OOOO, da, eu cel putin invat mereu de la copiii mei care inca sunt destul de mici (cel mai mare are 10 ani).
- invat multe despre propriile mele pacate pentru ca le vad la copiii mei
- invat multe despre cum sunt eu fata de Dumnezeu si cam cate imi rabda Dumnezeu mie (cel putin tot atat cate am eu de rabdat copiilor mei)
- vrand-nevrand ca mama exersezi unele virtuti crestine, de exemplu jertfirea de sine, daruirea pentru altul
- copiii nostri pot avea calitati pe care noi nu le avem si pe care le invatam de la ei

Nu degeaba se zice ca femeia se mantuieste prin copii... asa isi descopera si isi lucreaza talantii.

Ma bucur sa vad niste parinti atat de intelepti si cu spirit tanar! :)

Nu exista limita de varsta care sa nu ne permita sa invatam unii de la ceilati. Exista insa mai putina sau mai multa dragoste, mai putina sau mai multa deschidere, mai putina sau mai multa bunavoire. Inainte de a incepe noi sa-i invatam primele lucruri, pruncii ne sunt mai intai invatatori. Deprindem de la ei gingasia, puritatea, curatia, nerautatea, sinceritatea si multe alte lucruri ziditoare pe care unii le-am pierdut cu trecerea anilor. Numai traind langa copii, numai in aceasta lumina, ne putem intelege si noi perioada copilariei, pe care la acea varsta nu am constientizat-o deplin.

invata de la copii
 

cunosc un baietel care la numai 5 ani postea. Patriarhul Teoctist(Dumnezeu sa il odihneasca cu dreptii),a spus pe vremea aceea la tv ca dezleaga in postul mare pentru copii si bolnavi. Tatal baiatului auzind ii zice:"uite vezi poti bea lapte"baiatul ii da insa un raspuns care m-a uimit:"tata!eu nu ma joc cu Dumnezeu!'sigur ca avem de invatat de la copii .Ei sunt mai curati decat noi si nu au perceptia aceasta a indreptatirii,asa cum o avem noi maturii.

Intr-adevar pot accepta , ptr ca am primit destule ,,lectii ,, de la copiii mei .
I-am invatat de mici sa spuna adevarul ,ceea ce simt cu adevarat , sa nu minta . Noi trei aveam un fel de parola , primita de la Domnul Iisus , Da sa fie Da si NU sa fie NU !
S-a intamplat insa o singura data , sa-l sfatuiesc pe cel mare (avea 12 ani ) sa fie ,, diplomat ,, in relatia cu o matusa .
Chiar asa i-am spus ,,fii si tu mai... diplomat cu..,, mi se parea ca este prea rece cu ea , prea formal ..n-am sa-i uit niciodata privirea , putin spus mirata si nici intrebarea lui :
Ce faci , ma inveti sa mint ?
O nu ,dar in viata trebuie sa fii uneori si diplomat ..
Adica sa fiu viclean ?

Ce i-am spus mai departe nici nu mai conteaza..nu e usor sa fii parinte !

Parintii , in general , cauta sa-si protejeze copiii de ,, raul din afara ,, uitand de multe ori , ca ei sunt exemplul cel mai apropiat copiilor lor..

Calitatea anturajului conteaza. Cunosc o familie de la tara cu patru copii. Mama, pe una dintre fete pe care n-o prea agrea o punea mereu la treaba si n-o lasa sa se joace cu copiii. Ca s-o convinga, ii spunea ca o protejeaza astfel de influentele rele de la copiii cu obiceiuri rele. Fetita s-a conformat, mai ales ca anturajul respectiv nu-i era pe plac.

Mama respectiva, cu ceilalti era mai ingaduitoare in aceasta privinta. Drept pentru care, cei trei copii au ramas fideli anturajului, n-au prea invatat, desi erau inteligenti, iar fata ascultatoare are acum studii superioare.

Sa fim deci atenti cum ne manifestam iubirea fata de copii. Impotriva vointei ei, acea mama a iubit-o mai mult pe fata pe care a deprins-o cu munca si a ferit-o de influentele rele.

Frumos exemplu viu. Frumos zice romanul: "Tot raul spre bine!"

Cred ca de mici copii trebuie incurajati sa mearga la duhovnic sa-i ceara sfatul si sa asculte de cuvantul lui ca de cuvantul lui Dumnezeu. Este un lucru pe care trebuie sa-l deprinda pentru intreaga viata. Numai asa vor putea sa infrunte ispitele felurite care vor veni odata cu inaintarea in varsta.

Bine ar fi sa facem acest lucru Marius, ca de nu, exista riscul sa caut sa-l fac pe copil dupa chipul si asemanarea mea. Ori acest gand trebuie inlaturat de indata ce apare.