Dar de când ne temem fraților? Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că mai degrabă să se oprească soarele din mers decât să se oprească Psaltirea.

Păi dacă „cu noi este Dumnezeu”, cine ne va fi nouă opreliște ? „Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului....” (Ps 44)

Psamul 26:
„1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.”

Psalmul 45:
„1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.”

Nu fraților, să continuăm cu Psaltirea cea sfântă. Maxim 3 catisme au fost rânduite pentru noi, atâtea vom citi! Fără frică, fără teamă, ci cu nădejdea la bunul Dumnezeu! Păi noi mergem cu jumătăți de măsură, cu treimi sau facem întocmai cum trebuie ?

De când sunt blogurile normative pentru cine greşeşte şi cine nu, în Biserică? De fapt cine sunt băieţii care vorbesc acolo. Ştii mata ceva despre identitatea lor?
Părintele Teofil are un nume şi o identitate. Dacă doreşte cineva să pună în discuţie ce a spus el, să iasă la lumina zilei şi să vorbească deschis!
Blogodoxia nu e totuna cu ortodoxia!

Iar legat de întâmplările „nocturne”...

Când mergem pe uliță și vedem câini ce facem? Luăm bățul și îi alungăm. Asta face Psaltirea, căci alungă dracii.

Dar dacă câinele e legat cu lanțul de noi și noi îl alungăm nevăzând lanțul nu credeți că mai tare va tăbărî asupra noastră, neavând unde să se ducă altundeva?

Așadar trebuie mai întâi rupte legăturile cu diavolul înainte de a începe Psaltirea.

Nu-i vorba de bloguri aici. Cred că putem să ne dăm foarte bine seama că ele au dreptate în chestiunea asta.

În nici un caz nu-l desființăm pe părintele Teofil, dar nici să punem tot ce zice el la suflet. Trebuie mai întâi să probăm spusele oamenilor ca să vedem dacă sunt întocmai cu rânduielile Sfinților.

Și acum... domnule, ce facem, ignorăm aceste abateri? Păi... împreună rugăciunea cu catolicii (nu numai susținerea ei dar și înfăptuirea ei), împărtășirea cu catoliciii, atitudinea suspectă față de respectarea Canoanelor, ăstea-s abateri foarte grave! Nu putem să închidem ochii și gata să zicem „nu-i nimic”.

Și asta în primul rând nu o zic nimeni alții decât Sfinții Părinți prin Sfintele Canoane. Canoanele nu se discută, ele se aplică și se respectă!

Trebuie să avem grijă la ceea ce spun oamenii astăzi. Nu mă refer gata a spus cutare lucru, să nu mai aud de el, dar trebuie să verificăm dacă sunt învățături ziditoare sau smintitoare și să alegem doar ce este întru Adevăr.

Păi dacă iei aşa nu scapă nimeni de vânătoarea asta de greşeli. Nici chiar părintele Iustin de la Petru-Vodă, să-mi fie cu iertare. Şi-apoi, ce canoane şi care sfinţi sunt normativi? Că poţi să ai o viaţă sfântă şi să vorbeşti tâmpenii. E o discuţie lungă aici.

Ce-am văzut pe blogurile alea sunt poziţii radicale exprimate de nişte necunoscuţi despre personalităţi notorii. Analizele trădează atât influenţe idelogice zelotiste cât şi semidoctism teologic. Dacă sunt aşa de buni mistagogi, de ce nu-i văd la lumina zilei. Sau: de ce nu-i văd pe dânşii respectând poruncile lui Hristos înainte de a cere cuiva să respecte cine ştie ce canoane şi scrieri de sfinţi (care?).
Să-şi mai spun ceva, colaps: creştinii au lucrat întotdeauna la lumina zilei şi nu sub obrocul unor "username-uri" obscure.

Cetirea Psaltirei cu folos de înduhovnicire
 

Cetirea Psaltirei cu folos de înduhovnicire - fie ziua, fie noaptea, n-are importanță - înseamnă rugăciune. Și rugăciunea e comunicare cu Tatăl Ceresc. Credeți că o să-L lămuriți de înțelegere pe Cel Ce Este Iubire? Fiți înșivă, voi, oricând și oriunde, respectând poruncile Sale și iubind pe măsură!

Multumesc pt link-urile de mai sus.Merita citite de toata lumea.:-)))
Il apreciez foarte mult pe parintele Teofil Paraian si ceea ce numesti tu "mari prostii", eu numesc "non-habotnicii"..

Am o intrebare despre parintele Teofil Paraian: era ungur? Ca vorbeste cam ca Marko Bella... Totusi din ce am citit despre sfintia sa era un mare duhovnic,extrem de intelept si avansat duhovniceste. Am o carticica mica de-a sa,cu titlul "Cine este Iisus Hristos",mi-am cumparat-o de la Lainici,insa pe atunci nestiind de parintele,adica continutul cartii m-a facut sa o cumpar si nu numele autorului. S-a intamplat si o mica minune cu aceasta carte,mai exact cu forografia parintelui care este pe coperta din spate,si nu in imprejurari intamplatoare.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează, tot în capitala Banatului, cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca, cel care-l va iniţia în viaţa duhovnicească.
Aici gasesti o scurta biografie,din care am extras textul de mai sus :
http://parinteleteofilparaian.blogsp...ui-teofil.html

Deci daca a fost botezat IOAN, sigur nu era ungur.:-)

Daca ai placerea de a povesti de mica minune despre care ai amintit,te ascult cu drag.:5:

Vezi pe privat :1:

Am intrebat daca era ungur datorita modului in care vorbeste,cu un curat si evident aspect unguresc... Nu stiu de unde i se trage.