Multi se intreaba daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,cum se face ca viata noastra e asa de apasata de tot felul de incurcaturi?Sau,daca punem intrebarea cu cuvintele Scripturii:De ce pe cel care-l iubeste Dumnezeu,il cearta,iar pe cel ce il primeste,il bate?Cu alte cuvinte,daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,de ce-i viata noastra asa de necajita?
Fiindca altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat judecatile oamenilor,altfel sunt judecatile unui tata care isi ia la rost copiii,decat socoteala copiilor,dar cand vin la minte deplina,atunci inteleg care a fost judecata tatalui lor cand le-a dat bataie.Asa si noi,cand suntem infasurati in trup,suntem cam destul de legati intru intelegerea trupeasca a vietii,suntem prunci cu intelegerea,dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi,atunci cu mare recunostinta ne vom zori a-I multimi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cand eram pe lume.Trebuie prin urmare,sa lungim vederea si dincolo de zarea acestei vieti(nepricepand-o),in cealalta Imparatie,ca sltfel nu putem pricepe nevoile vietii acesteia,si nepricepandu-o pe aceasta prin cealalta,no putem nici rabda.Daca o intelegem asa cum este,pe una in legatura cu cealalta,atunci oricum ar fi de necajita,capata o valoare nepretuita si atunci se intam,pla un lucru minunat-omul iubeste necazurile si pe toti cei care-l necajesc cu deosebire,cu alte cuvinte,crestinul care sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu,vede ca orice cruce a vietii sale este o marturisire a iubirii pamantesti a lui Dumnezeu,orice cruce e o treapta a desavarsiri.

Dumnezeu iubeste pe toata lumea. Se spune ca dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos, e mai mare decat dragostea celui mai mare Sfant pentru Dumnezeu.

Bogdan.

Dumnezeu iubeste oamenii în mod diferit.

Cu cât un om se straduie mai mult pentru slujirea Lui si se smereste, cu atât acel om e mai iubit de Dumnezeu. Fiind milos, Dumnezeu iubeste si pe cei în suferinta, inclusiv pe cei singuri.

Oamenii de obicei iubesc pe cei care le ofera avantaje. Asa este dragostea de parinte, dragostea conjugala, prietenia. Sunt persoane a caror legatura ne ofera un confort, nu e ceva dezinteresat.

va multumesc pentru raspunsurile voastre foarte pertinente,astazi gandindu-ma la intrebarea asta mi-a venit si un raspuns ..........acela ca de fapt oamenii nu se iubesc intre ei neconditionat ci ca asa se face,asa se obisnuieste intre barabti si femei....sa traiasca impreuna.....
stiu, vor fi multi care vor incerca sa vina cu argumente ca exista iubire,bla,bla,eu una nu am vazut decat cupluri care se inteleg.nu care se iubesc.sau familii care se inteleg.dar nu iubire.
am vazut parinti,preoti,calugari care " iubesc",adica au iubire de la Dumnezeu ca dar al nevointelor,atat.
insa...unii oameni au ajuns sa se mandreasca ca sunt "iubiti",e normal?

iubirea a devenit ceva fff pretios,ceva greu accesibil?
voi iubiti? oare ma insel eu???

Iubirea este efemera nicidecum eterna iar acea intelegere in cupluri e defapt prietenie. Nu exista nici iubire neconditionata pentru ca ea apare din anumite cauze care o conditioneaza.

de acord flegmatic,e greu sa iubesti ,e nevoie de antrenament,de fapt cred ca daca te iubeste D.poti sa traiesti si fara...
problema este inca in lucru si nelamurita,cred ca se cere experimentata...

unii spun ca stie duhovnicul,poate...dar de ce sa-mi spuna el si nu D?

D. te iubeste numai cand te "incearca"?David,Iov,da,insa noi nu suntem ca ei

de ce sa-ti spuna D.? de ce s-ar chinui el sa faca ceva in legatura cu omul?

cum stiu daca IL iubesc pe Dumnezeu?
 

De ce nu te intrebi:Oare eu iubesc pe Dumnezeu?Hai sa vedem ii respect poruncile?Cum ma apropiu eu de El?Cand ii fac loc in sufletul meu?Ma spovedesc si ma impartasesc si pentru faptul ca vreau sa-i fac loc cat mai mare in sufletul meu?Ma rog LUI?IL caut in casa LUI?IL vad in fiecare faptura din jurul meu si ii respect pe toti pentru ca sunt creatia Lui?In fine sunt intrebari pe care mi le-am pus eu,poti sa incerci sa raspunzi si tu la ele,pentru tine si ai sa vezi ca raspunsul este Da!Ne iubeste pe toti chiar daca nu suntem vrednici de iubirea LUi,ne iubeste neconditionat,chiar daca noi nu prea cunoastem aceasta notiune,chiar cand nu-L cautam si nu ne gandim la EL si nu ne rugam LUI.Iarta-ma pentru ton,cu mine am fost asa aspra,pentru ca si eu mi-am pus aceasta intrebare cu cativa ani in urma,iar acum imi amintesc cu amar ca am fost in stare sa gandesc asa.Eu care asteptam pe Dumnezeu,dar nu faceam nimic decat sa astept un semn,o minune.Iar BUNUL DUMNEZEU ma inconjura cu ele,dar eu nu puteam sa vad.Nu aveam loc in sufletul meu decat pentru pacate,nu-I facusem loc LUI cu o sincera spovedanie,in schimb ma intrebam:Oare ma iubeste Dumnezeu?Acum pot sa spun doar cat de mult IL iubesc eu,pot sa spun ca stiu sigur ca ma iubeste si nu de cand m-am apropiat eu de EL,ci dintotdeauna,cu toate ca nici n-am fost si nici nu sunt vrednica de iubirea LUI.Doamne ajuta!

Aceasta iubire despre care vorbesti tu nu este iubire,in realitate.

Linistea,oare ce iti este mai usor,sa iubesti sau sa suferi?Gandeste-te la asta...
Suferim pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat.