocupa cu lingsharj mediatic sau cu mascarada politica sau cu furt de alegeri sau cu sondaje masluite sau cu afaceri shi profituri shi procente shi comisioane din bani publici, despre aia care manipuleaza tot de peste 66 de ani vorbesc ca uite shi eu am entuziasmat la concluzia asta nefasta, ca incet incet, am ajuns sa am dintr-un suflet curat, drept shi cinstit ce am fost, sa am acuma un suflet care a ajuns sa le cante in struna shefilor gLumii shi sa faca voia gLumii shi sa se lase scurs in directzia impusa de ei uitand ca este scris ca:

"numai Domnului Dumnezeului Tău să I te îmchini shi să-I slujeshti"

shi daca am uitat shi daca m-am lasat invartoshat, de la o vreme nici n-am mai tzinut cont, n-am luat in seama, n-am tzinut seama de menirea ce ni s-a dat pe pamant... noua... oamenilor.

adica sa nu slujeshti la rade-râde 'zgârciob de oală spartă'... ca era vorba ca ar fi trebuit sa tzie apa... apa vietzii... shi cate o picatura in ea din vinul noii legi...

Citeste acea parte din Evanghelie, unde Hristos il intalneste pe Zaheu vamesul. La acela, zgarcenia si hotia erau la ele acasa, insa Hristos ii vede ravna, incercarea si dorinta de a vedea si altceva, de a cunoaste si altceva, de a face altceva.

dar greshala lui cea mare era, poate n-a bagat nimeni de seama, ca pentru ca sa-L vada pe Hristos s-a urcat in DuD... shi de aia l-a shi certat Dumnezeu rugandu-l "degraba da-te jos din sicomor caci Astazi s-a facut Mantuire Casei Tale caci shi acesta este un fiu al lui Avraam" shi atunci Zaheu cel cu nume raufamat a ales cu foarte mare dreapta socotintza calea saraciei... pentru ca Hristos l-a scos din necaz... din lacomie shi mandrie... caci din dudele cazute nu puteau manca decat saracii ologi shi shchiopi shi ratacitzi shi straini... iar Zaheu cel intzelept a priceput degraba marea sa greshala... caci il iubea pe Hristos de aia a shi intzeles ceea ce i-a cerut shi spre ce l-a chemat, spre Imparatzia Cerurilor... shi degraba a ascultat shi s-a pocait.