Ca o mică completare
 

Iată ce scrie un copil, un copil obişnuit ce -n ochii lui nu vei vedea tristeţea niciodată. De ce ? Pentru că realmente Hristos este cel mai bun prieten al ei, al ei pentru că o cheamă Anca. Iată deci : " Este Prietenul Care văzându-te întristat îţi întinde mâna şi te invită la bucuria Sa. / Este Doctorul Care văzându-te orb îţi redă vederea, / Este Milostivul Care văzându-te sărac îţi dăruieşte avuţia Sa. / Este Mirele Care văzându-ţi goliciunea te îmbracă cu haina de nuntă. / Este Iubitul Care pentru a-şi recâştiga a Sa fecioară se pogoară în mizeria şi în focul cel veşnic. / Este Calea celor rătăciţi / Este Flacăra ce mistuie piepturile celor ce-l iubes."

Ati rostit in cele scrise de dvs una dintre cele mai MARI si GRELE de indeplinit si...la fel de ADEVARATA si-anume:...''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Bucurie de nedescris am trait si eu si nu o data ci de 4 ori,si intotdeauna am ales drumul campului/naturii pe care am umblat singur,in timp ce toata fiinta mea era inundata de acea bucurie.Nu a fost o cauza sau altceva...pur si simplu ea a ''venit'' de nicaieri,din senin si nu am/exista cuvinte de a o descrie,stiu insa ca nu a venit ca urmare a gindurilor (cind am ginduri,acestea sint orientate spre Dumnezeu si spre cum pot sa implinesc ) dar stiu un lucru si-anume ca...am pierdut acea bucurie imensa ca urmare a gindurilor ''care o fi cauza''
..de 4 ori a fost,de 4 ori am cautat o cauza,de 4 ori a disparut...de aceia sint total de aceasta parere :..''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Si sincer sa fiu,va invidiez pentru ce 66 de ani ai dvs caci eu,pina la acea virsta,pe calea aceasta,intuiesc o multime de pericole care trag de mine sa parasesc DRUMUL.
Amin.

Drumul , draga frate,a fost anevoios si foarte lung , as putea spune ca masurat in timp, a durat chiar o jumatate de veac. In ceea ce priveste gandurile , se cade a cugeta asupra fortei inimaginabile a gandului , tocmai ca prin gand suntem buni sau dimpotriva.E de ajuns un singur gand rau si omul socotit intotdeauna bun, devine prin acel gand, RAU;dupa cum la fel , un singur gand bun poate salva un om de la un mare necaz..Citez din memorie ce spunea un parinte:gandurile noastre sunt ca o turma de oi pazite de minte.Daca unul din aceste ganduri rataceste, sa se stie ca o fiara salbatica vrea sa-l piarda.Ce ar trebui sa facem noi?Sa-I urmam si aici Domnului Iisus Hristos, Pastorul cel Bun, anume: sa lasam cele nouazecisi noua de ganduri ca pe niste oi cuminti si sa alergam dupa gandul (oaia)ratacit sa-l scoatem din coltii fiarei , adica de la drumul pierzarii si sa-l readucem la turma , la celelalte ganduri bune si sa-l pazim si sa-l hranim la pasunea aleasa a Sfintelor Scripturi, a scrierilor si invataturilor Sfintilor Parinti si a Bisericii noastre ortodoxe.Tristetea vine si de la aceste ganduri ratacite.Doamne, ajuta-ne sa-Ti urmam Tie!

Rugaciunea inimii
 

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."

Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu.
Când spunem …
"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.

"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.

"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din starea de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.

"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.

"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.

"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata nevoie de ajutor.
Sf. Teofan Zavorâtul

Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da puterea de a stapâni miscarile sufletului tau.
Episcopul Iustin

Fiecare crestin trebuie sa fie unit cu Domnul în inima, si calea cea mai buna catre aceasta unire este tocmai rugaciunea lui Iisus.

Hristos a spus in repetate randuri celor de langa El: "Pace voua!"
Cat de adanc este acest scurt cuvant. Pacea pe care o dorim, si de atatea ori nu stim unde sa o cautam.

Daca il avem pe Hristos (simtit tainic in inima) nimic nu ne mai poate lua pacea.
In afara lui Hristos, toate sunt de scurta durata, la un moment dat singuratatea revenind in forta.

Dumnezeu si Maica Sfanta sa fie cu tine!
 

Multumesc !
Intotdeauna raspunsurile d-voastra sunt calde si prietenoase.

"Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!" Aceste cuvinte le-a spus Dumnezeu lui Cain, care avea fata posomorata. Iata cum, inca de atunci, Dumnezeu pune inaintea omului lupta duhovniceasca: curatirea de patimi si dobandirea virtutilor.

Dumnezeu si Maica Sfanta sa fie cu tine!
 

Ai dreptate marius22.
Si cred ca am sa ma repet:
"Daca tu faci un pas catre Dumnezeu el face zece catre tine".

Doamne Ajuta!
 

Da asa este ai perfecta dreptate,dar si eu m-am rugat f mult si a fost si este f bine insa mi-a zis un preot f bun ca trebuie si noi sa facem ceva nu numai sa steptam minuni de la Dumnezeu.Asa mi-a zis parintele,poate gresesc dar asa este...Dumnezeu face minuni dar trebuie si noi sa facem ceva,respectele mele,Ioan,Doamne Ajuta!

Subscriu la parerea generala legata de valoarea rugaciunii; s-au scris multe lucruri adevarate, constatate de fiecare in parte sau pur si simplu insusite de la sfinti parinti.
Dar asa ca tema de casa... eu am o alta intrebare: Ar trebui pur si simplu sa fiu multumit, sau ar trebui sa incerc sa aflu de ce toate rugaciunile mele sunt ascultate(rugaciuni de cerere - stim toti ca rugaciunea poate fi de mai multe feluri)? As putea sa spun ca pot numara pe degete momentele in care au fost partial sau deloc indeplinite cererile mele. Am avut si momente cand ma straduiam sa fiu atent ce-mi doresc ca nu cumva sa se indeplineasca - nu o spun in gluma.
Am pus intrebarea asta pentru ca sunt departe de cum ar trebui sa fie un crestin adevarat (la biserica, spovedanie si impartasanie doar cand imi aduc aminte etc etc...). Evident din treaba asta rezulta mai multe intrebari, dar dezvoltam pe parcurs daca sunt idei.
Pe curand...