Ma refer la iubirea biblica, aceea smerita de care se vorbeste in Noul Testament. Credeam ca toata lumea stie ce e iubire, o simtim instinctiv...Dar se pare ca gandim prea mult. Cautam sabloane, reguli, canoane si astea in loc sa fie cale spre iubire le facem piedica.
Ory, daca nu crezi in iubire inseamna ca nu crezi in Dumnezeu pentru ca "Dumnezeu este iubire. Iar cine se afla intru iubire se afla intru Dumnezeu..." Hai ca stiti voi citatul mai bine ca mine...

Revenind cu un alt răspuns pentru postarea ta , te rog să-mi permiţi să-l citez pe Sf. Grigorie Teologul : "Iscodim unul păcatele celuilalt nu pentru ca să plângem pentru el, ci ca să-l clevetim, nu pentru ca să-l vindecăm, ci ca să-i adăugăm şi alte răni şi pentru ca rănile aproapelui să le facem o justificare a proprilor noastre răutăţi". Înţelegi ? Sper că vei fi totusi deacord cu spusele acestui Sfânt, urându-ţi ca şi la topicul despre vise : Vise cât mai frumoase ţie ! Doamne ajută ! +

Mda ! Ne rezumam la cuvinte si pretindem ca iubim, cand, de fapt ne iubim pe sine mai presus de orice...in aceasta iubire am spus ca nu cred.
Dar, nu mai conteaza !, " Fiecare iubeste cum poate, dar mai ales cum intelege ! "
Repet, iubirea este cel mai egoist sentiment, si nu o spun din experientele proprii, ci din experienta Universului care a ranit, a varsat atatea lacrimi, chiar a ucis....din iubire.
Eu nu cred in CUVINTE....ca sa fiu mai clara.
Si, Cristi, chiar nu esti in masura sa ma comentezi in aceasta priviinta....mai bine ai aprofunda propriile-ti cuvinte ca sa intelegi, dar stiu ca nu poti. Si, va rog, nu-mi mai puneti in fata experientele proprii, caci eu nu vorbesc doar din ele, ci si din ceea ce vad in lumea asta larga, dezamagire, lacrimi si neputinte...oferite de cei care pretind ca "iubesc".
Doamne, cat ma oboseste superficialitatea, mai ales cand nici nu ne dam seama de ea ! ! !....Am ajuns sa ne complacem atat de acut in pareri, in cuvinte, sa ne autoimbrobodim cu presupuse sentimente care, nici macar nu au puterea sa se intrupeze, am ajuns sa ne mintim pe sine si pe ceilalti si sa ne consideram virtuosi doar pentru ca ne dovedim capabili sa vorbim si sa tot trancanim de iubire, cand adevarata iubire zace ingropata pe nicaieri, nu ne mai intereseaza de ea in realitate, de faptele savarsite pentru ea, suntem prea egoisti si materialisti, nu mai suntem capabili de sacrificiu, de daruire, de rabdare si inteles...doar de cuvinte neasumate si atat de neputincioase, emise fara pic de bun simt. Dar, recunosc, din neputinta o fac, din atrofierea mintii...din ignoranta. Asa se manifesta, din pacate, in jurul nostru iubirea aceia care s-ar dori atat de inaltatoare, dar nu este...noi i-am frant adevaratele aripi, inlocuindu-le cu niste atele de perfiditate si interes.
Probabil nu intelegeti ce vreau sa spun...acum depinde de care baricada va aflati.
Eu nu cred " doar " in cuvinte.....din pacate, doar cu ele a cam ramas sufletul acesta social stafidit de nepasare.

Cum poti sa spui ca iubesti si sa ranesti atat de mult ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu-ti pese ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu faci nimic in acest sens...nimic afara de " a spune " ? !......
Nu inteleg si nici nu cred ca exista vre-un rationament in toata aceasta neconcordanta, afara de cel al unui egoism ajuns la apogeu, sau o prostie nemarginita.
Sa rectific pentru cei care s-au grabit sa ma judece formal, EU CRED IN IUBIRE, dar nu in ipocrizie....prefer sa-mi rup din carne, decat sa fiu ipocrita si sa ranesc in acelasi timp in care pretind ca iubesc. Mi-am dedicat viata iubirii, i-am daruit totul din mine, si suflet, si bani, si lacrimi si durere, si bucurie si speranta, si sanatate...dar nu am defilat niciodata cu o pancarda ca IUBESC. Iar cei care au defilat si au strigat permanent ca iubesc, s-au dovedit tocmai contrariul, s-au impotmolit in cuvinte si in pareri de sine si au uitat ce-nseamna tocmai acele cuvinte, au uitat sa iubeasca cu adevarat si sa daruiasca. Bine-nteles, nu sunt nici eu perfecta...
" Mare om este cel care iubeste, dar un adevarat om este cel care invata si pe celalalt sa iubeasca ! "

Poate înveţi şi pe ceilalţi să iubească , Ory ! ( asta pentru că eu te consider, nu un om mare, ci un om deosebit, ce şi-a cam pierdut prea mult încrederea în cei din jur. Până la urmă nimic nu ducem cu noi , decât faptele noastre, nu VORBELE !

:6:Am găsit între nişte icoane pe care le-am primit o imagine a sfintei Ana.Nu ştiu de ce dar m-am gândit la tine.Ţi-o trimit cu toată dragostea mea deşi nu te cunosc(nu am vorbit sper nici pe privat şi nici pe forum nu prea ni s-au întâlnit "cărările")Ţi-o dăruiesc poate o pui ca avatar.

Exact despre asta am tot vorbit, Cristi, despre VORBE
Spunea pe undeva pe-aici foarte bine piedonee ; " SA ZICI CU GURA, SA INTELEGI CU MINTEA SI SA SIMTI CU INIMA ! "....este mare lucru.

Is it love, is it love?
 

Pe de o parte, ai dreptate, Anna... Eu cel putin nu am ajuns nici pe departe la masura acelei iubiri de care se vorbeste in Noul Testament, acesta este un dar care vine din implinirea poruncilor si lucrarea virtutilor. Pe de alta parte, aceasta implinire a poruncilor (adica dogmele, canoanele, pe care le vezi tu expuse pe acest forum) sunt un pas catre acea iubire. Nu o spun eu, ci Sfintii Parintii. La masura iubirii desavarsite se ajunge foarte greu... asa ca unii lucreaza virtutile, altii se straduiesc sa implineasca poruncile, fiecare dupa darul si puterea lui. Eu socotesc ca toti, dar absolut toti cei care scriu pe acest forum cauta iubirea cea adevarata si sunt mai mult sau mai putin aproape de ea. Numai Dumnezeu e iubire.
Si apoi, noi ce dam in schimb, de vrem sa primim atata iubire? Te imbratisez cu drag.

Multumesc mult pentru dar. :6:

Si eu am gasit foarte multa iubire in aceste posturi. Sunt atat de sincere, pline de sfaturi si m-au ajutat foarte mult. Dumnezeu ne tine in viata pentru na ne iubeste. " Daca dragoste nu e, nimic nu e " Adevarat proverb. :) Si inca ceva, va iubesc pe toti! ( Chiar daca nu o pot arata ) Dumnezeu sa ne dea sanatate sufleteasca, si trupeasca, liniste si pace.